Parteneri

Nr. 7-8 (227-228),
iulie - august 2014
imaginea utilizatorului Vasile Gârneţ

Se pare că posteritatea lui Soljenițîn în Rusia lui Putin devine tot mai problematică, „groparul” Uniunii Sovietice are parte de contestații puternice. Și asta înaintea jubileului de o sută de ani de la nașterea sa. Evenimentul urmează să fie sărbătorit la nivel de stat în 2018, așa cum reiese dintr-o directivă dată guvernului de președintele Putin.

 
imaginea utilizatorului Maria Şleahtiţchi

Sărbători, festinuri... Iar e toamnă şi iarăşi „bombe”, „fumigene”, scandaluri, şantaje, şicane…, deşi vara s-a încheiat în ritmurile înălţătoare ale imnului Limba noastră. Luna august a dat tânărului nostru stat două sărbători măreţe: Ziua Independenţei şi Ziua Limbii Române. Corelate istoric şi politic, aceste două sărbători naţionale au fost obţinute prin efortul „oamenilor de la 1989”.

 

Norman Manea, unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români şi cel mai tradus autor de limbă română, va avea două întâlniri cu cititorii din Chişinău, cu prilejul apariţiei a două noi volume în seria de autor a Editurii Polirom: Laptele negru şi Pe contur.
Astfel, joi, 9 octombrie, la ora 16.00, în Sala Nuciferă a Bibliotecii „Onisifor Ghibu” din Chişinău, va avea loc lansarea celor două volume menţionate mai sus.

 
imaginea utilizatorului Grigore Chiper

Biografic, Marian Drăghici (n. 1953) face parte din generaţia ’80. A debutat în volum târziu (1988), după ce plutonul de optzecişti importanţi se remarcase deja, iar optzecismul românesc din ţară se epuiza ca fenomen, făcând loc altor tendinţe, pe care, de altfel, le anticipă. Era perioada când se consolida optzecismul basarabean.

 
imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

După o teză de doctorat susţinută la École des hautes études en sciences sociales despre literatura din epoca stalinistă, Petru Negură editează în Franţa o carte la acest subiect (Ni héros, ni traîtres. Les écrivains moldaves face au pouvoir soviétique sous Staline, Paris, L’Harmattan, 2009). În acest an Editura Cartier tipăreşte versiunea românească*. Traducerea o semnează regretata Gabriela Şiclovan.

 
imaginea utilizatorului Alexandru-Florin Platon

O știm de multă vreme: deși „istoria” se declină la feminin (iar „istoriografia” este de același gen), ponderea femeilor care scriu și predau istorie este încă foarte mică. În afară de literatură (poate și de arte), asta se în­tîmplă în mai toate disciplinele, fie umaniste, fie științifice. Nu vreau și nici nu este cazul (cu atît mai puțin locul) să mă lansez în comentarea unei situații care se datorează deopotrivă specificului european (mai precis, burghez) al modernizării sociale și prejudecăților (nutrite de el).

 
imaginea utilizatorului Marcela Benea

Albul hârtiei
 
Albul hârtiei nu e un alb oarecare,
albul hârtiei e ce a uitat memoria ta,
ce a tăcut tăcerea ta,
ce a trecut dincolo
fără a-și arăta chipul,
alb pe care transparența
s-a culcat
și acum doarme.
 
 

 
imaginea utilizatorului Leo Butnaru

Ab initio
 
În vetre ardea tizicul ce fusese-n ocolul vitelor tăiat-straturi cu hârleţul
Într-o geometrie de dreptunghiuri, pătrate păioase, uscate
Prin curţi, pe sub garduri în vară-toamnă, până să vină îngheţul.
Din pitulate tulpini de hogeaguri se desfăceau imense flori de fum peste sate
Prin care timpul trecea iute, încât adevărul nu avea când să apară deplin
Măcar cât să-l scrii pe un timbru, pe o frunză uscată, de fân, de pelin,

 
imaginea utilizatorului Leo Butnaru

Este de ajuns să spunem că, dacă în genere se înţelege, se înţelege altfel.
H.-G. Gadamer
 
De la o vreme, sâcâitor până la necruţare ce poate părea ucigătoare este gândul să întreb ceva care nu a mai fost întrebat vreodată pe această lume!...

 
imaginea utilizatorului Nina Corcinschi

Marcată melodic în liniile ei de suprafaţă, poezia Silviei Caloianu proiectează în structurile ei de adâncime ritmul şi respiraţia sacadată a tangoului, cum sugerează chiar titlul cărţii sale – Narcotango. Tangoul e un dans cu momente hipnotice, de exuberanță și calcul, frenezie și echilibru într-o perfectă intimitate cu sine... Un vers „suntem liberi pentru totdeauna suntem tango” ar fi şi un motto potrivit cărţii. E vorba de o libertate interioară în care te pierzi printre gânduri, amintiri, senzaţii, printre „1001 întrebări” şi multă emoţie.

 
imaginea utilizatorului Alexandru Burlacu

Generaţia „ochiului al treilea” vine în literatură pe un timp foarte nefavorabil creaţiei, când ochiul acerb al cenzurii devenise hipervigilent. Şaizeciştii basarabeni, chiar dacă nu se arătaseră periculoşi, rămâneau incomozi pentru că „se uitau peste Prut”.

 
imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

În vara anului 2012 am avut șansa să particip la un proiect literar internațional, numit „Mirrors of Europe/Oglinzile Europei”, finanțat de Comisia Europeană și de o serie de instituții din țările-membre. Proiectul, inițiat de o fundație din Bratislava, numită Project Forum, antrena scriitori din Vest și din Est, ce urmau să se deplaseze, pentru 2-3 săptămâni fiecare, într-una din țările situate de cealaltă parte a fostei Cortine de Fier. Astfel, cei din Est mergeau în Vest, iar occidentalii o luau spre „ținuturile crepusculare” ale defunctului bloc sovietic.

 
imaginea utilizatorului Alex Cosmescu

Există câteva lucruri pe care le citesc cu invidie. Unul dintre ele e descrierea de cursuri la universități la care aș fi vrut să ajung.

 
imaginea utilizatorului Andreea Dumitru

Dincolo de Prut, în timpul vieții, Camil Petrescu n-a ajuns niciodată. Astăzi, deși autor canonic al literaturii române, el nu e studiat în școli, iar în repertoriul teatral din Republica Moldova figurează cu un singur text, de plan secund. Cu toate acestea, la începutul lunii septembrie, tânărul Festival Internațional de Dramaturgie Contemporană „Verbarium” a ținut să includă în program o întâlnire dedicată aniversării a 120 de ani de la nașterea scriitorului (9/22 aprilie 1894), gest pentru care merită felicitate Oksana Buga și Dorina Butucioc.

 
imaginea utilizatorului Rusanda Alexandru Curcă

Credem cu adevărat în renaşterea dramaturgiei basarabene? O dramaturgie care să vorbească în limba noastră, despre noi, împreună cu noi? Ce putem face noi, tinerii creatori de teatru, pentru a-i inspira pe tinerii dramaturgi basarabeni?
De la aceste întrebări, formulate la Centrul de Dramaturgie Contemporană (CDC) din Chișinău, s-a născut ideea organizării unui festival internaţional de dramaturgie contemporană.

 
imaginea utilizatorului Nicolae Rusu

Maşina-i răspunse printr-un orăcăit scurt, semn că sistemul de blocare se conectase şi el o luă grăbit de la parcare în susul străzii. Până la restaurantul unde urma să aibă loc întâlnirea avea de mers vreo două sute de metri şi, ajuns la prima răscruce, se aplecă, prefăcându-se că-şi îndreaptă manşeta pantalonilor. Privi discret în urmă, apoi în stânga şi în dreapta sa. Nu zări nimic suspect şi traversă grăbit strada, căci tocmai semaforul îşi aprinsese ochiul verde.

 
imaginea utilizatorului Marcel Gherman

În toate timpurile oamenii au manifestat o adevărată obsesie pentru transgresarea frontierei dintre realitate şi imaginar şi pentru evadarea în lumi fantastice, aflându-şi împlinirea

 

ICR Bruxelles readuce lirica românească în transportul în comun din Bruxelles, în cadrul proiectului Transpoesie. Poeţii Doina Ioanid (România) şi Vasile Gârneţ (Republica Moldova) fac parte din acest program de anvergură, la care participă treizeci de poeţi din tot atâtea ţări. În fiecare an, tema poeziilor coincide cu cea a anului european, în 2014 aceasta fiind „mişcarea”.
 

 
imaginea utilizatorului Alexandru Tabac

Pe Bohumil Hrabal, scriitor ceh, nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură, l-am descoperit întâmplător, nu credeam că mai există scriitori mari de care nici măcar să nu fi auzit. L-am savurat mai întâi în Trenuri cu prioritate, apoi în Cum l-am servit pe regele Angliei, ca în cele din urmă să aștept o altă apariție editorială, pe care o semnalez acum – Scrisori către Dubenka, Editura Curtea Veche, 2014. Volumul reunește 32 de epistole adresate boemistei americane April Gifford în perioada 1989-1991. Însă niciodată trimise acesteia.

 
imaginea utilizatorului Răzvan Mihai Năstase

Sunt cazuri în care asupra unei cărți sau unui autor este imposibil de lipit o etichetă pentru simplul motiv că există neconcordanțe – între tradiția literară a unei țări și amprenta proprie a unui scriitor, între o anumită limbă și un tip de frazare mai aparte. Dar ce te faci când ai de-a face cu o scriitoare (care e mai întâi femeie și-abia apoi scriitoare) de etnie romă care scrie în cehă proze scurte?

 

S-a născut la 9 octombrie 1962 la Dresda. Poet, eseist și traducător. Studii la Facultatea de Teatru a Universității din Humboldt. Din 1985 s-a stabilit la Berlin, iar din 2013 trăiește la Roma. A tradus în germană tragediile lui Eshil și Seneca, dar și dramele lui Beckett. Printre poeții traduși se numără Michaux, Ashbery, Venclova. A obținut premii literare importante în Germania și în țările germanofone.

 

Joi, 25 septembrie 2014, la Librăria din Centru a Editurii Cartier a avut loc lansarea volumului Limba română „între paranteze”? Despre statutul actual al limbii române în Republica Moldova, Editura ARC, 2013. Autoarea, buna noastră colegă, Eugenia Bojoga, predă lingvistica generală, tipologia limbilor romanice și sociolingvistica la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Este doctor în filologie, a beneficiat de burse de studii în Spania (MAE, AECI) și Germania (DAAD), a colaborat la proiecte naționale și internaționale.

 

Vitalie Ciobanu, Scribul în grădina fermecată. Jurnal de lectură. Editura ARC, 2014