Categorii

Parteneri

Nr. 1-2 (245-246),
ianuarie-februarie 2016
imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

Vorbeam în editorialul din ultimul număr din 2015 al revistei Contrafort despre starea de captivitate a Republicii Moldova, care este doar o aparenţă de stat, cu instituţii, servicii, miniştri, parlamentari, directori, ambasadori… Concesionarea Aeroportului Chişinău unor firme ruseşti, conectate la cercurile politice din Moldova, atacurile raider din bănci, preluarea ostilă a mai multor întreprinderi, dispariţia miliardului de dolari, spălarea altor vreo 20 de miliarde de dolari ale mafiei ruse prin complicitatea Băncii Naţionale a Moldovei (că altfel nu s-ar fi putut!),

 
imaginea utilizatorului Maria Şleahtiţchi

Înmormântări, flori de mărgele. De ceva vreme, mă gândesc la o istorioară pe care mi-a povestit-o cineva cu îndurerare. Una din acele istorioare neînsemnate de care sunt pline satele noastre. La ţară ritualul înmormântării mai păstrează aproape toate însemnele, iar cel cu pomenile de bănuţi pe la fântâni rămâne cu înţelesul său neschimbat.

 

Lista nominalizărilor şi a laureaţilor celor mai râvnite premii literare din România – Premiile Revistei „Observator cultural”.
 
 
Memorialistică
Ana Dragu, Mâini cuminţi. Copilul meu autist, Editura Polirom
Vasile Ernu, Sectanţii. Mică trilogie a marginalilor, Editura Polirom
Eugen Negrici, Sesiunea de toamnă, Editura Cartea Românească

 
imaginea utilizatorului Grigore Chiper

Sunt două motive principale pentru care volumul de proză al lui Nicolae Spătaru, Îngeraşul purta fustă mini, îmi aminteşte mult de proza românească a generaţiei ’80:
1. Acţiunea unor povestiri are loc exact în acea perioadă.
2. Tot în anii ’80 ai secolului trecut descopeream valul de prozatori români care s-au impus în cvasitotalitatea lor în genul scurt.

 
imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Nu există capodopere în cartea Aureliei Borzin De-ale vieţuitoarelor (Bucureşti, Editura Vinea, 2014). Lyotardiana demitizare şi desacralizare a spaţiului literar sunt asistate – parcă pentru puritatea experimentului – de un discurs care tinde spre barthesianul „gradul zero al scriiturii”. Elegii, dar fără interogaţii sfâşietoare; ode, dar fără semne de exclamaţie; satire, dar fără sarcasm. Termenul „realism”, inaplicabil poeziei, aici s-ar potrivi în scop explicativ-demonstrativ: o realitate fără etalarea atitudinii (fie critică, fie elogios-poetică).

 
imaginea utilizatorului Nina Corcinschi

Poezia Marianei Codruț impresionează prin profunzime, plinătate de sens și rafinament. Fără a fi ermetică și erudită ostentativ, poeta din Hiatus (Pitești, Paralela 45, 2015) are instrumentarul liric potrivit şi curajul de a merge întotdeauna până la esențe. Jumătățile de măsură îi repugnă. Ea coboară în straturile adânci ale vieții și ale sufletului, și le sondează neiertător, până în ultimele consecințe.

 
imaginea utilizatorului Alexandru-Florin Platon

Antropologii ne-au prevenit de multă vreme asupra simbolismului corpului şi, mai ales, al feţei. Culoarea pielii, forma nasului, pistruii ş.a.m.d. au avut (şi au), în toate culturile, puternice conotaţii identitare, fiind „markeri” ai includerii sau excluderii etnice şi/sau sociale. Imaginea evreului este, din acest unghi, paradigmatică: ilustrînd modul cum aparenţa a fondat diferenţa, ea confirmă un postulat pe care studiile imagologice, atît de în vogă în ultimele zeci de ani, l-au documentat în repetate rînduri.

 
imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

„Adevăru-i că nu mă prea dau în vînt să scriu despre moarte, fie ea şi aşa, în general, darmite gîndindu-mă la cea care-mi va fi hărăzită. Frică? Nu numai ea, ci şi posibilitatea, ce m-a însoţit de cînd mă ştiu, de-a dilata nesăţios clipele fericite /…/.” Emil Brumaru (text publicat pe facebook, 14 iulie 2014)

 

Lucian Ștefănescu (n. 1959) este ziarist, corespondent la Biroul din București (din 1991) și apoi redactor în Serviciul românesc al Europei Libere la Praga, unde realizează emisiunea Dicţionar de sunete rare. A scris poezie la Echinox, a jucat teatru la Ars Amatoria & Fiii, a relatat din Chişinău pentru Caţavencu (prima serie) despre declararea independenţei Republicii Moldova. 

 
imaginea utilizatorului Leo Butnaru

Îngăduitor
Dumnezeu e atât de îngăduitor, încât 
îi iartă până şi pe cei care îi rostesc 
sau îi scriu numele cu greşeli. 
În genere
Dumnezeu nu se amestecă în chestia asta 
cu scrisul – la o adică
Atoatecreatorul nu e un învăţător zelos de clase primare
care
serile 
corectează teancuri de caiete.
 

 

„Odată ce te-ai delectat cu zborul, ajungi să mergi pe pământ cu ochii îndreptaţi către ceruri, căci ai ajuns în înălţimi şi într-acolo tânjeşti să revii.”
Leonardo da Vinci
 
A fost nevoie de zece ani pentru crearea expoziţiei „Geniul lui da Vinci”, dedicată lui Leonardo. Expoziţia a fost realizată de compania „Grande Exhibitions” din Australia împreună cu fundația italiană „Anthropos Association”. 

 
imaginea utilizatorului Maria Pilchin

De fiecare dată când scriu aceste „Poveşti...”, mă gândesc la cititorul meu, la felul cum le citeşte, cum mă citeşte, de altfel. Mi-l închipui aşa un lector ideal, unul absolut, aproape omniscient, un adevărat lector de poveşti, care însă preferă să şi asculte, ghidat de câte ceva, care uneori iese din pagină şi parcurge străzi, case, răspântii. 

 
imaginea utilizatorului Leo Butnaru

Trimis-a Cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei.  (Ps. 106 / 20)
 
 

 
imaginea utilizatorului Alex Cosmescu

În toată discuția lungă din ultimii ani despre cum trebuie reformat sistemul universitar / academic din Republica Moldova, s-a atins prea puțin o dimensiune care mi se pare esențială: practica pedagogului în sala de curs, atitudinile cu care vine el acolo și valorile pe care și le asumă. Și mi s-ar părea utilă introducerea în această dezbatere a ideilor câtorva autori care au propus nu pur și simplu reformarea sistemului de învățământ, ci regândirea lui din temelii. Unul dintre ei e pedagogul și filosoful brazilian Paulo Freire.

 

- Stimate domnule Alexandru Călinescu, sunteți de mulți ani profesor la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, ați predat cursuri la Paris, sunteți istoric, critic literar și eseist, semnatar al unor rubrici în presa scrisă și la Radio Europa Liberă și presupun că am numit doar câteva dintre ipostazele Dumneavoastră ca universitar și om de cultură. Cum arată programul zilei sau programul săptămânii unui intelectual cu atât de multe obligații și preocupări?

 

Urc în avion înarmată cu multă răbdare, cu două cărţi bune şi cu trei feluri de haine la mine. Urmează să zbor Bucureşti – Atena, Atena – Doha, şi apoi Doha – Cape Town. La Atena e mai cald decât la Bucureşti, deci trebuie să-mi dau jos geaca groasă şi puloverul în care am înfruntat zero grade. În Qatar n-am voie să umblu descoperită, deci am o eşarfă mare, vişinie, în care să mă înfăşor ca să mă simt mai confortabil. La Cape Town sunt 30 de grade, deci ar trebui să ies din aeroport în sandale, blugi şi tricou subţire.

 

Interviu cu Vlad Ciobanu, director general al Centrului Național de Educație prin Artă (CNEA), Chișinău
 
- Domnule Vlad Ciobanu, care este misiunea Centrului Național de Educație prin Artă și prin ce se deosebește de alte instituții de cultură?

 
imaginea utilizatorului Eugenia Grosu

Am recitit de curând romanul lui Cervantes „Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha”, considerat cea mai bună lucrare de acest gen din toate timpurile. Și este, pe bună dreptate. Urmărind aventurile personajelor sale, m-am surprins mereu cu gândul la marea lor asemănare de fond cu personajele tipice ale societăţii în care trăim. Am constatat că nimic nu se schimbă cu trecerea secolelor, cel mult decorul, scenografia.

 
imaginea utilizatorului Răzvan Mihai Năstase

În Vest, literatura de popularizare a celor mai recente descoperiri din ştiinţă reprezintă o nişă bine conturată de zeci de ani. Editorii au înţeles perfect interesul publicului larg de a avea acces la o variantă simplificată a celor mai recente descoperiri ştiinţifice, iar colecţiile şi titlurile nu sunt deloc puţine.

 

Miercuri, 24 februarie 2016, în incinta Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu” din Chişinău a avut loc întâlnirea cu scriitorii Julia Wolf din Germania şi Bogdan Coşa din România. Evenimentul a fost organizat de Institutul Goethe din Bucureşti în colaborare cu Centrul Cultural German „Akzente” de la Chişinău. Cei doi scriitori au citit fragmente din cărţile lor recente şi au susţinut un dialog cu publicul.

 
imaginea utilizatorului Alexandru Tabac

Există opere literare care pot rămâne o anumită perioadă într-un anonimat obscur, ca mai târziu vocile exegeților să constate, rușinate și oarecum nedumerite – Cum a fost posibil ca nimeni să nu le fi remarcat? În ce sertar al memoriei au zăcut necunoscute? E simptomatic cazul romanului Ghepardul de Giuseppe Tomasi di Lampedusa. O capodoperă. Și nu e singurul.