Categorii

Parteneri

Nr. 1-2 (233-234),
ianuarie-februarie 2015
imaginea utilizatorului Vasile Gârneţ

Trăiesc de peste un an cu angoasa războiului. E o stare pe care am acceptat-o cu greu, dar logica evenimentelor a fost mai puternică decât rezistența mea psihologică, decât cultura și educația mea umanistă, care refuzau ideea că o barbarie de secol XX se poate produce chiar aici, în preajma noastră, în Ucraina.

 
imaginea utilizatorului Maria Şleahtiţchi

Şotronul politicului. Ideea era să scriu acest text pe o tonalitate pozitivă, dar timbrurile false îmi repugnă, tot aşa cum îmi displace pozitivitatea trucată. Apoi când în jur multe merg cu capul în jos a te face că nu le vezi mi se pare o formă de laşitate. Timpul nostru dă în clocot, însă, în mod paradoxal, o linişte suprarealistă se întinde ca o pată unsuroasă pe oglinda zilelor, dând o halucinantă imagine de timp captiv, numit impropriu „al democraţiei”. Senzaţia de lume agonizând în surdină este tot mai frecventă.

 

Mircea Cărtărescu este câștigătorul din acest an al Premiului Cărții pentru Înțelegere Europeană de la Leipzig. Ceremonia de premiere a avut loc în preziua Târgului Internațional de Carte, pe 11 martie 2015. Premiul i-a fost acordat lui Mircea Cărtărescu pentru „caracterul universal al trilogiei Orbitor”, „romanul său universal atingând multe lumi ale ştiinţei şi limbii, cu elemente de metafizic, fantasmagoric şi apocaliptic”.

 
imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

Cazul clasic: un scriitor care scrie pentru a se înțelege pe sine, pentru a înțelege ce a trăit și ce a contat cu adevărat, ce a dat sens existenței sale. Până nu scrii, nu știi, iar esențialul și secundarul se amestecă indiscernabil, formează o masă omogenă care te deprimă, îți dă sentimentul inutilității.

 
imaginea utilizatorului Grigore Chiper

La treizeci de ani de la dispariţia autorului Operelor imperfecte, cel care a simbolizat, pe parcursul a două decenii, mitul poetic românesc, Nichita Danilov, el însuşi Laureat al Marelui Premiu Nichita Stănescu (2007), îi dedică o carte în care îşi propune să dezlege misterul unei personalităţi pline de magnetism şi, deopotrivă, al unei poezii încărcate de mesaje insolite. A trecut deci destul timp pentru a privi retrospectiv cu suficientă obiectivitate asupra unei moşteniri biografice şi literare.

 
imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Autorul vine din modelele bune ale scrisului dintotdeauna, se pliază perfect pe scriitura minimalistă şi a autenticităţii, în vogă azi, are simţul măsurii, dar şi cunoaşte bine paradigma pe care trebuie s-o urmeze. Are (pe lângă har) conştiinţa literaturii. Grigore Chiper făcea o poezie a sugestiei, impresionist-minimalistă, încă în volumul de debut, Abia tangibilul. Un soi de impresionism minimalist respiră şi proza din recentul său volum de la Tracus Arte.

 
imaginea utilizatorului Alexandru-Florin Platon

Puțin cunoscut publicului român, Serge Gruzinski (născut în 1949) face parte din a patra generație a școlii Analelor franceze, împărțind această onoare cu Roger Chartier, Jacques Revel și alți cîțiva. Singularitatea lui în grupul „noilor istorici” (pe care nu i-o împărtășește decît Nathan Wachtel) se datorează unui interes cultural aparte: istoria Americii Latine. În această privință, Gruzinski este continuatorul lui Pierre Chaunu, care fusese și el printre puținii din generația sa preocupați de aceeași chestiune.

 
imaginea utilizatorului Dan Tabac

100 ron

 

Bobic se plimbă pe străzi

Cupluri indiferente

așteaptă ca-n filmul

cu profesorul japonez

între galați și brașov e o distanță

de o sută de lei

tur-retur

între cahul și galați

o vamă

două pachete(ele) de țigări

și o vodcă

acasă tata obosește

mai repede ca nou-născutul la primii pași

și dumnezeu există

doar atunci când faci sex.

 

 

CV

 

 
imaginea utilizatorului Leo Butnaru

Unde trăieşti tu? În ce trăieşti, de ce trăieşti în acest oraş portuar căruia ar fi mai bine să i se spună: mortuar? Lapoviţă sărată, spre chei – un melanj de fleşcăială şi imense pete curcubeice de petrol difuzat pe asfaltul spart.
Cum de poţi locui în acest oraş? Cum poţi să respiri acest aer salin?
Să evadezi de aici!!

 
imaginea utilizatorului Alexandru Tabac

Oare ce-ar fi să începem acest text într-o manieră previzibilă și comodă, cu dezinvoltura unei duioase și senine constatări? – „Dan Lungu nu mai are nevoie de nicio prezentare”. Sau am putea, printr-un efort al imaginației colective, împrumuta din retorica pomădată a prezentatorilor de concerte, eventual provinciale, – „X ne cântă și ne-ncântă”. Nu o vom face însă. E pusă-n joc soarta literaturii.

 
imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

am deschis geamul spre dimineaţa de mai, fragedă ca un muşchi de viţel. limpezit de o bură nervoasă – auzită şi prin somn –, cerul sclipea. am salutat cordial plopul. nu mă supără că stă întors cu spatele la ferestrele mele, de parcă n-ar vrea să-mi vadă netrebnicia vieţii. e de înţeles, numai cele veşnice îţi pot împrumuta ceva din sufletul lor...

 
imaginea utilizatorului Alex Cosmescu

Volumul Zeul absent. Literatură și inițiere la Mircea Eliade, semnat de domnul Marius Lazurca, actualmente ambasador al României în Republica Moldova, a apărut la începutul anului 2015, în ediția a doua, la Editura Cartier.

 

Am descoperit pagina Photo Historia întâmplător, ieșind pe largul „corso” al Facebook-ului, care poate fi asemuit cu un bazar, cu un talcioc în care găsești de toate. Dar, ca în orice bazar, negustori mulți, marfă bună puțină… De aceea, te bucuri atunci când dai peste ceva ieșit din comun.

 
imaginea utilizatorului Iulia Motoc

I.
Era deja seară când am aterizat pe J.F.K. Benzi de elastic albastru în zigzag şi ghişee numerotate separau atent străinii de cetățenii americani.
- Which is the purpose of your visit? mă întrebă mecanic ofiţerul de frontieră.
- I was invited to teach from New York University, am răspuns răspicat.
Apăs cu degetul pe aparatul de amprentare, aştept răspunsul computerului şi trec de dunga albastră cu formularul I-94 capsat în paşaportul meu francez. După vamă, îmi redeschid telefonul. Niciun mesaj.
 

 
imaginea utilizatorului Sergiu Roman

În care facem cunoştinţă cu un suflet milostiv – Apoi vedem cum o piele de mort face mai multe parale decât un om viu – Jeannot se simte ca la el acasă în biserică – Se întâmplă mai multe minuni, iar mai apoi Monseniorul îşi pierde minţile de-a binelea

 
imaginea utilizatorului Marcel Gherman

Poveştile fantastice, alături de cronicile trecutului, sunt cele mai vechi forme de creaţie literară. Este uşor să ne închipuim cum, după o vânătoare reuşită, oamenii primitivi se adunau în jurul focului şi îşi spuneau unul altuia istorii neverosimile, pentru a se amuza. De fapt, existenţa speciei umane a fost întotdeauna marcată de o dimensiune fantastică şi magică, pe care ştiinţa modernă şi logica pozitivistă nu au fost în stare să o elimine. Într-un viitor digital, s-ar putea chiar să ne abandonăm învelişurile trupeşti şi să migrăm cu toţii spre tărâmul propriilor vise.

 
imaginea utilizatorului Eugenia Grosu

Odată cu sfârșitul colonialismului, gândirea europocentrică se retrage, iar culturile non-europene iau cuvântul  pe scena lumii. În confruntarea cu alte universuri culturale, Occidentul trăiește experiența pluralizării, iar pe alocuri a disoluției valorilor. Dezvoltarea imensă a comunicării și a schimbului de informații culturale a pus în lumină adevărul că lumea este un loc în care se produc concomitent mai multe sisteme simbolice.

 
imaginea utilizatorului Răzvan Mihai Năstase

Există călătorii închipuite pe care le faci de dragul călăuzei. Mergi pe mâna celui priceput, cunoscător într-ale locului, care știe bine cele mai interesante cotloane și se pricepe să le pună în valoare. Numai că asemenea oameni plini de har sunt rari, fiindcă nu e ușor lucru să te pui pe tine însuți în paranteză de dragul minunatelor lucruri pe care le ai de povestit sau arătat. E nevoie de o suprimare a ego-ului și de o bună alegere a mijloacelor narative ori lexicale pentru a capta atenția unui public consistent.

 
imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

În octombrie 2014 primeam, prin poștă, la redacție două cărți – un volum de proză și altul de poezie. Autoarea, doamna Raisa Boiangiu (născută Samoilă) din Hunedoara, e basarabeancă originară din satul Speia, de lângă Tighina. S-a refugiat în Regat de două ori, în 1940 și în 1944, în fața urgiei bolșevice. Avea 6 ani la ora primului exod și în răvașul cu care își însoțea cărțile ne-a scris despre dorul ei de Basarabia și despre speranța de a ne vedea reuniți în aceeași țară, pe noi, românii, așa cum am fost cândva.

 

S-a născut la 30 aprilie 1945 în Monheim, Germania. Studii de literatură, sociologie și istorie la Universitatea din Köln. A susținut un doctorat (1978) despre tendințele în literatura anilor șaizeci. A predat de-a lungul anilor la mai multe universități - Hamburg, Oldenburg, Bremen. A fost redactor literar la radio Bremen. A debutat cu poezie în 1981 - Herz über Kopf (Inimă deasupra capului), prezentată elogios de Marcel Reich-Ranicki în Frankfurter Allgemeine Zeitung. Cartea a devenit un adevărat bestseller liric în Germania.