articol:
După un îndelung du-te-vino cu Andrei C. prin aeroporturi, ajungem seara tîrziu cu taxiul în faţa căminului din campusul universitar de pe Tarostrasse, la un sfert de oră la pas de centrul Leipzigului. Intrarea în acest batiment îmi produce emoţii amestecate: n-am mai locuit într-un cămin studenţesc de cîţiva ani buni. Iau liftul, apoi înaintez hotărît pe un culoar galben-lămîiu, de parcă zugrăvit anume pentru a te trezi din toropeala unei călătorii cu puţine merinde şi multe escale.