Categorii

Parteneri

Nr. 11-12 (243-244),
noiembrie - decembrie 2015
imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

Se încheie un an în care am trăit cu toții o mare revelație cognitivă: Republica Moldova este un stat captiv. Această sintagmă, „stat captiv”, răsună în presa scrisă și la TV, în adunări publice de zeci de mii de oameni și în reuniuni ONG-iste cu participare externă.

 
imaginea utilizatorului Maria Şleahtiţchi

Gâlceava vieţii cu filmul. Nu-mi vine deloc să mă refer la cotidianul societăţii moldave. Un gust mai leşios, o imagine mai tristă şi mai deznădăjduitoare, o secătuire mai adâncă de puteri lăuntrice ar fi greu de imaginat. Societatea noastră trece printr-un devastator cataclism moral şi valoric. Ideea de încredere (în sinceritate, onoare, cuvânt, promisiune, angajament) s-a spart.

 
imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

O duminică de început de octombrie, caldă și luminoasă, în redacția ziarului Rzeczpospolita, la Varșovia. Eram singurul bărbat într-o echipă de scriitoare, din care mai făcea parte un critic de film și prietena noastră de la Institutul Polonez din București, Luiza Săvescu. Domnul șef-adjunct și comentator al secției „Opinii” ne-a întâmpinat în prag, zâmbindu-ne larg, românește: „Bine ați venit!”.

 
imaginea utilizatorului Grigore Chiper

Inocenţa ca amintire
Virgil Botnaru se alătură pleiadei bălţene de literaţi. Este născut în preajma Bălţiului, mai exact la Sângerei. Este bălţean doar prin studii şi formaţie, nu şi prin locul în care a ales să se stabilească.

 
imaginea utilizatorului Alexandru-Florin Platon

Istoric francez de origine argentiniană, Claudio Sergio Ingerflom este un renumit specialist în istoria Rusiei, dar relativ puțin cunoscut cititorilor din România și Republica Moldova și nici atît de celebru ca alți confrați din „Hexagon” – bunăoară, Alain Besançon – care se ocupă de același domeniu. O posibilă explicație ar fi subiectele alese de Ingerflom.

 
imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

concepţia mea despre lume şi viaţă
 
până la douăzeci de ani
toţi s-au simţit datori să-mi formeze
o concepţie despre lume şi viaţă.
 

 
imaginea utilizatorului Alexandru Tabac

Imaginea de pe copertă, titlul fac parte inevitabil din arsenalul paratextual al unei cărţi. Să-ţi intitulezi romanul Laika şi să pui pe copertă poza unui câine (nu ştim dacă a fost ideea autorului, dar cu siguranţă a acceptat-o) mi s-a părut, înainte de începerea lecturii, prea explicit, un soi de redundanţă şi un mijloc deloc atrăgător pentru o invitaţie la lectură. Lectura propriu-zisă a anulat într-o mare măsură serenitatea absolută a acestei idei.

 
imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Confirmând că nu îşi scrie cărţile, ci Cartea, Emilan Galaicu-Paun şi-a sintetizat evangheliile într-o versiune cvasi-definitivă (Arme grăitoare. Antologie de versuri. Ediţie ne varietur, Cartier, 2015).

 
imaginea utilizatorului Leo Butnaru

Se înalţă tot alte şi alte blocuri. Cresc etajele, se spunea cu emfază în comunism. Se modifică geografia, geometria şi arhitectura sistemului terestru de umbre. Din timp în timp, deja e alta durata şi configuraţia dimineţilor, zorilor şi apusurilor de soare. Alta atenţia şoferilor şi cea a poliţiştilor.

 
imaginea utilizatorului Maria Pilchin

Urmând aceste episoade chişinăuiene, rămânem în zona urbanului, doar că de la şerpuirea apei (din Bâc) trecem la unduirea străzilor, nişte râuri şi ele ale pasului nostru. De ce există străzi pietonale?! Cred că răspunsul ar fi unul multiplu, dar ar fi suficientă pentru noi ideea că în epoca speed-rally-ului de tot felul a merge la pas înseamnă aproape a opri timpul în loc, un fel de zăbovire blagiană în faţa lucrurilor şi chiar în faţa ta.

 
imaginea utilizatorului Alex Cosmescu

Aşteptam cu multă curiozitate cea mai recentă carte a filosofului american Alva Noë, unul dintre puţinii filosofi contemporani care pot purta în cunoştinţă de cauză un dialog interesant şi provocator cu reprezentanţii ştiinţelor cogniţiei – în sensul că ştiu să arate clar problemele în care nimereşte scientismul reducţionist atunci când încearcă să dea seama de experienţa trăită nemijlocit, întrupat.

 

Nina Corcinschi: Stimate domnule profesor, să revenim la aventura, fascinantă pentru mine, a corelărilor şi interdependenţelor dintre elementele masculine şi feminine

 

- Dragă Valentina Ursu, campania „AICI este Europa Liberă”, desfăşurată pe durata lunii august 2015, a adus în prim-plan o realitate care rămâne de regulă în spatele scenei ocupate de vedete publice, actori politici: şi anume poporul, cetăţenii din localităţile din provincie, acolo unde adesea timpul pare încremenit, iar curgerea vieţii se vede mai degrabă în degradarea infrastructurii – a şcolilor, drumurilor, caselor de cultură, apeductelor… Ţie nu-ţi e tocmai străină această „lume de fundal”, pentru că în emisiunea ta

 

- Stimată doamnă Galina Voleanschi, aţi fost, în calitate de şef al Oficiului teritorial Soroca al Cancelariei de Stat, dar şi ca cetăţean al urbei, unul dintre invitaţii la dezbaterea organizată la Consiliul Raional Floreşti cu ocazia campaniei „AICI este Europa Liberă”. Un eveniment memorabil – cel puţin pentru mine ca moderator.

 

Era ora 11.00 când ceasul de pe Big Ben-ul parlamentului britanic îşi umflase plămânii să bată în onoarea alteţei sale, dar şi pentru bucuria turiştilor adunaţi cu aparatele lor de fotografiat. Deşi nu eram turist, am pus şi eu iute ochiul în ferestruica de imprimat memorii şi am făcut ...clanţ. M-am uitat din obişnuinţă încă o dată la pantofii mei noi, proaspăt încălţaţi, pe urmă la poza de pe display-ul aparatului de fotografiat.

 

Buna ziua, Moş Crăciun.
Eu ştiu că nu exişti, dar mai mult n-am cui să-i scriu.
Aseară a telefonat mămica. Mi-a urat Crăciun fericit. A spus că la ei Crăciunul este sărbătorit pe data de 25 decembrie.

 

- Bună seara, unde mergem?
Are șapcă de șmecher pe cap, țigara o ține cu vârful degetelor prin geamul întredeschis, în mașină miroase a shaworma și plictiseală. Muzica e dată tare și sunt câteva sticle goale de Cola. Este el, taximetristus urbanus ingustus smecherus. Și eu, domnișoara misterioasă, la cale de seară, prin București.

 

Acum, când scriu acest articol, întreaga Europă își plânge morții. Aseară am aflat de masacrul teroriștilor islamiști împotriva națiunii franceze, în care au fost uciși și doi tineri români. Asta după ce, acum trei săptămâni, a ars clubul bucureștean Colectiv, cu tot cu oamenii din el. Catastrofa a luat deja 56 de tineri români, iar alte câteva zeci se zbat între viață și moarte. De fapt, s-ar putea ca până în momentul în care veți citi aceste rânduri, bilanțul să arate și mai înfiorător.

 
imaginea utilizatorului Răzvan Mihai Năstase

Fie că vorbim de prozatori catalani pursânge, fie că avem în vedere scriitori care văd în Barcelona o destinaţie ofertantă pentru întâmplările imaginate de ei, fapt este că nu puţine sunt romanele recent traduse în română a căror acţiune este plasată în lumea din nord-estul Spaniei.

 
imaginea utilizatorului Vasile Gârneţ

Hans Magnus Enzensberger (născut 1929, Kaufbeuren, Bavaria) e unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani din Europa. Un crea­tor polivalent – poet, prozator, eseist, dramaturg, autor de cărţi pentru copii, excelent traducător din mai multe limbi, teoretician al literaturii. Un candidat îndreptățit la Premiul Nobel, mai ales pentru poezia sa inconfundabilă, dubitativă, un intelectual lucid, care se implică și comentează nuanțat – deseori critic – despre vremurile noastre învolburate.