Ce ai gândit, suflete, când ai ales acest corp să te poarte pe pământ, șontâc-șontâc, hălăduind abătut, fără niciun rost, pe cărări necunoscute, întortocheate?
Bineînțeles, gândul poate fi citit. Numai dacă scrie ceva pe el. Bineînțeles,
anotimp vine toamna, aceeași, palidă aceeași, rece cer senin cu un soare strălucitor
Țipăt, toate se nasc din țipăt, credeam și țip în pragul lumii la naștere la femeia ce vru prin cunoaștere să mă scoată din jocul ce-l am.
-... °C
te-am sunat ieri ca să tacaloaaallllloooooai răspuns și numi-airecunoscut tăcerea
mi s-a făcut frig încarne până lad (i) e g e r a r e Post-mortem
personală Pe simezele „Șapte coline” toamna spre deosebire de noi nu s-a rușinat să se expună goală
indice de masă literară pe-afară mirosul de ficțiune a acaparat întreg orașul
o după amiază-n aerogara otopeni – prea mică pentru numele ei henri coandă – cu sentimentele
După un timp de nemișcare, mi s-a făcut dor de oameni.
Gheorghe la 25 de ani ai Cartier-ului
Iar ai căzut pe gânduri, suflete… * * * N-am scăpat bine de o nălucă/năucă
supărate, comorile De la un timp, comorile, supărate, mă ocolesc. Ah, sufletului îi e urât de trunchiu-mi hazliu,
Sechele respirație grea o simt tot mai aproape în spatele meu mă chircesc toată și strâng geanta sub braț
Pata de rugină S-au întâlnit la un film în cadrul unui festival Ea spunea că e alt film
Iatac de student Negureni. Iatacul meu de copil. Acum – de student venit la părinți, dar căruia destinul îi făcu nedreptate.
am să mor de frică Cu pletora asta de frici nu pot duce la capăt o frază un om cu suflet
îndrăgostitul cu bicicletă la stația hotelul cosmos, dimineața, după ora 9,
Trec zile și ani... Și totuși nu credem că toate aceste lucruri se întâmplă cu noi.
La temelia casei noastre, e dragostea noastră. Cu centura aceasta de siguranță, nu mai suntem vulnerabili la niciun fel de cutremure.
marele puzzle să aduni un puzzle obişnuit este la mintea copiilor
