Nr. 1-2 (219-220),
ianuarie - octombrie 2013
imaginea utilizatorului Vasile Gârneţ

Revista Contrafort traversează cea mai grea perioadă din existenţa ei de 19 ani. Nu știm câtă rea-voință sau nepăsare au stat la originea rupturii din acest an. Nu știm dacă Andrei Marga, ex-președintele ICR, un recunoscut om de cultură, și-a dat seama că își trece în palmares o tristă contraperformanță: încetarea apariției revistelor de cultură basarabene.

 

Canadianca Alice Munro, 82 de ani, este câştigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură în 2013. Pentru prima oară în 112 ani Academia Suedeză conferă cel mai prestigios premiul literar unui autor care scrie doar proză scurtă. Şi motivaţia Juriului a fost succintă: „un maestru al prozei scurte contemporane”. Într-o biografie a autoarei, Academia suedeză precizează: „Munro este apreciată pentru arta subtilă a nuvelelor, impregnată cu un stil clar şi cu realism psihologic.”

 

S-a stins subit din viaţă scriitorul Eugen Cioclea – poet, publicist.
S-a născut la 4 august 1948, în satul Druţa-Râşcani. A studiat la Facultatea de Matematică a Universităţii de Stat din Moldova, 1966-1967, şi la Facultatea de Matematică a Universităţii „M. Lomonosov” din Moscova, 1968-1971. A fost traducător în diferite instituţii, muncitor şi ajustor de maşini-unelte cu programare automată. Revenit în Moldova, din 1992 până în 1995 a deţinut funcţia de redactor-şef al ziarului Tineretul Moldovei.

 
imaginea utilizatorului Maria Şleahtiţchi

Tradiţional, în august sărbătorim independenţa Republicii Moldova şi ziua  „limbii noastre celei române” sau a „limbii” sau a „limbii române”, după caz, adică în funcţie de conjunctura şi culoarea politică a guvernanţilor. Şi parcă chiar ar fi un motiv de sărbătoare, dacă nu ne-am împiedica mereu în plasa sinuoasă a ezitărilor noastre în faţa identităţii naţionale şi numelui limbii noastre.

 

- Iurie Bârsa, care au fost noutăţile Editurii ARC la actuala ediţie a Salonului Internaţional de Carte? Sunteţi mulţumit de vânzări?
 

 

- Gheorghe Erizanu, ce vânzări a avut Editura Cartier la această ediţie a Salonului Internaţional de Carte: mai bune, mai optimiste decât în ceilalţi ani, sau... rămâi în continuare sceptic?
 

 

- Dragă Nicolae Tzone, ai mărturisit de mai multe ori că îţi place Chişinăul şi că ai mulţi prieteni aici. Cum ai găsit capitala Basarabiei în aceste zile de sărbătoare ale Limbii Române?
 

 

Juriul a avut următoarea componență:
Vlad Pohilă, scriitor și lingvist – din partea Primăriei Municipiului Chişinău, preşedinte ales al juriului;
Mihai Cimpoi, acad. – din partea Academiei de Ştiinţe;
Sergiu Boboc, șef direcție Politici culturale în teritoriu și cultură scrisă a MC – din partea Ministerului Culturii;
Valentina Chicu, șef direcție Învățământ preuniversitar – din partea Ministerului Educaţiei;
Arcadie Suceveanu, președinte al USM – din partea Uniunii Scriitorilor;

 

- Dragă Mircea A. Diaconu, ai fost recent oaspete al Uniunii Scriitorilor din Moldova la Simpozionul Blaga, şi ai trecut şi pe la Salonul Internaţional de Carte de la Biblioteca Naţională. Ce impresie ţi-a lăsat această vizită? Cum ţi s-a părut Chişinăul la 2013?
 

 

- Mircea Ciobanu, Editura Ştiinţa a terminat editarea completă a operei lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Această insistenţă pentru opera unui clasic ar părea unora – inşi mai superficiali şi mai grăbiţi – o preocupare superfluă, inactuală. Cum convingi un cititor de azi (tu, care ştii cum e să-ţi „construieşti cititorul”...) să citească Hasdeu – una dintre marile figuri ale culturii române?
 

 
imaginea utilizatorului Diana Iepure

recital de plâns diana iepure
eu semăn cu mămuca nina plâng ușor
mi s-a întâmplat la lecturi și mi-a fost rușine
atunci mi-ai zis păi
să vii să plângi la club a
asta i-ar fi plăcut și lui cristi popescu
recital de plâns diana iepure
5 minute de suspine
 
 
ultimul porc

 
imaginea utilizatorului Maria Pilchin

„eliberându-şi alfabetul: alef/în boul sacru, beta-n biata/vieţuitoare...”
(Emilian Galaicu-Păun, Gesturi)
 
1. IntroDUCERE

 

Platon în Gorgias: „Gorgias, (…) de mulţi  ani nimeni
                                    nu m-a  mai întrebat vreun  lucru neaşteptat”.
 

 

- Ziarul „Adevărul” s-a lansat în Moldova cu o serie foarte populară de carte, intitulată „Biblioteca Adevărul”, cărți pe care cititorii le pot cumpăra de la chioșcurile de presă. Accesibilitatea ridicată a acestor cărți, selecția autorilor, cuprinzând vaste arii ale literaturii române și universale, v-au adus aprecierea basarabenilor, care au fost privați de carte în limba română timp de decenii. Totuși, ați fost învinuiți de editorii de la Chișinău că ați „spart” piața locală cu prețurile voastre mici, ați fost acuzaţi de concurență neloială.

 

A oferi o antologie de proză din Basarabia este, în mod evident, o preocupare intelectuală pasionantă şi în acelaşi timp dificilă. Dificilă mai întâi fiindcă este vorba de o literatură încă prea puţin cunoscută, ale cărei referinţe în spaţiul francofon sunt limitate, chiar dacă unii dintre autorii traduşi aici figurează în publicaţii sau volume editate în alte limbi. Pasionantă, tocmai pentru că este vorba să îi ajutăm să-şi dea măsura exactă a valorii lor.

 
imaginea utilizatorului Grigore Chiper

Diana Iepure debutează editorial cu poezie, Liliuţa, la o editură de nişă, Vinea, în 2004, aşa cum apare aproape toată poezia contemporană. A mai publicat în presă, inclusiv în cea electronică, iar de curând a scos al doilea volum, O sută cincizeci de mii la peluze (Editura Casa de Pariuri Literare, Bucureşti, 2011).

 
imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Blogurile există ca să sfârşească într-o carte. Este parafraza care îţi trece prin minte atunci când iei în mână cartea lui Gheorghe Erizanu. O culegere de texte, selectate de pe blogul directorului Editurii Cartier, care pot fi numite (din pasa lui Eugen Lungu) blogograme. Cu ascendenţă în genurile arhaice ale scriiturii dintotdeauna. Omul cântă-scrie pentru sine. Blogul de aici apare: nu dintr-o solicitare (a pieţei mediatice), ci din nevoia de a spune. Poate fi numit şi jurnal intim, scris, oximoronic, în văzul lumii.

 
imaginea utilizatorului Alexandru-Florin Platon

De la Istorie și mit în conștiința românească (Humanitas, 1997), niciuna dintre cărțile lui Lucian Boia nu a stîrnit atîta vîlvă ca cea de față. Nici nu apăruse bine în librării, după lansarea din noiembrie trecut, că recenziile (cu o singură excepție, critice) au și început să curgă.

 
imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

aveam pe atunci auzul unei vulpi de la pol şi văzul unei pajuri. noaptea, pasul tiptil al şoarecelui în pereţii casei îl auzeam şi cărăbuşii în pufii plopilor din vale îi vedeam. stăteam la sfat cu îngeri, cu zînele şi spiriduşii din cărţile fiului educatoarei şi mă luptam pe viaţă şi pe moarte cu diavoli mucoşi pe sub meri, prin codrii zumzăitori de mierea-ur­sului ori printre florile uriaşe de bostan.
 
– e copil, ce ştie el?!,

 
imaginea utilizatorului Leo Butnaru

A fost odată – nu este exclus să mai fie încă şi în zilele noastre – o zână. Şi nu una oarecare, ci o zână ce umbla de capul ei. Adică, nu avea o poveste pregătită, în care să aibă lăcaş, în care să facă şi ea ceva, precum fac de regulă toate zânele, şi nu ceva-ceva, ci ceva de bine să facă, precum sunt predestinate a făptui suratele ei. Sigur, toate, cu excepţia acestei zâne de capul ei.

 
imaginea utilizatorului Alexandru Tabac

„Încă nu avem un roman al revoluției”, expresia circulă anxios prin spațiul literar românesc, sugerând un oarecare decalaj tematic sau poate neputința de a trata un subiect cețos, cu implicații majore și imprevizibile. O afirmație care nu mai rezistă atunci când o extindem asupra unei alte perioade – începutul tranziției. Un roman al tranziției românești (și nu doar al tranziției), Asediul Vienei de Horia Ursu nu-și menajează deloc cititorii, o literatură care pare ieșită dintr-o răbufnire recalcitrantă împotriva gregarității de tot soiul. Este prima impresie de lectură.

 
imaginea utilizatorului Răzvan Mihai Năstase

„Cu un halucinant realism, îmbină legendele, istoria și actualitatea”, așa sună motivația juriului pentru acordarea Premiului Nobel pentru Literatură în 2012 scriitorului chinez Mo Yan. A fost o decizie care a stârnit destule dispute, dar și ridicări din umeri. Prima carte de Mo Yan tradusă în română a apărut în colecția Raftul Denisei de la Humanitas cu aproximativ patru ani în urmă, este vorba de Sorgul roșu, în traducerea lui Dinu Luca, un reputat sinolog, dar nu tot la fel de talentat traducător.

 
imaginea utilizatorului Jiří Kratochvíl

La Editura ARC a apărut zilele acestea o carte deosebită, care mai diversifică piaţa editorială - destul de previzibilă - de la noi. E vorba de o Antologie de proză cehă contemporană, intitulată Coama leului pe pernă. Selecția și traducerea au fost făcute de Helliana Ianculescu și Lidia Našincová. Cartea a apărut cu sprijinul financiar al Ambasadei Republicii Cehe în Republica Moldova în parteneriat cu Uniunea Scrii­torilor de la Chişinău. În prezentarea de pe coperta a 4-a cărţii criticul şi editorul Eugen Lungu scrie:

 

Miloš Urban s-a născut în 1967 la Sokolov, un orăşel din nord-estul Cehiei. O parte din copilărie şi-a petrecut-o la ambasada Cehoslovaciei din Londra, apoi a învăţat la un liceu din Carlovy Vary (1982-1986). A studiat filologia modernă (engleza şi limbile nordice) la Universitatea Carol din Praga (1986-1992) şi a avut o bursă la Universitatea Oxford. A fost redactor la Mladá Fronta, iar din 2001 este redactor la Editura Argo.

 

Jan Balabán, prozator și traducător. Anii de viață: 29 ianuarie 1961 (Šumperk) – 23 aprilie 2010 (Ostrava). S-a născut într-o familie de medici. A absolvit Universitatea Palacký din Olomouc (fondată la 1573, fiind a doua ca vechime din Cehia), specialitatea filologie engleză și cehă. În anii studenției a publicat în samizdat. A fost bun prieten cu Jáchym Topol. În 1984 a făcut un stagiu de două luni în Marea Britanie. A tradus din opera lui Howard Phillips Lovecraft.

 

Scriitorul Ivan Kraus, autor a numeroase povestiri, piese de teatru şi scenarii TV, s-a născut la 1 martie 1939, la Praga. După absolvirea unui colegiu economic a lucrat ca actor de cabaret şi film. A emigrat în 1968, împreună cu soţia şi fiica sa, mai întâi în Germania, unde a lucrat la radio, ca scenarist de televiziune, prozator şi actor-păpuşar, iar din 1976 – în Franţa. Azi locuieşte mai mult în Republica Cehă.

 
imaginea utilizatorului Marcel Gherman

În cadrul unui interviu televizat acordat în anii şaptezeci, cunoscutul scrii­tor de science-fiction John Brunner a făcut o observaţie extrem de interesantă: „Dintotdeauna, oamenii au fost fascinaţi de trecut şi preocupaţi de prezent. Dar ar trebui să-i intereseze în egală măsură şi viitorul, fiindcă acolo ne vom petrece restul vieţii.”
Întotdeauna umanitatea a privit spre necunoscutul pe care i-l rezervă ziua de mâine cu un amestec de teamă şi speranţă ce a inspirat atât viziunile sale apocaliptice, cât şi utopiile milenariste.

 
imaginea utilizatorului Virgil Mihaiu

Iniţiat în urmă cu 12 ani de către Anatol Ştefăneţ cel mai prodigios reprezentant al violei în jazzul contemporan – Festivalul Ethno-Jazz de la Chişinău îşi consolidează cu fiecare nouă ediţie statutul reprezentativ pentru un gen muzical aflat într’o imparabilă diseminare periplanetară. Voi proceda cronologic, încercând să condensez prin cuvinte, limitate de spaţiul tipografic, multitudinea emoţiilor pozitive trăite pe parcursul acestui regal de cultură.

 
imaginea utilizatorului Vasile Gârneţ

În zilele când scriam cronica la autobiografia lui Marcel Reich-Ranicki, Viaţa mea (Mein Leben), Bucureşti, Editura Hasefer, 2004 – traducere şi prefaţă de Alexandru Al. Şahighian), a venit vestea despre moartea criticului. S-a stins pe 18 septembrie 2013, la vârsta de 93 de ani, la Frankfurt pe Main, acolo unde locuia împreună cu soţia sa, Teofila.

 
imaginea utilizatorului Vasile Gârneţ

Prozator, poet şi jurnalist, Jan Koneffke (n. 1960, Darmstadt) a studiat filozofia şi literele la Universitatea Liberă din Berlin. În 1988 debutează cu microromanul Vor der Premiere, urmat de volumul de versuri Gelbes Dienstrad wie es hoch durch die Luft schoss (1989). În 1995 obţine bursa Villa Massimo, care îi oferă posibilitatea să locuiască la Roma timp de şapte ani. În urma unei călătorii în Bulgaria, publică în 1999 volumul de proză scurtă Gulliver in Bulgarien.

 
imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

Bernhard Schlink s-a născut pe 6 iulie 1944 la Bielefeld. A studiat ştiinţele juridice la Heidelberg şi Berlin. A debutat în 1987 cu romanul poliţist Dreptatea lui Selb, primul volum al unei trilogii de succes din care mai fac parte Înşelăciunea lui Selb (1992; Premiul german pentru literatură poliţistă) şi Crima lui Selb (2001; tradus în română la Polirom 2005). Afirmarea internaţională i-a adus-o romanul Cititorul (1995; Polirom, 2002, 2009), tradus în aproape 40 de limbi, distins cu numeroase premii naţionale şi internaţionale.

 

Revista Lichtungen (Graz, Austria) 
 

 
imaginea utilizatorului Vasile Gârneţ

Katharina Hagena (n. 1967) a publicat un roman, Gustul sâmburilor de măr - Der Geschmack von Apfelkernen (Editura Kiepenheuer & Petrovich 2008), care a devenit bestseller pe piața de carte germanofonă. Au fost tipărite până acum mai multe ediții, unele în colecții populare, iar exemplarele vândute numai în Germania depășesc impresionanta cifră de 400 de mii.

 

Despre biografia lui Thomas Lehr (n. 1957, Speyer, Germania), unul dintre cei mai importanți și mai insoliți scriitori germani de azi, nu sunt prea multe lucruri de plasat sub specia senzaționalului. A studiat biochimia în Berlinul de Vest și a lucrat ca programator în biblioteca Freie Universität Berlin – așadar, o formație tehnică, alimentată de științele exacte. În schimb, Lehr are o operă foarte apreciată. Între numeroasele volume de proză pe care le-a publicat se detașează în mod special trei: Nabokovs Katze (Pisica lui Nabokov, Editura Aufbau 1999), September.

 
imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

De ce citim jurnale? Nu oricare, ci jurnalele marilor scriitori?... Pentru a-i vedea altfel decât sub forma unor naratori omniscienți? Vrem să le descoperim vulnerabilitățile umane, „mica grămăjoară de secrete” pe care ar fi dispuși să ne-o împărtășească?... Să le aflăm opiniile, gusturile, preferințele, idiosincraziile, isteriile? În orice caz, o ceașcă de cafea băută de Thomas Mann sau un vin consumat de Hemingway sunt, cu siguranță, mai incitante decât aceleași gesturi banale comise de un diarist oarecare.