Cunoscutul regizor român Cristi Puiu s-a aflat pentru prima dată la Chișinău cu ocazia premierei filmelor sale în Republica Moldova – Marfa și banii (selectat la secţiunea „Quinzaine des Réalisateurs” a Festivalului de la Cannes în 2001) și Moartea domnului Lăzărescu (Premiul „Un Certain Regard” la Festivalul de la Cannes în 2006 și Premiul special al juriului la Festivalul internațional al filmului de la Chicago, 2006).

Mariana Codruţ, ca orice poet adevărat, şi-a găsit un stil propriu, o voce poetică inconfundabilă încă de la debutul editorial cu Măceşul din magazia de lemne (1982). Volumele de versuri pe care le-a publicat ulterior, cinci la număr – Schiţă de autoportret (1986); Tabieturile nopţii de vară (1989); Existenţă acută (1994); Blanc (2000); Ultima patrie (2007) –, au consacrat un nume în peisajul poeziei române contemporane.

Primul poem pentru Tata
 
Mi te-ai ascuns mereu, Tată.
 
Adevărat,
ai avut o mie şi unul de chipuri,
însă niciunul nu era al tău,
niciunul nu era al meu,
în nicio lumină nu te-am
recunoscut.
 
Nu mi-ai spus nimic...

Prin 1992 sau 1993, am văzut pe scena din Grădina Icoanei a Teatrului Bulandra din Bucureşti spectacolul cu piesa „Visul unei nopţi de vară”, de W. Shakespeare, în regia lui Liviu Ciulei. A fost pentru mine o revelaţie.

Într-un „colţ” de web, la cine ştie ce intersecţie-păienjeniş-internet, tu ai găsit, involuntar, accidental, şi informaţia (la rubrica: diverse) că, cică, marele [tu, cititorul involuntar, ai fi luat marele între ghilimele; totul este extrem de relativ, mai ales la comparaţia „noastră” (voastră) cu „ei”, a timpurilor pe care le trăiţi voi – cu vremurile în care au trăit şi au murit ei, spre bucuria nevertebratelor ce huzuresc în solul cimitirelor]; că, cică, „marele” scriitor din secolele XX-XXI (a vieţuit, fifty-fifty, simetric, câte 40 de ani în fiecare

Patroni şi patronaţi
Ca să-şi asigure liniştea şi bunăstarea, oamenii şi-au ales sfinţi-protectori. Fiecare breaslă a ţinut să aibă o instanţă superioară, independentă de obişnuita strâmbătate terestră, care s-o ocrotească şi căreia să-i adreseze rugăciunile la moment de mare cumpănă.

Într-o lume în schimbare, se impune cu de la sine putere elaborarea unor noi teorii sociale, adaptate la noua realitate. În acest context, ideile unor  gânditori precum Alvin Toffler, Francis Fukuyama, Marshall McLuhan sau Jean Baudrillard au reuşit să pătrundă în mainstream-ul societăţilor lor şi să devină un bun general.