Revelația anului 2020 în materie de proză – un an atât de nefericit, inclusiv pentru piața de carte – este romanul Prevestirea al Ioanei Pârvulescu. Această apariție într-un context terifiant, pandemic, ține cumva de miracol.

Cine nu-l știe sau n-a auzit de Ștefan Susai ar trebui să se încreadă mai mult în ideea că autorul, ca prezență fizică, este inseparabil de scrisul său, precum albia Prutului de apa pe care o mână la vale. E un bărbat înalt, zdravăn, cum se spune în Moldova, un urs (nu degeaba satul în care locuiește, aparținând comunei Miroslava, aproape de Iași, chiar așa se numește: Valea Ursului!). Debordează de o energie inepuizabilă și în ciuda aparentei sale masivități fizice e iute la trup și aprig la vorbă.

În atât de îndepărtatele timpuri ante-pandemice, când lumea nu trebuia să se autoizoleze acasă și nici să-și acopere fața cu masca, de parcă ar fi dorit să-și ascundă adevărata identitate, am asistat la o lansare de carte în spațiul consacrat al Librăriei din Centru a Editurii Cartier din Chișinău.

Ambiția oricărui scriitor e să creeze un topos specific, să aibă o temă sau câteva idei care să-l definească, să-i dea un chip recognoscibil în peisajul literelor. Iulian Ciocan încearcă să-și configureze un asemenea profil auctorial, descriind Chișinăul, un oraș în mare parte necunoscut literaturii basarabene, care s-a alimentat decenii întregi din ruralitate, din mitul nucului de la poartă și al fântânii cu ciutură de la răspântie, pentru că veșnicia s-a născut la sat (nu într-o magherniță de la Poșta Veche!), acolo de unde-și trag obârșia mai toți condeierii noștri.

Deși ne știm de mai mult timp, indirect, aș spune, prin intervenții publicistice sau grație unor prieteni comuni, l-am cunoscut pe domnul Teodor Baconschi, „în carne și oase”, abia la sfârșitul lunii martie curent, la Chișinău, unde și-a lansat volumul Mic almanah al marilor oameni (pe care i-am cunoscut).

Recursul la miturile biblice, pentru descrierea atmosferei agonizante a lumii în care trăim, rămâne o tentație pentru scriitorii de oriunde. Gabriel Chifu nu e la prima incursiune de acest fel. În romanul său precedent, Punct și de la capăt (Polirom, 2014), evocă mitul lui Cain și Abel, al fraților care reprezintă principii antagonice: binele și răul, dreptatea și injustiția extremă, sacrificiul și crima, salvarea și prăbușirea.

În iulie 2016, scriitorul, dramaturgul, jurnalistul și realizatorul de televiziune Val Butnaru își lansa la Uniunea Scriitorilor din Chișinău al doilea roman, după Cartea nomazilor din B., apărut în 2010. A fost un eveniment insolit, cu muzică de saxofon (maestrul Vali Boghean) și un recital cu fragmente din carte, pigmentând intervențiile vorbitorilor. Acest scenariu teatralizat furniza, implicit, romanului Negru și Roșu. 1930-2056 (Editura Litera, 2016) și un fel de halo de interpretare, în acord cu tehnicile narative folosite de autor. 

articol: 

Liviu Antonesei mi-a dat mereu senzația unui scriitor veritabil, a unui profesionist care abordează cu aceeași siguranță, dezinvoltură și neștirbită vocație mai multe genuri literare: poezia, proza, critica literară, eseul filozofic. Este și un foarte pătrunzător publicist, care reacționează ca un metronom la orice derapaj, la orice defecțiune a democrației românești.

articol: 

Tamara Cărăuş este unul dintre reprezentanţii de clasă ai eseisticii române. Scrupuloasă, doctă, aplicată, cu bibliografia la zi în domeniul său de interes (că e vorba de naratologie postmodernă sau de naţionalisme în Europa postbelică), cu un doctorat în litere susţinut la Universitatea Bucureşti, autoarea noastră, originară din Basarabia, a devenit în ultimii ani un fel de „olandez zburător” al studiilor academice: a fost bursieră a Colegiului Noua Europă din Bucureşti şi a avut proiecte de cercetare la instituţii prestigioase din Marea Britanie, Suedia, Olanda, Republica Cehă, Austria (şi este doar ceea ce ne-a lăsat să aflăm cu parcimonie!).

Serafim Saka este un scriitor de seamă al Basarabiei şi un personaj insolit al vieţii literare de la Chişinău. Un spirit liber, greu încadrabil, un caracter independent, un confrate cu vocaţia copilului poznaş, care nu se sfieşte să strige în piaţa publică: „Regele e gol!”, chiar pe sub nasul majorităţii laşe şi ipocrite, îmbătrânite în compromisuri şi combinaţii urât mirositoare.