Categorii

Parteneri

Nr. 11-12 (231-232),
noiembrie-decembrie 2014
imaginea utilizatorului Eugenia Bojoga

Situată între două sărbători cu tematică lingvistică – 31 August și 26 septembrie – , Ziua Limbii Române omagiată pe 12 septembrie în capitala Italiei (la inițiativa ICR București și a prestigioasei instituții Accademia di Romania din Roma) a avut ca punct de plecare lansarea volumului meu Limba română – „între paranteze”? Despre statutul actual al limbii române în Republica Moldova.

 
imaginea utilizatorului Maria Şleahtiţchi

Critice. La momentul când scriu aceste rânduri, atitudinile critice nu-şi mai au rostul, fiindcă, deoarece, oricum… După proba de guvernare întinsă pe cinci ani, ne blazăm acum în efectele stresului ontologic al electoralei 2014. Ne venim în fire şi ne indiferentizăm. Entuziasmul general din 2008-2009 s-a stins, iar apelurile insistente, din anul acesta, de ieşire la vot, în regim de alarmă, sunt semnul clar că din ce-am gândit cu toţii atunci şi în ce ne-am implicat în realitate seamănă mai degrabă a cacealma.

 
imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

„E timpul să schimbăm destinul Basarabiei” – spunea academicianul Vasile
Anestiade într-un interviu acordat ziarului Adevărul, ediția de Chișinău, pe 2 mai 2013. Nu știam pe atunci că avea să fie ultimul interviu pe care îl făceam cu Domnia sa, după alte trei publicate în Contrafort în 1997, 2003 și 2009 – dialoguri care au constituit, de fiecare dată, adevărate evenimente nu doar pentru lumea academică și medicală, ci pentru întreaga intelectualitate din Moldova. 

 
imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Coperta cărţii aduce (uşor) a kitsch (distonând cu stilistica poeziei). Unul sentimentaloid, jenant (pentru că e un fel de ilustrare a durerii şi parcă nu s-ar cuveni să o comentez). Senzaţia la fel de jenantă e dublată de un compartiment cu fotografii, anexat la sfârşitul cărţii, cu un titlu (poetic!): „Memoria oglinzii”, ceea ce produce o confuzie şi mai mare, or, fotografiile sunt document pur, iar poemele – cu toată încărcătura emoţională autentică – sunt artă pură.

 
imaginea utilizatorului Grigore Chiper

George Vulturescu a debutat editorial relativ târziu – cum s-a întâmplat cu mai mulţi optzecişti –, la o vârstă când unii autori mai precoce publică roman sau chiar romane. Cu toate acestea, se impune ca un poet prolific, constituind una dintre vocile remarcabile şi originale ale poeziei române actuale.

 
imaginea utilizatorului Alexandru-Florin Platon

Nu știu dacă mă înșel, dar cred că raportarea noastră la lume și la semenii noștri se exprimă, preponderent, în termenii conștiinței (sau, în general, ai spiritului). Faptul că spunem despre ceilalți că „au minte” (sau nu…), că sînt „binecrescuți” sau lipsiți de „bună-cuviință”, că sînt „inteligenți” sau „proști”, „plini de duh” etc. denotă, invariabil, o calitate sau o atitudine spirituală.

 
imaginea utilizatorului Ana Rapcea

îţi vei purta răsuflarea
pe sub inima mea
ca pe sub o
înveninată de moarte stea
 
greul de tine
mi se va rupe de pe buze
ca un suspin
şarpe de aur
daruri de vin
ori de venin
 
din preaplinul inimii mele
vorbesc şi îţi scriu
între un mort
şi-un nenăscut
tu eşti singurul viu
 
dar de unde trezie inimă
plină de somn
stai ba în palmele
ba sub călcîiul
prealuminatului domn
 

 

Norman Manea, cel mai tradus scriitor român contemporan, a sosit la Chişinău pe 9 octombrie a.c. pentru o dublă lansare de carte la Biblioteca „Onisifor Ghibu” (Laptele negru şi Pe contur, apărute în acest an în seria de autor la Editura Polirom din Iaşi) şi pentru o întâlnire-dezbatere: „Scriitorul în totalitarism” – programată a doua zi la Universitatea de Stat din Moldova.

 
imaginea utilizatorului Leo Butnaru

E,  aproape, prima oară când mă conving, Iubite Maestre, că aţi avut absolută… (nu, nu, când zici „aproape prima oară” asta nu „armonizează” cu epitetul: absolut, absolută…); că aţi avut multă, pot spune, înlocuind epitetul absolut, dreptate, când presupuneaţi, ba nu, – când îmi spuneaţi să presupun eu, ceea ce, vă corectaţi peste câteva clipe, ar fi fost inutil, dacă nu aş fi cutezat şi, mai ales, dacă nu ar fi fost să încerc, în fapt, în practică, în… da, în creaţie… – că este un uimitor şi minunat dar, ca descendenţă din har – divin, bineînţeles, – să prevezi mişcările subiectului;

 
imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

Supravieţuim datorită cutumelor, lui „aşa se face”, „aşa trebuie”, datorită locurilor comune şi clişeelor. Prin urmare, cutumele şi clişeele sînt un lucru bun dacă ne ajută să supravieţuim, să ajungem de la naştere pînă la moarte lin, precum o scrisoare prin poşta pneumatică. Dar unii nu vrem doar să supravieţuim. Ci să scăpăm de presiunea aerului cald propulsor, să mergem mai sus, să trăim mai intens, să înţelegem mai mult. Şi o facem: unii graţie cunoaşterii aşa-zis raţionale, alţii graţie intuiţiei, emoţiilor, alţii – privilegiaţii – graţie şi uneia, şi celorlalte.

 
imaginea utilizatorului Nina Corcinschi

Cu Dramaturgia lucioaselor funii (Editura Vinea, 2014) de Silvia Goteanschi pătrundem în feeria unui frenetic joc de vibrații ale imaginarului. O conștiință poetică sigură de sine închipuie lumi într-un fascinant vernisaj în mișcare. Arta irupe din imaginația inepuizabilă a poetei, dovadă a unui talent viguros și a unei inteligențe artistice capabile de palpitante, năstrușnice, imprevizibile mizanscene ale decorului intim.

 
imaginea utilizatorului Alexandru Tabac

Cum ne alegem cărțile? Iată o întrebare asupra căreia nu am zăbovit niciodată prea mult, adică la modul serios. Lăsând deoparte lecturile obligatorii, programate, încerc să pricep ce anume justifică alegerea unei cărți în detrimentul alteia? Ce chimie interioară, ce fire nevăzute ne conduc, definitiv, spre un anume titlu? Alegerea cărții nu mă scutește niciodată de supliciul angoasei, de viermuiala ezitării. Orice alegere, în limitele experienței literare, e un chin. Alegerea, nu și lectura!

 
imaginea utilizatorului Marcel Gherman

(Capitolul 2, fragment din romanul modular „Multivers”) 
 
Semăna cu un bibelou de cristal rostogolindu-se printre stele. O formă delicată ca un ou Faberge, dar care rezistase intactă timp de secole. Pe parcursul existenţei sale, o durată incomensurabilă, nicio forţă străină nu-i afectase vreodată ordinea interioară.

 

Nina Corcinschi: Stimate domnule profesor Andrei Țurcanu, cum s-a manifestat în literatura română din stânga Prutului criteriul generaţionist? Dintre generaţiile post-sovietice, care generaţie o consideraţi mai de succes şi cu resurse de rezonanță în timp mai puternice? Optzeciştii, cu emblema livrescului şi intelectualizarea resurselor lirice? Nouăzeciştii demitizanţi şi anti-transcendentali, care apropie poezia de proza vieţii? Douămiiştii, continuatori ai demersului nouăzecist, până la ultimele consecinţe, inclusiv de natură viscerală?

 
imaginea utilizatorului Răzvan Mihai Năstase

Din păcate, despre literatura scriitorilor africani se știe prea puțin. Traducerile sunt mai degrabă rare și întâmplătoare, prilejuite uneori de decernarea unui Nobel – cum este cazul lui Naghib Mahfuz, autorul Trilogiei din Cairo. Sau nu, vezi cazul poetului Wole Soyinka, laureat al prestigiosului premiu în 1986. Poate că într-o anumită măsură tot de Premiul Nobel se leagă și șansa de a avea pentru prima oară în română traducerea unui kenyan, Ngũgĩ wa Thiong’o, în cadrul Bibliotecii Polirom.

 
imaginea utilizatorului Răzvan Mihai Năstase

Din păcate, despre literatura scriitorilor africani se știe prea puțin. Traducerile sunt mai degrabă rare și întâmplătoare, prilejuite uneori de decernarea unui Nobel – cum este cazul lui Naghib Mahfuz, autorul Trilogiei din Cairo. Sau nu, vezi cazul poetului Wole Soyinka, laureat al prestigiosului premiu în 1986. Poate că într-o anumită măsură tot de Premiul Nobel se leagă și șansa de a avea pentru prima oară în română traducerea unui kenyan, Ngũgĩ wa Thiong’o, în cadrul Bibliotecii Polirom.

 

Născut în 1935 la Praga, Roman Ráž a studiat istoria artei şi estetica la Facultatea de Litere a Universităţii Masaryk din Brno, apoi la Facultatea de Arte Cinematografice din Praga. Îşi dă doctoratul în arta teatrală şi cinematografică la Universitatea Carolină din Praga.

 

Herta Müller e cazul fericit, recunosc că și rar întâlnit, de scriitor contemporan a cărui operă valoroasă, apreciată și recunoscută în lume (Premiul Nobel, 2009), este susținută și de o remarcabilă prestație a autoarei în afara literaturii. E una dintre vocile cu autoritate din rândurile intelectualității europene (alături de Adam Michnik, André Glucksmann, Bernard-Henri Lévy…) care au luat atitudine împotriva războiului de anexiune declanșat de Rusia lui Putin în Ucraina. „Ceea ce se întâmplă în Ucraina este monstruos.

 

Numărul dublu, 3-4/2014, al revistei Sud-Est cultural, apărut după o lungă absență, ne oferă un adevărat regal al criticii literare din Basarabia. Remarcăm din start dialogul consistent purtat de Valentina Tăzlăuanu cu criticul și eseistul Eugen Lungu, cel care a publicat trei cărți în 2014 (Panta lui Sisif , Cartier; Poetul care a îmbrățișat luna, Prut internațional; De ce spunem așa, ARC).

 

Un concert excepţional, dedicat Zilei Naţionale a României, susținut de cunoscutul pianist Viniciu Moroianu și Orchestra Națională de Cameră condusă de maestrul Cristian Florea, a avut loc la Sala cu Orgă pe data de 27 noiembrie 2014. Organizatori: Ambasada României în Republica Moldova și Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău.
Programul a inclus: Marțian Negrea – Isbuc (Tarantella) din Suita „Prin Munții Apuseni”; Joseph Haydn – Concertul în Re major pentru pian și orchestră; Dinu Lipatti – Concertino; Sabin Pautza – Jocuri.

 

Grigore Chiper, Nisipul de sub picioare (proză scurtă). Editura Tracus Arte, 2014