Fără doar și poate, literatura poloneză este pe nedrept puțin cunoscută cititorilor români ai zilelor noastre. Dacă acum câteva generații, nume cu greutate precum Henryk Sienkiewicz sau Władysław Reymont se bucurau de o faimă bine meritată, înflăcărând mințile adolescenților și adulților deopotrivă, în ultimii ani scriitorii polonezi contemporani au căzut, din păcate, într-un con de umbră. Traducerile sunt sporadice, susținute aproape exclusiv prin proiecte ale Institutului Polonez. De aceea, de pildă, o poetă excepțională cum e Wisława Szymborska, laureată a Premiului Nobel în 1996, a rămas necunoscută multă vreme în spațiul românesc, abia în 2014 apărându-i la Editura Lider o antologie de poezie. Printre alte volume notabile traduse din polonă se numără o serie de cărți de non-ficțiune, în care eseul se îmbină cu politica și memoriile – cum e cazul volumelor Visuri și secrete de Danuta Wałęsa (soția fostului președinte Lech Wałęsa) ori Este Dumnezeu fericit? de Leszek Kolakowski, ambele apărute la Curtea Veche Publishing. Tot relativ recent au văzut lumina tiparului la Editura Art două traduceri din polonă extrem de diferite. În colecția dedicată SF-ului, Paladin, s-a reeditat un clasic al genului, Solaris-ul lui Stanislaw Lem, în vreme ce în colecția Ocheanul întors a apărut în premieră în română volumul Gottland de Mariusz Szczygieł, într-o traducere semnată de Ana Maria Luft. Acest din urmă titlu a trecut, din păcate, mai degrabă neobservat, așa că, la ceva mai bine de un an de la publicare, cred că o re-aducere în atenția cititorilor este necesară.
Autorul, Mariusz Szczygieł, născut în 1966, este atât jurnalist, cât și scriitor, absolvind Jurnalismul și Științele Politice la Universitatea din Varșovia. A început munca de gazetar încă de la 16 ani, reușind ulterior să ocolească abil cenzura și să publice o serie de reportaje îndrăznețe despre tinerii gay în Polonia comunistă. După 2000, a combinat scrisul și pasiunea pentru reportaje cu o carieră de realizator TV. Gottland (2006) este cea mai populară carte a lui, volumul ajungând instantaneu în topurile criticilor și în rândul preferințelor publicului, dovadă aprecierile lui Adam Michnik, care consideră că avem de-a face cu primul „reportaj cubist din lume”. De asemenea, Gottland a primit numeroase premii, între care se numără și prestigiosul European Book Prize.
Surpriza majoră apare însă abia după ce deschizi paginile cărții și-ncepi să citești, fiindcă Gottland nu e o carte despre realitățile Poloniei contemporane, așa cum ne-am putea aștepta din partea unui gazetar cu experiență și popularitate. Avem în schimb dinaintea ochilor o carte despre... Cehia. Cehia, cu oamenii, cultura, natura, istoria și tradițiile ei. Mai mult, volumul îmbină reportajul cu investigația istorică, aducând în fața cititorilor figuri marcante ale culturii cehe moderne. Așa este cazul antreprenorului Tomáš Baťa, un om de afaceri vizionar care a pus bazele unuia dintre cele mai importante branduri de încălțăminte ale secolului trecut și care este încă un jucător important pe piață, Bata. Povestea de viață a lui Tomáš, relatată impecabil, concis și captivant de autorul polonez, face mai mult decât un bildungsroman și o carte motivațională la un loc. „Într-o gazetă, citește un articol despre mașinile din America. Pleacă în State, mai exact în Lynn (Massachusetts), orașul pantofilor, unde se angajează ca muncitor într-o mare fabrică. Ia cu el trei colaboratori și fiecare din ei se angajează în alt loc. Le cere să observe cu mare atenție fiecare fază a producției. În fiecare sâmbătă, cei patru cizmari din Zlín se întâlnesc la saloon și fac schimb de observații. Este surprins să constate că în America până și copiii mici încearcă să își câștige singuri existența. Cea mai puternică impresie i-o lasă un băiețel de șase ani, care merge din casă în casă și prinde muște în schimbul unui mic comision. Unii mor de sărăcie, dar alții coc plăcinte pe stradă și le vând cu un cent bucata. Tomáš remarcă la americani o trăsătură interesantă: au talentul de a adapta în masă orice noutate pe care a inventat-o omenirea. Când a plecat în State, avea șase sute optzeci și opt de întrebări la care căuta răspuns. În timpul șederii lui acolo, mai apar alte șaptezeci de întrebări. Ajunge la concluzia că standardul de viață al unui american obișnuit, care era mai ridicat decât în Europa, provine din libertatea față de orice rutină. („Este clar că Tomáš Bata a făcut spionaj industrial în SUA”, vor scrie șaizeci de ani mai târziu istoricii cehoslovaci.)” (p.10)
După șocul temei, cititorul care are un orizont de așteptare fie și slab creionat, mai are o surpriză majoră: cea a stilului. Mariusz Szczygieł alege o scriitură extrem de alertă, cu fraze scurte și montaj dinamic, povestire specifică unui tip de reportaj foarte modern. Fiecare propoziție pare a fi percutantă, alegerea cuvintelor e una atentă – accentul cade pe verbe active, dinamice, conjugate la prezent. Diateza pasivă lipsește aproape cu desăvârșire, la fel cum lipsesc aproape complet și adverbele. În felul acesta comunicarea pare a fi dezbrăcată aproape complet de orice soi de balast, iar mesajul e transmis nemijlocit cititorului. Celebra zicală engleză potrivit căreia less is more, mai puțin înseamnă mai mult, își găsește în Gottland o fericită ilustrare. Iată un pasaj consemnat în 1939 și intitulat Cum vă descurcați cu nemții, în care un țăran ceh predă o lecție de concizie a vorbei și suplețe în gândire pe care ne-am putea-o însuși la fel de bine și-n vremurile noastre:
„– La dumneavoastră cum merge? îl întreabă Milena Jesenská pe țăranul de lângă Slane.
– Păi, cartofii i-am sădit, secara am semănat-o. Primăvara a fost rece, dar a răsărit frumos, ca prin miracol. Cred că o să tai doi meri bătrâni din livadă și o să sădesc alți doi în locul lor. Rața are deja boboci; duceți-vă să îi vedeți, doamnă, sunt ca niște păpădii. Trebuie să tund tufa aia de liliac, să nu se usuce, ca să fac grădina frumoasă anul acesta, răspunde țăranul.
– Dar cum vă descurcați cu nemții? întrebă Jesenská fără să se dea bătută.
– Nu prea mă interesează. Ei vin și pleacă, iar eu lucrez, răspunde țăranul. 
– Dar nu vă este frică? 
– De ce să-mi fie frică? se miră sincer și continuă: În plus, stimată doamnă, omul nu poate muri decât o singură dată. Iar dacă moare puțin mai devreme, nu face decât să fie mort ceva mai mult timp.” (p. 77)
O altă calitate formidabilă a lui Mariusz Szczygieł este cea de a sesiza paralele și detalii mărunte, aparent fără legătură, la mare distanță în spațiu și timp, între actanți diferiți. Autorul polonez pare să aibă o baghetă miraculoasă prin intermediul căreia poate transforma fel și fel de coincidențe într-o poveste, preschimbând elemente disparate într-un întreg perfect închegat. Un amănunt biografic aparent minor din viața unui personaj ajunge să-i influențeze ulterior destinul în mod nemijlocit. Existențele consemnate în carte par extrem de fluide, de logice, predictibile, autorul polonez făcând să transpară extrem de limpede felul în care legea cauzei și a efectului acționează în fiecare caz în parte. 
Dar dincolo de orice altceva, Gottland este o declarație de dragoste. Se vede limpede că Mariusz Szczygieł iubește Cehia și ceea ce s-ar putea numi generic spirit ceh. Pasiunea transpare din felul în care autorul polonez alege subiectele și poveștile pe care le deapănă, din minuțiozitatea cu care se documentează, din numeroasele personaje exemplare pe care le scoate la lumină. E o demonstrație subtilă de patriotism, chiar atunci când, paradoxal, țara și cultura despre care scrii nu coincid cu cele din buletin. Ceea ce e cu atât mai impresionant și mai convingător.
_____________
Mariusz Szczygieł, Gottland, Traducere din limba polonă de Ana Maria Luft, Editura Art, București, 2014, 264 p.