Parteneri

Cronica literară

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Balada ochilor verzi (Tatiana Ţîbuleac, Vara în care mama a avut ochii verzi)

imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Fabule moderne, volumul cu care Tatiana Ţîbuleac debutase în 2014, era o extensiune a blogului ei, autoarea etalându-şi vocaţia de reporter atent la detalii. Cartea era şi o ipostază parabolică a rubricii „Poveşti adevărate”, pe care Tatiana o iniţiase încă în 1995 la ziarul Flux. Nu am putut să fac abstracţie de experienţa de jurnalist a scriitoarei, citindu-i parabolele ca pe nişte inspirate pastile ziaristice: observaţii din natură sau reportaje lirice, scrise inteligent şi emoţionant, demonstrând un fin spirit de observaţie.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Poezia la ora antologiilor

imaginea utilizatorului Grigore Chiper

Genericul acestui text mi-a fost sugerat de câteva antologii, apărute de curând şi aparţinând mai cu seamă generaţiei ’80, care intră în zodia bilanţurilor (provizorii). Este o iniţiativă salutară, sosită din partea autorilor şi a editorilor.
Vom începe cu două antologii de autor, apărute la Editura Cartier. Probabil întâmplarea face ca volumele să denote şi alte trăsături comune, pe lângă faptul că au apărut la aceeaşi editură, colecţia fiind concepută astfel încât să conţină doar vreo două referinţe critice sumare:

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Skateboarding-ul vieţii în proza lui Iacob Florea

Volumul de proză scurtă al lui Iacob Florea, Ceva care să-mi amintească de tine (Tracus Arte, 2016), este mai mult decât editarea între două coperte a unor naraţiuni scrise în anumite circumstanţe auctoriale. Scriitorul Iacob Florea anunţă faptul că proza se scrie altfel, aşa cum s-a schimbat orizontul de aşteptare al receptorului literar. Acesta, adică orizontul, a devenit proxim, ajungând aproape tangibil.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

„Particule de murire și nemurire…” (Teo Chiriac, Sufletul meu de până la Big Bang)

imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Inteligent şi creativ, plămădind trupul şi sufletul poemului deopotrivă (în genul Suceveanu sau Galaicu-Păun), Teo Chiriac este un arhitect din neamul dedalizilor, în accepţie stănesciană. Autorului îi plac construcţiile poematice sofisticate şi măreţe, nu acareturi adunate în jurul altor buticuri.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Alice și țara poeziei (Silvia Goteanschii, Dulcele meu asasin)

imaginea utilizatorului Grigore Chiper

După ce a publicat în 2014 un volum de versuri, Silvia Goteanschii a postat mai multe poeme pe Facebook, încât următorul volum, Dulcele meu asasin, nu s-a lăsat aşteptat. Ultimele două cărţi, apărute ambele la Editura Vinea, conţin cam acelaşi număr de pagini, poemele sunt grupate în câte cinci cicluri. Noutatea este că volumul recent are o prefaţă, semnată de Mircea V. Ciobanu, şi o postfaţă, semnată de Nina Corcinschi.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Tonuri şi nuanţe lirice (Maria Șleahtițchi, iubirea noastră e o doamnă frumoasă)

Volumul poetei Maria Șleahtițchi intitulat iubirea noastră e o doamnă frumoasă (Editura Vinea, București, 2015) este alcătuit din cinci secțiuni („Degete de lumină vibrații năuce”, „Fugi toccate tăceri vocalize”, „Fragile”, „Jurnalul florii din covorul de-acasă” și „Iubirea noastră e o doamnă frumoasă”), care diferă una de alta mai ales prin atitudine și prin tonalitatea rostirii lirice.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Universul bipolar al prozei Lucreției Bârlădeanu

Volumul recent Tunica portocalie (Chișinău, Ed. Prut Internațional, 2016) este unul în care o regăsim pe Lucreția Bârlădeanu în mai multe din ipostazele ideostilului care o caracterizează și o personalizează. Totuși, cartea este diferită și chiar surprinzătoare pentru un scriitor care a plecat de ceva timp și s-a stabilit într-o capitală occidentală magnifică.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Portret de familie şi de epocă (Robert Şerban, „Puţin sub linie”)

imaginea utilizatorului Grigore Chiper

Robert Şerban este un autor nu numai prolific, ci şi variat în preocupările sale literare: poet, ziarist şi publicist, prozator, dramaturg, critic de artă. Cu toată această pulverizare a intereselor, de altfel, în deplină concordanţă cu spiritul vremii, poezia, cărţile de poezie reprezintă o constanţă şi domină bibliografia sa polivalentă. Poate doar prozatorii, în special romancierii, au mai rămas axaţi pe un singur domeniu. 

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Ce este și cui prinde bine un vampir pasiv (Gherasim Luca, Le Vampire passif/ Vampirul pasiv)

imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Îl cunoşteam pe Gherasim Luca (despre care ştiam anterior doar că a fost unul din membrii „Grupului suprarealist român”, împreună cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Paul Păun şi D. Frost) din antologia „optzecistă” a lui Dumitru Chioaru şi Ioan Radu Văcărescu.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Gesturi și priviri și atingeri (poetul Alex Cosmescu)

Poetica cărții Un spațiu blând care mă primește cum m-ar îmbrățișa (Cartier, 2013) vine în deplină concordanță cu eseurile pline de reflexivitate pură și erudiție ale lui Alexandru Cosmescu. Aceeași trecere lină din planul exteriorului în cel al interiorului, aceeași predilecție pentru cadrul intim al ființei, pentru sufletul corporal, cu profunzimile și subtilitățile sale. Cartea de poezie anticipează chiar prin titlu poetica indicibilului „de parcă”, o carte de mișcări poetice atente și silențioase, executate în/cu vârful degetelor.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Flori şi ghimpi pentru o generaţie de poeţi (Alexandru Burlacu, Poeţii şi trandafirul )

imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Cu cât întârzie o exegeză, cu atât legenda substituie disocierile. Într-un act recuperator, Alexandru Burlacu publică cea mai amplă de până acum analiză a poeziei şaptezeciştilor basarabeni. Criticul face câteva schiţe de portret celor mai importanţi poeţi ai generaţiei: Vasile Romanciuc, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Marcela Benea, Leonard Tuchilatu, Iulian Filip, Nina Josu, Ludmila Sobieţchi, Valeria Grosu, Ion Hadârcă, Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu, Eugen Cioclea, Vsevolod Ciornei, Andrei Ţurcanu, într-un volum intitulat Poeţii şi trandafirul.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Poemul ca mecanismul unui ceas (Simona-Grazia Dima, Călătoria în petalele trandafirului)

imaginea utilizatorului Grigore Chiper

În 2013 Simona-Grazia Dima publică un volum consistent, Călătoria în petalele trandafirului, înglobând toate cărţile sale de poezie apărute până la acea dată. Autoarea mărturisea în prefaţă că, aşa cum deseori se întâmplă în astfel de cazuri, nu a crezut niciodată „că a venit timpul pentru o antologie de autor” şi că adunarea poeziei într-un singur volum i se părea „o devoalare a ceea ce ar trebui să rămână ascuns”.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Genul literar feminin (Al. Cistelecan, Zece femei)

imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Ce fac zeii când se odihnesc? Cum se distrează ei? Mallarme (iar pe urmele lui, Debussy) a explicat ce face, într-o după-amiază, un Faun. Dar ce-o fi făcând, de exemplu, Apollo atunci când se relaxează? Lasă grijile estetice şi urmăreşte hârjoneala naiadelor?

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Minimalismul ca romantism virtual

imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Dacă ne-am propune un test de identificare a autorului „într-o carte fără coperte” – Vladimir Beşleagă propunea un asemenea exerciţiu în legătură cu scrierile lui Vasilache –, poetul ar putea fi lesne recunoscut. Asta înseamnă să ai stil (inconfundabil ar fi pleonastic spus). Nu ştiu câţi fani are poezia lui Grigore Chiper, dar minimaliştii de azi ar trebui să-i cunoască opera. Formula în
care-l încadra Sorin Alexandrescu (în antologia franco-engleză din 1996) – „modernist tardiv” – e deja anacronică, poetul anticipând un curent, nu urmând (un altul).

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

„Şaptezeciştii nu au fost nişte poeţi subversivi, subversivă rămâne orientarea lor” (Alexandru Burlacu, Poeţii şi trandafirul)

imaginea utilizatorului Aliona Grati

Alexandru Burlacu este unul dintre puţinii istorici şi critici literari de la noi care au îmbinat exigenţele esteticului cu cele ale est-eticii (cu sensurile pe care le-a căpătat acest concept la soţii Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca) în procesul de reevaluare a literaturii române scrise între Nistru şi Prut în perioada postbelică. În studiul său Poeţii şi trandafirul (Chişinău, 2015), el trece prin această grilă poeţii şaptezecişti.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

De la Domnul Sofian la Tata Vasile (Vladimir Beşleagă, Tata Vasile în 73 de episoade şi XIV scrisori)

imaginea utilizatorului Grigore Chiper

Vladimir Beşleagă întreprinde o acţiune temerară şi mai mult decât lăudabilă: de a da publicităţii un roman familial, un corpus istorico-documentar, în centrul căruia se situează tatăl scriitorului, personalitate complexă, neordinară, colorată şi, totodată, neunivocă. Scriitorul, aflat sub povara unei moşteniri impresionante, ia hotărârea de a-l transforma pe tata Vasile în obiect documentar şi literar. Argumentele sunt evidente:
1. Personajul are suficiente calităţi pentru a suscita interesul cititorului contemporan. 

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Ca o punte peste lume – Hiatus

Poezia Marianei Codruț impresionează prin profunzime, plinătate de sens și rafinament. Fără a fi ermetică și erudită ostentativ, poeta din Hiatus (Pitești, Paralela 45, 2015) are instrumentarul liric potrivit şi curajul de a merge întotdeauna până la esențe. Jumătățile de măsură îi repugnă. Ea coboară în straturile adânci ale vieții și ale sufletului, și le sondează neiertător, până în ultimele consecințe.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Poezia realismului domestic (Aurelia Borzin, De-ale vieţuitoarelor)

imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Nu există capodopere în cartea Aureliei Borzin De-ale vieţuitoarelor (Bucureşti, Editura Vinea, 2014). Lyotardiana demitizare şi desacralizare a spaţiului literar sunt asistate – parcă pentru puritatea experimentului – de un discurs care tinde spre barthesianul „gradul zero al scriiturii”. Elegii, dar fără interogaţii sfâşietoare; ode, dar fără semne de exclamaţie; satire, dar fără sarcasm. Termenul „realism”, inaplicabil poeziei, aici s-ar potrivi în scop explicativ-demonstrativ: o realitate fără etalarea atitudinii (fie critică, fie elogios-poetică).

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Şerpii şi şerpoaicele lui Nicolae Spătaru (Nicolae Spătaru, Îngeraşul purta fustă mini)

imaginea utilizatorului Grigore Chiper

Sunt două motive principale pentru care volumul de proză al lui Nicolae Spătaru, Îngeraşul purta fustă mini, îmi aminteşte mult de proza românească a generaţiei ’80:
1. Acţiunea unor povestiri are loc exact în acea perioadă.
2. Tot în anii ’80 ai secolului trecut descopeream valul de prozatori români care s-au impus în cvasitotalitatea lor în genul scurt.