Parteneri

Nr. 9-10 (229-230),
septembrie-octombrie 2014
imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

„O stare de spirit” – așa se intitula editorialul primului număr al revistei Contrafort care apărea în octombrie 1994, încercând să răspundă așteptărilor unei generații noi de scriitori basarabeni – generația optzecistă –, „surata” mai mică în ani a Generației ’80 din România, de care ne simțeam apropiați și solidari în opțiuni estetice și existențiale. Odată cu primul număr al Contrafort-ului, enunțam și programul publicației, pe care, ulterior, l-am sintetizat în două teze: promovarea spiritului critic și sincronizarea cu literatura română contemporană.

 

Cel mai râvnit premiul literar a fost atribuit anul acesta scriitorului francez Patrick Modiano, un nume care nu figura printre favoriți la bursa pariurilor. E drept că pariurile la Nobelul literar sunt o pură ficțiune, o tradițională deja agitație/încălzire a galeriilor. Aceste pariuri nu se bazează pe nimic, întrucât Academia Suedeză oferă detalii din culesele selecției – „lista scurtă” a pretendenților supusă la vot –, abia peste 50 de ani.

 
imaginea utilizatorului Maria Şleahtiţchi

Godot, salvatorul… De jur împrejur, cât cuprinzi cu ochii, campanie electorală… Regiunea e cuprinsă de febra sloganelor, a mesajelor politice cu manipulările lor inerente, a imaginilor comercializate. În România – prezidenţiale, cu lupta anticorupţie tot mai ofensivă, în RM şi Ucraina – parlamentare, în ritmuri, mijloace şi mize autohtone. Războiul perfid al Rusiei cu Ucraina încarcă de tragism fundalul campaniei electorale. În RM se tatonează poziţionările şi se pregăteşte startul unor mesaje demolatoare.

 
imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Titlul dublu (Voci sau Dublul suicid din Zona Lacurilor) al noii cărţi a lui Vladimir Beşleagă sugerează în prima sa parte o dimensiune esenţială a scriiturii, una existenţială şi chiar metaliterară (exprimată laconic prin „Voci”). Şi o ipostază mai telurică, mai solicitată de public: romanul poliţist, cu crimele şi aventurile lui. Cartea este complementară altora şi utilă pentru a înţelege fenomenul Beşleagă, în complexitatea lui.

 
imaginea utilizatorului Grigore Chiper

Orice antologie se confruntă cu riscul de a nu fi cuprinse textele cele mai bune. Orice antologie reprezintă opţiunea antologatorului, chiar dacă acesta este autorul însuşi.

 
imaginea utilizatorului Alexandru-Florin Platon

La numai trei ani de la apariția eseului său despre China, Henry Kissinger (care a împlinit, de curînd, 91 de ani) revine în atenția generală cu o nouă carte, World Order, consacrată ordinii mondiale contemporane. Nu cred că mai este nevoie să reamintesc de ce tocmai fostul diplomat american este printre cei mai îndreptățiți să se ocupe de un asemenea subiect.

 
imaginea utilizatorului Călina Trifan

Logica locului
 
Uneori şi dintr-un fleac iese ceva
dar pentru binele suprem
lasă-l dracului!
Uşor îţi înfrângi elanul
te ia de gât plictiseala uşor
zile lungi cât anul
mort de fericire
laşi totul la voia întâmplării
şi împotriva vrerii lui Dumnezeu
mergi triumfal înainte
asta e logica locului
lipsa oricărei logici.
 
 
Ediţia Princeps
 

 
imaginea utilizatorului Hanna Bota

escapadă nocturnă prin orașul tău
 
a scăpat o femeie dintr-un poem
din colcăiala de trupuri din vertijul de viață
din spirala roșie-albastră
a scăpat a scăpat o femeie
o femeie verde aleargă liberă
poate spre murire ca orice om viu
poate spre dincolo de murire
ca orice suflet etern
o femeie verde verde blondă și verde
a scăpat
și nimeni n-o va mai putea înghesui într-un text
în rotirea de început și sfârșit
în laserul albastru și roșu al cuvântului

 
imaginea utilizatorului Leo Butnaru

Din timpuri imemoriale, pe aceste tărâmuri s-au întâmplat multe din cele pe care fiinţele de pe alte planete şi le mai doresc şi astăzi. Adică, s-au realizat noiane din visele, ipotezele, speranţele ce păreau, la început, demenţă curată, dacă nu chiar stare paranoică incurabilă, acest s-au realizat însemnând că aici, pe aceste meleaguri, ale noastre, până şi virtualitatea a devenit realitate.

 
imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

mi-ar fi plăcut să cînt la pian. dar nu m-am născut într-o casă cu pian, în jurul meu nu erau sonate, cantate ori simfonii născute de min­ţile geniale ale oamenilor. era numai ploaia răpăind pe acoperiş ori curgînd prin burlane: noaptea,

 
imaginea utilizatorului Andrei Ţurcanu

Ceva se întâmplă în cele mai bune piese din poezia Leonidei Lari. Ceva neobișnuit, straniu, excepțional. E întâlnirea cu miracolul, surprinderea inefabilului, epifania sau, citând DEX-ul, „revelația unei lumi nevăzute”. Să ne amintim că „Piața Diolei”, cartea de debut a poetei, a apărut odată cu „Ochiul al treilea” de Nicolae Dabija, două plachete emblematice pentru ceea ce se anunța drept o nouă orientare a poe­ziei române din Basarabia anilor ’70.

 
imaginea utilizatorului Alexandru Tabac

Mărturiile, amintirile, confesiunile s-au impus ca specie literară și atrag priviri tot mai consistente, iar editurile românești  de primă mână scot colecții care răspund acestei inerente necesități. Publicul cititor e tot mai curios și intrigat să aibă acces la o istorie din culisele istoriei, la relatări subiective, chiar părtinitoare, însă eliberate de poncifurile direcției oficiale. Îl citim cu plăcere pe Neagu Djuvara, cochetăm uneori și cu scrierile lui Mihai Șora, deși mai încifrate, iată că vârsta înaintată, longevitatea capătă striații enigmatice.

 

„În România și în Moldova, în amândouă statele, doar o democrație stabilă și o administrație responsabilă pot lucra cu folos la construirea unei țări noi, ancorate stabil în Europa”

 

 
imaginea utilizatorului Vasile Gârneţ

Proiecția unui film moldovenesc – o minune în timpurile de azi! – nu trebuie ratată pe niciun anotimp. La 24 octombrie 2014, în sala cinematografului Gaudeamus din Chișinău era frig, vara probabil acolo e foarte cald – oare cine e de vină că avem nivelul de civilizație și talentul de a face din fiecare anotimp un coșmar pentru viața noastră?! –, dar la proiecție și la întâlnirea cu echipa de creație a venit destulă lume.

 
imaginea utilizatorului Virgil Mihaiu

Ajuns la cea de-a 13-a ediţie, Ethno Jazz Festival de la Chişinău se află într’o fază de consolidare a statutului său, atât ca reper al vieţii culturale dintre Prut şi Nistru, cât şi ca element de referinţă pe harta jazzului internaţional. Această evoluţie a fost posibilă, în primul rând, datorită coerenţei şi tenacităţii echipei organizatorice, conduse de directorul artistic Anatol Ştefăneţ (altminteri, unul dintre principalii reprezentanţi ai violei în istoria jazzului), secondat cu discreţie şi eficacitate de către Natalia Ştefăneţ, Mariana Postică şi Lucia Cazacu.

 
imaginea utilizatorului Alex Cosmescu

Monotonia pare să fie, de obicei, un cap de acuzare pentru opera de artă. A o numi „monotonă” e un mod de a spune că plictisește. Mai ales în condițiile în care unul dintre puținele scopuri valide pentru ea – unul dintre puținele motive din care mai e consumată acum – e „divertismentul”. Cotidianul nostru e suficient de monoton – așa că așteptăm de la opera de artă altceva. Așteptăm să ne scoată din ceea ce trăim, să ne distragă. Și, dacă o mulțime de texte, filme, muzici fac asta, când ne ciocnim de o operă care-și propune altceva începem să strâmbăm din nas.

 

 Spune-mi, Jakub Řehák, Praga continuă să te încânte la fel de mult?
- Sunt fascinat de Praga. Probabil la fel ca şi orice altă persoană care nu s-a născut aici. Îmi amintesc de afirmaţia lui Meyring, că respiraţia morţilor poate fi resimţită imediat în Praga. Şi mai este ceva la mijloc. Praga e această fiinţă bizară, uşor atinsă de putrefacţie.
 
- Ți se întâmplă să asociezi Praga cu o femeie?

 
imaginea utilizatorului Răzvan Mihai Năstase

Mai întâi lucrează ca jurnalist și corespondent de război, vreme de aproape douăzeci de ani. Apoi își încearcă norocul în televiziune. Experiențe care, dincolo de orizontul larg pe care i l-au deschis, îi conferă o anumită lejeritate în abordarea oricărui fel de subiect. Încă de la debutul în proză (la 35 de ani), scriitorul spaniol Arturo Pérez-Reverte este perfect conștient că, atâta vreme cât ai un stil unitar, ușor de recunoscut de către cititori și mai ales plăcut, poți depăna fără grijă orice fel de poveste – ea va fi citită cu la fel de multă aviditate.

 

Olaf Kühl s-a născut pe 16 aprilie 1955 în Wilhelm­shaven. A studiat Slavistica, Istoria contemporană și Istoria Est-Europeană la Universitatea Liberă din Berlin. A tradus din literatura poloneză (Dorota Masłowska, Andrzej Stasiuk), rusă (Arkadi Babcenko, Anna Yablonska, Alecsandr Kabakov), ucraineană (Yuri Andrukhovici, Andrij Bondar). În 2005 a primit Premiul Karl Dedecius pentru traduceri literare din poloneză și rusă. În 2011 a debutat ca prozator cu romanul Animale moarte (Tote Tiere).