Parteneri

Nr. 5-6 (225-226),
mai - iunie 2014
imaginea utilizatorului Vasile Gârneţ

De când a început războiul în Ucraina, am urmărit cu atenție luările de atitudine ale scriitorilor ruși față de această campanie criminală. Uniunea Scriitorilor de la Moscova, cea oficială, reprezentată de oameni ca Iuri Bondarev, Valentin Rasputin, Mihail Lobanov, Valeri Ganicev, au salutat cu admirație curajul lui Putin de a anexa Crimeea, anulând o „nedreptate istorică”, iar revolta separatiștilor din estul Ucrainei au prezentat-o drept cauza nobilă a lumii ruse, care rezistă intruziunilor occidentale.

 

Premiile Uniunii Scriitorilor din Moldova pe 2013
 
Un juriu, din a cărui componență au făcut parte critici valoroși și exigenți - Andrei Ţurcanu (președinte), Eugen Lungu, Valentina Tăzlăuanu, Maria Şleahtiţchi, Alexandru Burlacu, Adrian Ciubotaru, Lucia Ţurcanu –, a premiat cele mai bune cărți ale unor scriitori basarabeni, apărute anul trecut la edituri din Basarabia și România.
 
 Poezie: Nicolae Popa, Elegiile Casei Scriitorilor, Ed. Vinea;
 

 
imaginea utilizatorului Maria Şleahtiţchi

Acordul. Este firesc să scriu acum, la câteva zile de la semnarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi când acesta a devenit evenimentul tuturor agenţiilor de ştiri, despre importanţa lui istorică. Dar atât de mult a fost aşteptat, atâtea speranţe ne-am pus în el de-a lungul a mai bine de două decenii, încât bucuria a fost acoperită de îndelungata aşteptare. Un singur lucru trebuie spus şi făcut: să muncim consecvent şi să menţinem verticala.

 
imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Mihai Poiată a absolvit jurnalistica şi se vedea ziarist în miezul evenimentelor cruciale. Dar a fost „repartizat” să lucreze la un post de radio. Mai mult, a fost numit în redacţia unui post de radio abia format (programul II al radioului chişinăuean). Se numea „Luceafărul” – „postul de radio al tineretului din Moldova Sovietică” – parcă aşa îl anunţa solemn, în fiecare dimineaţă, o voce metalică şi optimistă.

 
imaginea utilizatorului Grigore Chiper

Confidenţa unui loser se numeşte noul volum de proză scurtă al lui Anatol Moraru, care se impune în ultimul deceniu cu patru cărţi. Cum volumele de proză scurtă se intitulează de obicei după un text reprezentativ, inclus la cuprins, nici cel al lui Moraru nu este o excepţie. Nu vom specula de ce autorul a pus drept titlu al volumului textul Confidenţa unui loser, şi nu altul.

 
imaginea utilizatorului Alexandru-Florin Platon

Eseul lui Alain Besançon, de care mă ocup astăzi, este strîns legat, tematic, de un altul, comentat în versiune franceză, tot în acest colț de pagină: Sainte Russie (între timp, tradus și în română, la Editura Humanitas). Amîndouă au același autor, dar cel de față îl precede cu mai bine de un sfert de secol pe cel de-al doilea. Publicată în 1981 și reeditată (tot în franceză) în 1994, Anatomia unui spectru a avut parte de cea dintîi ediție românească în 1992 (la Humanitas). A fost prima sau a doua carte care i s-a tipărit istoricului francez la noi.

 
imaginea utilizatorului Liliana Armaşu

Poem de alean pentru femeile singure
(și pentru toate celelalte care se simt la fel)
 
De fapt, ele n-au fost niciodată singure,
iubind mereu pe ascuns, au mângâiat în tăcere,
nopțile, chipuri de lumină –
delicate, blajine, subțiri...
în realitate, fiind poate niște burtoși,
chei, meschini, mari sforăitori (lista rămâne deschisă)
și cu toate astea, anume ei sunt cei mai....
pentru femeile singure,
fiindcă ele știu să vadă mult mai departe.
 

 
imaginea utilizatorului Leo Butnaru

Să laşi totul şi să pleci?...
Să pierzi totul, dar să revii?... Refăcut, prefăcut, altfel înveşmântat în propria-ţi fire?... Poate chiar într-o cu totul altă fire, cu o conştiinţă absolut diferită… O altă personalitate care să-ţi permită să uiţi totul, să uiţi de tine, de cel de până la gândul să laşi totul şi să pleci…
Însă această plecare definitivă nu depinde de tine. Nici posibilitatea de a uita de tine însuţi nu depinde de tine… Ci, poate, doar încercarea de a face acest lucru, însă, în atare cazuri, decizia finală aparţine totdeauna Altcuiva…

 
imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

frunzele salcîmilor se agită întruna. din adîncul lor, mă spionează neliniştit un ochi roşu, translucid. izbesc geamul de perete, ochiul o tu­leş­te în zbor. mă aplec în afară, lăsînd curenţii să-mi pălmuie obrajii ca o moaşă price­pută. gust aerul cu limba, fără geniul şarpelui însă: e fierbinte şi umed, miroase a iarbă, a corcoduşe strivite sub tălpi.

 
imaginea utilizatorului Eugen Lungu

Epistula ad Pisones, unul dintre textele „sacre” ale artei, a fost scris în anul 14 î.H. Acum calculaţi ce vârstă rotunjeşte acest poem în 2014!

 
imaginea utilizatorului Alexandru Tabac

Atunci când auzi voci autorizate vorbind despre „maldărele de romane proaste” apărute în ultimii ani, riști să te încerce o oarecare debusolare. Nu prea crezi în cronica de întâmpinare și te miri cum un Marius Chivu rezistă eroic, de-atâția ani, în postura de cronicar al Dilemei… Dacă în privința unui Radu Pavel Gheo, Alex. Leo Șerban, Lucian Dan Teodorovici, T. O. Bobe nu mai ai îndoieli chinuitoare, sunt scriitori. Buni. Eventuala întâlnire cu un autor, să-i zicem tânăr, te face mai circumspect.

 
imaginea utilizatorului Nina Corcinschi

Răbufnind din ecluzele unei feminităţi vii şi acute, sensibilitatea Anei Rapcea freamătă în Dulceaţă de coarne  de doruri, dorinţe, regrete şi tristeţi, reverberând în confesiuni, meditaţii și chiar în „rugăciuni neruşinate”. Tropi străvechi, cu o imemorabilă „carieră” (iubirea-miracol, tăcerea  de aur, inima zdrobită), sunt resuscitați de o prospeţime insolită a viziunii și de suflul emoţiei. Oricât ar părea de neverosimil (azi), revizitarea unor locuri comune, cu tentă romanţioasă, nu produce impresia de vetust, expirat.

 
imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

Lunile de sfârșit de primăvară – început de vară 2014 la Uniunea Scriitorilor au fost bogate în evenimente culturale de răsunet. Mai întâi a fost Festivalul Internațional Primăvara Europeană a Poeților, din 15-18 mai, când au poposit la Chișinău poeți, prozatori și traducători din câteva țări: Olanda, Ungaria, Slovacia, Ucraina, Rusia, și câțiva colegi de peste Prut, de la Iași și Botoșani (am publicat în numărul trecut, 1-4, al Contrafortului un supliment cu texte ale acestor autori).

 
imaginea utilizatorului Arcadie Suceveanu

„Permiteți-mi să vă transmit, stimați confrați din Țară, mesajul de dragoste frățească al scriitorilor din Basarabia. Suntem recunoscători conducerii USR care a reacționat prompt la propunerea noastră de a organiza acest festival, București - Chișinău - Orheiul Vechi. E un bun exemplu de colaborare dintre Uniunea Scriitorilor din România și Uniunea Scriitorilor din Moldova, dintre filiala Chișinău a USR și USM.

 

- Dragă Gabriel Chifu, ai participat alături de un grup numeros de scriitori din România la Festivalul București – Chișinău – Orheiul Vechi, organizat de Filiala Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România, o manifestație ce vrea să completeze cu o verigă inedită salba de manifestații literare desfășurate sub auspiciile USR. Noi, basarabenii, am apreciat componența „desantului” român: scriitori valoroși, din mai multe centre culturale, nu doar din București și Iași, cum se întâmplă de cele mai dese ori. Dar așteptările voastre legate de Festival au fost confirmate?

 

Dragă Leo Butnaru, Festivalul literar Bucureşti – Chişinău – Orheiul Vechi şi-a bifat o primă ediţie. Mie însă, recunosc, mi-a părut de la bun început un proiect foarte ambiţios, având în vedere încercările anterioare de a-l pune „pe linia de plutire”. Acum au venit scriitori din principalele centre culturale româneşti, am avut lecturi, recitaluri de poezie, dezbateri şi, fireşte, o rodnică socializare de la om la om, de la confrate la confrate. Ţie, ca preşedinte al Filialei Chişinău a USR, ţi-a revenit principala responsabilitate a acţiunii, povara amfitrionului.

 

- Dragă Traian Ștef, înțeleg că ești prima dată în Basarabia, iar Festivalul București-Chișinău-Orheiul Vechi e un foarte bun prilej să ne revedem după mai mulți ani. Ce impresie ți-a lăsat această întâlnire?
 

 

- Dragă Ruxandra Cesereanu, am înţeles din intervenţia ta la Festival că eşti pentru prima dată la Chișinău. Te rog, pentru cititorii revistei Contrafort, să rezumi motivele, intenția, „dorul” care te-au făcut să pornești la drum.
 

 

- Dragă Marian Drăghici, nu știu dacă ai mai fost în Basarabia, acum ai trecut Prutul pentru a participa la Festivalul Bucureşti – Chişinău – Orheiul Vechi. Cum ai găsit Basarabia, oamenii, atmosfera de aici? Chiar dacă au fost doar 2 zile pline, poţi spune că unele aşteptări ţi-au fost confirmate? Ce-ai fi dorit să cunoşti mai bine?
 

 

- Dragă Simona-Grazia Dima, ai avut o intervenţie emoţionantă la colocviul din prima zi a Festivalului, în care ai evocat antecedentele, relaţiile pe care le are familia ta cu Basarabia. Ce te leagă de acest spaţiu pe tine şi familia ta?
 

 

- Dragă Gellu Dorian, am punctat mai multe evenimente în cadrul Festivalului București - Chișinău - Orheiul Vechi: recitaluri de poezie, dezbateri, schimburi de opinii, întâlniri cu publicul tânăr la universitate, am colindat stâncile de la Orheiul Vechi, unde „am dialogat” cu spiritele văzduhului, am plonjat în pivniţele de la Cricova. Acum admirăm, aici, la „Curtea domnească”, florile de petunii, într-un han tipic românesc, cu toate simbolurile naționale adunate grămadă, cam în dezordine. Ce ne poți spune, ca impresie imediată, despre acest festival?

 

- Stimate domnule profesor Mihai Zamfir, în intervenția pe care ați avut-o în cadrul dezbaterilor din prima zi a festivalului de la Chișinău ați lansat câteva idei foarte interesante și polemice, vorbind despre posibilitatea ce nu trebuie privită neapărat antitetic existenței unei limbi în două state cu aceleași valori: România și Republica Moldova.

 
imaginea utilizatorului Marcel Gherman

În Republica lui Platon se conţin unele dintre cele mai vechi referinţe la ideea de cenzură. Pornind de la premisa că toate creaţiile literare şi artistice care exercită o influenţă negativă asupra societăţii ar trebui interzise, în cartea a treia, partea a doua, a faimosului tratat filosofic, Socrate, figura sa centrală, ajunge atât de departe în speculaţiile sale, încât recomandă scoaterea în afara legii a tuturor instrumentelor muzicale, cu excepţia harpei şi lirei, şi chiar a unor registre muzicale.

 
imaginea utilizatorului Alex Cosmescu

Cel mai frumos lucru care s-a întâmplat în ultimul timp în sistemul educațional din Moldova – dincolo de toate discuțiile despre reforme și optimizări, pe un plan paralel cu discuțiile astea, străin lor – a fost ceva la care am avut norocul să iau parte: un program de masterat numit Civilizație europeană (Marile Cărți ale umanității).

 
imaginea utilizatorului Răzvan Mihai Năstase

Aşa cum despre Holocaust sunt poveşti şi poveşti, şi evreii sunt evrei şi evrei. Unii de origine americană, de pildă, douăzeci la număr, extrem de bogaţi, pe care nu-ţi dă mâna să-i omori ca pe niște banale muşte pentru simplul motiv că pot constitui o preţioasă monedă de schimb. Iar atunci când în schimbul eliberării lor vor fi răscumpăraţi mai mulţi ofiţeri nazişti, târgul capătă o şi mai mare greutate.

 

Rainer Malkowski (1939–2003) a fost un poet important pentru literatura germană din ultimii cincizeci de ani. În semn de omagiu pentru valoarea sa, în 2006 a fost instituit unul dintre cele mai prestigioase premii poetice din Germania – Rainer-Malkowski-Preis. Un premiu în valoare de 30 000 de Euro, care se acordă o dată la doi ani de către Fundația Rainer Malkowski și de Academia de Arte Frumoase din Bavaria.