Parteneri

Nr. 9-10 (253-254),
septembrie-octombrie 2016
imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

Noaptea de duminică, 30 octombrie, cele câteva ore în care s-au numărat voturile, după închiderea urnelor, a pus la grea încercare nervii alegătorilor din Republica Moldova. Am trăit o situație-limită, care încape în sintagma „de la agonie la extaz și viceversa”. Socialiștii au exultat la cele peste 55% ale lui Dodon, anunțate de CEC după procesarea primelor 30% din voturi. În timp ce susținătorii Maiei Sandu erau copleșiți de tristețe și dezamăgire, întrucât favorita lor acumula doar 30% din sufragii.

 

Istorii din prezent
 
Institutul Polonez din București și Asociația Cineaștilor din Polonia oferă publicului moldovean un regal cinematografic: festivalul de film CinePOLSKA, care se va deschide la Chișinău vineri, 4 noiembrie, ora 19:00, la cinematograful Odeon (str. Eminescu, 55). Ediția de anul acesta se desfășoară sub genericul „Istorii din prezent”.
 

 
imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Îl cunoşteam pe Gherasim Luca (despre care ştiam anterior doar că a fost unul din membrii „Grupului suprarealist român”, împreună cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Paul Păun şi D. Frost) din antologia „optzecistă” a lui Dumitru Chioaru şi Ioan Radu Văcărescu.

 
imaginea utilizatorului Grigore Chiper

Robert Şerban este un autor nu numai prolific, ci şi variat în preocupările sale literare: poet, ziarist şi publicist, prozator, dramaturg, critic de artă. Cu toată această pulverizare a intereselor, de altfel, în deplină concordanţă cu spiritul vremii, poezia, cărţile de poezie reprezintă o constanţă şi domină bibliografia sa polivalentă. Poate doar prozatorii, în special romancierii, au mai rămas axaţi pe un singur domeniu. 

 

Volumul recent Tunica portocalie (Chișinău, Ed. Prut Internațional, 2016) este unul în care o regăsim pe Lucreția Bârlădeanu în mai multe din ipostazele ideostilului care o caracterizează și o personalizează. Totuși, cartea este diferită și chiar surprinzătoare pentru un scriitor care a plecat de ceva timp și s-a stabilit într-o capitală occidentală magnifică.

 

Volumul poetei Maria Șleahtițchi intitulat iubirea noastră e o doamnă frumoasă (Editura Vinea, București, 2015) este alcătuit din cinci secțiuni („Degete de lumină vibrații năuce”, „Fugi toccate tăceri vocalize”, „Fragile”, „Jurnalul florii din covorul de-acasă” și „Iubirea noastră e o doamnă frumoasă”), care diferă una de alta mai ales prin atitudine și prin tonalitatea rostirii lirice.

 
imaginea utilizatorului Alexandru-Florin Platon

Începută în urmă cu nouă ani (în 2007), prin publicarea unei ample biografii, restituția vieții și activității lui Alexandru Șafran ajunge, iată, prin străduința profesorului Carol Iancu, la al treilea volum, care reunește o bogată colecție documentară privitoare la activitatea din perioada 1944-1948 a fostului șef-rabin al României.

 

***
cînd mi-ai spus că vii
 
ascultam beautiful day
bono şi ceilalţi băieţi
cîntau cum n-o mai făcuseră niciodată
foişorul 
era cea mai frumoasă clădire 
din lume
ardea cu flăcări înalte
şi nu era nimeni să îi stingă focul
 
am călcat atunci acceleraţia 

 
imaginea utilizatorului Leo Butnaru

…Astăzi i-ar fi greu să-şi imagineze când a simţit pentru prima oară o ciudată senzaţie în creierul său – senzaţie de foarte scurtă durată, însă memorabilă prin ciudăţenia cu care-i pusese la încercare cugetul, afectându-l fie şi pe o clipită-două, pe o simplă declanşare de blitz a… anormalităţii din conştiinţa sa.

 
imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

Motto: Ajung să procedez cu cuvintele cum proceda mama cu ouăle pentru cloşcă: ridica fiecare ou cu o mînă, încropea un paravan cu palma celeilalte mîini şi se uita lung în lumină la el, ca să se asigure că e fertil. (Fragment de răspuns la o anchetă a revistei „Steaua”) 
 

 
imaginea utilizatorului Alexandru Tabac

De prea multe ori avem tendința instinctivă de a gândi separat, pe căprării, de a secționa timpul în felii într-un mod artificial. Reperele cronologice sunt de o relevanță incontestabilă, reprezintă niște borne temporale trebuincioase, însă au în subsidiar și un efect mai puțin cunoscut – distrug linearitatea, deformează importanța vieții de zi cu zi și împart semnificațiile inechitabil, încât ajungem să percepem istoria printr-o alternanță cronologică oarecum falsă, iluzorie.

 
imaginea utilizatorului Alex Cosmescu

Facebook. Fabrica de narcisism, publicată de Teodor Baconschi la Humanitas în 2015 (apărută și în format de e-book), încearcă să evite, în bună tradiție aristotelică, ambele excese cu care se confruntă un observator al noilor fenomene sociale: condamnarea, care vine dintr-o formă de conservatorism, și extazierea în fața noului ca expresie a cultului pentru progres. Neofobia și neofilia.

 

Dacă cobori la vale, pe Bulevardul Grigore Vieru, dai de râul Bâc, despre care am mai vorbit în poveştile noastre. Este un pod deloc futurist peste râu, un semn al unui trecut industrial de acum cincizeci de ani. Traversezi podul şi la prima staţie, în partea stângă, vezi o clădire a cărei grandoare aminteşte de femeile care au fost cândva frumoase. Scările deteriorate îţi dau impresia că mergi spre Colosseum. Buruienile din jurul clădirii şi gunoaiele te readuc din lumea antichităţii şi te plasează în mizeria prezentului.

 

- Stimate domnule profesor Valeriu Cușnir, sunteți un chirurg-oftalmolog renumit, dascăl, creator de școală, deschizător de direcții de cercetare în domeniul patologiilor oculare, un specialist apreciat de înalte foruri științifice, naționale și internaționale. Nu știu dacă ați mai acordat un interviu unei reviste de cultură, dar n-ar trebui să vă mire această invitație la dialog. Pentru antici, ca și pentru epoca Renașterii, cultură însemna mai mult decât profesarea artelor frumoase, de exemplu. Era un concept amplu, care cuprindea spiritul în toate manifestările sale.

 
imaginea utilizatorului Călina Trifan

Am ajuns în punctul în care obscenul şi violentul substituie aproape în întregime informarea reală. Iresponsabilitatea cu care mânuim limba ar trebui să trezească îngrijorare. Dar dacă cuvintele („huliganisme verbale”), odată rămase în conştiinţă, dau de ştire într-o zi (deloc bună), precum dau „instrumentele în trupul pacientului” uitate de chirurgul distrat? 

 
imaginea utilizatorului Vasile Gârneţ

Un prozator remarcabil este Paweł Huelle în cele două cărți, Eram singur și fericit și Mercedes-Benz, traduse de Radosława Janowska-Lascar și Mihaela Cornelia Fiscutean la Editura Polirom în 2014. Romanul Mercedes-Benz a mai cunoscut o ediție românească în 2004.

 
imaginea utilizatorului Tudor Cojocariu

Întrucât mai avem de așteptat până la alegerea aceluiași Parlament și aceluiași președinte, de o parte și alta a Prutului, suntem nevoiți să discutăm despre cele două campanii mici, în locul uneia mari. 

 

A vorbi despre figura poetică a Eugeniei Bulat, care apare în Veneția ca un dat, e cu siguranță o sarcină dificilă, care derivă nu atât din complexitatea poeziei sale datorată aspectului expresiv, cât din densitatea multilaterală ce structurează personalitatea poetei, care a reieșit dintr-un parcurs existențial definit de ea însăși drept „Evadata din Est’’.
Și totuși, încerc să citesc acest parcurs poetic tocmai pentru că acesta este mărginit în dimensiunea existențială de „Evadată din Est” de către poeta însăși.

 
imaginea utilizatorului Marcel Gherman

O dată cu evoluţia civilizaţiei occidentale, ambiţia elitelor sociale de a obţine putere şi control absolut a crescut constant şi a atins forme supradimensionate. Trufia fără limite a homunculului european care se crede stăpânul universului a culminat în secolul XX prin emergenţa unor construcţii politice teratologice, care intenţionau să schimbe lumea în cel mai radical mod, iar scopul lor ultim a rămas rescrierea naturii umane.

 

E duminică. La 12 și un sfert, microbuzul de pe ruta Fundurii Vechi-Chișinău intră în Izvoare. În întâmpinare, vin creștini ieșiți de la utrenie. Când Transporter-ul trece pe lângă casa din cărămidă roșie, cu două nivele, cu ograda umbrită de viță-de-vie, cu gard din cărămidă albă și cu o remorcă de tractor la poartă, cu roțile dezumflate, inima lui Sorin Mătăsaru zvâcnește. 

 
imaginea utilizatorului Vladimir Bulat

Secolul XX ne arată o asociere a artelor cu tapajul, scandalul, pulverizarea canoanelor, dejucarea tradiției, a vechilor rigori, punerea între paranteze a școlii de artă, în general. Nu e deloc întâmplător că anume în anul 1916 s-a născut DaDa, fenomenul care a aprins discuția despre însăși existența artei, despre necesitatea și funcția acesteia în viitor.

 
imaginea utilizatorului Răzvan Mihai Năstase

Pe 13 octombrie 2016, cu doar câteva ore înainte să știm că Premiul Nobel pentru Literatură pleacă spre Bob Dylan, Dario Fo trecea la cele veșnice (sau mai corect, trecea în neființă – omul era ateu declarat). O coincidență tristă, dar oarecum simbolică. Dario Fo, laureat cu Nobel în 1997, a fost printre altele cantautor și pictor. Întocmai ca Bob Dylan. Vorba cântecului, The Times They Are a-Changin’.
 

 
imaginea utilizatorului Virgil Mihaiu

Graţie gentilei invitaţiuni primite din partea lui Anatol Ştefăneţ şi a echipei sale organizatorice − în care strălucesc Natalia Ştefăneţ, Mariana Postică şi Lucia Cazacu − în septembrie 2016 avui onoarea de a prezenta din nou Festivalul Ethno Jazz de la Chişinău. Cea de-a 15-a ediţie a marcat, totodată, aniversarea a 25 de ani de la înfiinţarea formaţiei Trigon, precum şi 60 de ani de viaţă ai lui Anatol Ştefăneţ.

 

Un număr de revistă bogat și variat în autori și teme. Valentina Tăzlăuanu, redactor-șef al publicației, redă, în loc de editorial, câteva impresii de lectură pe marginea romanului Solenoid – evenimentul editorial al anului trecut. „Stratificarea de planuri, jocul perspectivelor auctoriale, încrengătura de motive, o anumită incandescență a ideilor și interogațiilor asupra ființei și a destinului său în lume, fac din acest ultim roman al lui Mircea Cărtărescu un tur de forță în proza românească de azi.”

 

***
Iulian Fruntașu, „Să fi fost totul o mare păcăleală?”. Antologie de versuri. Editura Cartier, 2016. Colecția Cartier popular