Parteneri

Nr. 11-12 (255-256),
noiembrie-decembrie 2016
imaginea utilizatorului Maria Şleahtiţchi

Imposibilitatea. Nu vreau să scriu despre disperarea și neliniștea care atârnă ca un vârf de sabie peste visele noastre de a ne considera o parte modernă și democratică a Europei. Nu vreau să accept că așteptările ni s-au spart ca un bibelou de porțelan, deși realitățile anume asta vor să însemne.

 

Răspund: Vasile Romanciuc, Maria Pilchin Nicolae Negru, Lucia Țurcanu, Alexandru Tabac, Margareta Curtescu, Alex Cosmescu, Elena Prus, Eugenia Bulat, Marcel Gherman, Călina Trifan, Gheroghe Erizanu
 
 

 
imaginea utilizatorului Adrian Ciubotaru

Viața lui Dan Alexe este o carte în sine. Sau un film. Deși te aștepți să ai de-a face cu un tip serios și cuminte, dată fiind vocația sa de lingvist, Dan Alexe este mai curând eroul unei cărți de aventuri. De asemenea, deși pasiunea sa e filmul documentar, datele experienței urzesc mai curând trama unui film de acțiune.

 
imaginea utilizatorului Grigore Chiper

După ce a publicat în 2014 un volum de versuri, Silvia Goteanschii a postat mai multe poeme pe Facebook, încât următorul volum, Dulcele meu asasin, nu s-a lăsat aşteptat. Ultimele două cărţi, apărute ambele la Editura Vinea, conţin cam acelaşi număr de pagini, poemele sunt grupate în câte cinci cicluri. Noutatea este că volumul recent are o prefaţă, semnată de Mircea V. Ciobanu, şi o postfaţă, semnată de Nina Corcinschi.

 
imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Inteligent şi creativ, plămădind trupul şi sufletul poemului deopotrivă (în genul Suceveanu sau Galaicu-Păun), Teo Chiriac este un arhitect din neamul dedalizilor, în accepţie stănesciană. Autorului îi plac construcţiile poematice sofisticate şi măreţe, nu acareturi adunate în jurul altor buticuri.

 

Volumul de proză scurtă al lui Iacob Florea, Ceva care să-mi amintească de tine (Tracus Arte, 2016), este mai mult decât editarea între două coperte a unor naraţiuni scrise în anumite circumstanţe auctoriale. Scriitorul Iacob Florea anunţă faptul că proza se scrie altfel, aşa cum s-a schimbat orizontul de aşteptare al receptorului literar. Acesta, adică orizontul, a devenit proxim, ajungând aproape tangibil.

 
imaginea utilizatorului Alexandru Tabac

Această carte avea toate șansele să nu apară niciodată, o tăcere impasibilă de peste un secol se putea prelungi la nesfârșit. Nu i-ar fi remarcat nimeni absența, întrucât nimeni nu știa să fi existat vreodată. Abia după apariția ei ne-am dat seama conștiincioși că a umplut un gol nevăzut.

 
imaginea utilizatorului Alexandru-Florin Platon

Ce-i mai rămîne, astăzi, „stîngii” politice și culturale după implozia comunismului din 1989? Cum poate spera ea să recîștige adeziunea mulțimilor în jurul unui proiect federator? Răspunsul – paradoxal – la ambele întrebări este următorul: prin forța melancoliei. Așa s-ar putea rezuma teza cărții pe care o comentez astăzi. O teză, fără îndoială, ciudată, cum voi arăta puțin mai încolo.

 

trebuia să avem și noi un trecut
trebuia să avem și noi un trecut o apă cu pești
argintii avântați într-un tur-retur de la malul meu
spre malul tău

 
imaginea utilizatorului Leo Butnaru

Dacă visezi oglindă… Ce e dacă visezi oglindă?… Că te oglindeşti în ea… Sau că o spargi, ce ţi se poate întâmpla?... A, asta e: dacă te visezi într-o oglindă, răsfrânt, fireşte, – sau, poate, nefiresc reflectat, – deci, să zicem – dacă te visezi într-o oglindă, răsfrânt, bineînţeles… – ce e de înţeles?... Păi bine, merge aici: răsfrânt?...

 

eram un mucea şi mucoşii mai mari din cartier mă puneau
să le povestesc ce citeam: poeme dramatice, nuvele istorice,
tot aşa... cînd mă ascultau, rîdeau de picau pe spate.

 
imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

N-am putut niciodată să rezist ispitei de a vedea ceva care nu există”.
(Ultima dorință, 186)
 

 
imaginea utilizatorului Răzvan Mihai Năstase

Dacă mi-ar fi spus cineva că voi citi cu o plăcere nebună un roman (aparent) pentru copii, lung de peste 200 de pagini, cu doar patru personaje centrale (între care un corb și un motan), despre tot soiul de vrăji, farmece și alte asemenea afuriseli, n-aș fi crezut. Dar când autorul e Michael Ende, când imaginația îi vibrează mai ceva ca-n Poveste fără sfârșit, iar narațiunea are un ritm drăcesc, nu ai nicio șansă de a rezista.

 

Nora Bossong s-a născut pe 9 ianuarie 1982 la Bremen. A studiat, între 2001-2005, la Institutul German pentru Literatură (Deutsches Literaturinstitut Leipzig), care face parte din Universitatea din Leipzig, apoi a făcut studii culturale, de filozofie și literatură comparată la Universitatea Humboldt (Berlin), la Universitatea din Potsdam, la Universitatea Sapienza (Roma). A publicat poezie și proză în reviste și în diverse antologii.

 
imaginea utilizatorului Tudor Cojocariu

Având în vedere că, de câțiva ani buni, batem pasul tot pe loc și comitem aceleași erori unii în raport cu ceilalți, începând cu luna septembrie, președintele Klaus Iohannis a emis câteva semnale importante privind o schimbare în abordarea României față de Republica Moldova. Din păcate, de cealaltă parte a Prutului, noul președinte ales are cu totul alte priorități decât schimbările în bine.

 
imaginea utilizatorului Marcel Gherman

Prin caracterul său formativ şi prin valoarea sa literară, romanul lui George Orwell 1984, publicat pentru prima dată în 1949, ar merita cu certitudine să fie studiat în licee.

 
imaginea utilizatorului Alex Cosmescu

În societatea contemporană – și nu doar în Republica Moldova – filosofiei i se aduc critici din cele mai diverse. Una dintre ele este că filosofia ar fi de neînțeles pentru un nespecialist. Ea derivă dintr-o preconcepție – ideea că filosofia ar însemna „înțelepciune de viață” și că, implicit, ar trebui să fie accesibilă tuturor.

 

Pe 30 noiembrie 2016, Centrul Național de Educație prin Artă (CNEA) a prezentat, în premieră absolută în Republica Moldova, spectacolul „Martiri” de Marius von Mayenburg, în regia lui Vlad Ciobanu. Scenografia este semnată de Ştefan Bâlba, iar designul/costumele de Ioana Ciobanu.

 
imaginea utilizatorului Vladimir Bulat

Se spune că litaniile și prohodul trebuie cântate de cei care au fost afini sau rude cu defuncții, cu cei care nu mai cuvântă, nu mai respiră, nu ne mai pot răspunde. Dar cum se întâmplă cu cărțile, publicațiile, editurile? Pe scurt: cu proiectele intelectuale?

 

Când am descoperit spațiul cultural francez, în urmă cu mulți ani, și dorind să mă integrez mai bine în noua (pentru mine) societate occidentală, am avut de la bun început dorința să cunosc operele autorilor francezi și francofoni recompensate cu cele mai prestigioase premii literare.

 

Lista cărților pe care ți le-ai fi dorit înainte de târg (intră aici și titlurile comandate de prieteni) e mult mai mare decât lista cărților cumpărate de la târg. Întotdeauna a fost așa. Mai apar și surprizele, adică autori care ți-au scăpat, la care nici nu te-ai gândit.

 

Mihai Ursachi, Marea Înfățișare. Poeme alese de Lucian Vasiliu. Fotografii de Natalia Gârbu (Cartier de colecție nr. 9). Legată, supracopertă, 256 pag. Proiect editorial cofinanțat de AFCN
 

 

Dintr-o revistă reții mai mult interviurile și anchetele pe un subiect interesant, de actualitate, la care răspund scriitori care au ce spune și, de cele mai multe ori, o spun memorabil.