Copleșiți de crizele care macină Republica Moldova de aproape doi ani – noile valuri pandemice și sărăcia cronică a celor mai mulți –, constatăm că cei care guvernează țara, printr-un mandat clar oferit de alegători, au ajuns la ora primelor bilanțuri.

Luna octombrie a debutat cu vești îngrijorătoare despre criza gazelor, căreia guvernul de la Chișinău îi caută soluții alternative – și este un moment al adevărului, când poate vom scăpa, pentru prima dată în 30 de ani, de șantajul rusesc. Au venit și noile scumpiri de carburanți. Și tot în octombrie s-a produs explozia de infectări Covid în România, unde pe 19 octombrie s-a înregistrat un record de persoane decedate într-o singură zi: 574 și 18 863 de îmbolnăviri.

Independența Republicii Moldova pe care o vom sărbători pe 27 august este mai curând un deziderat, o stare de spirit, o aspirație, mai puțin o realitate – aceasta e concluzia mai tuturor analizelor, interviurilor și dezbaterilor pe care le-am urmărit în zilele ce au premers evenimentul.

Și a fost 11 iulie 2021, ziua în care moldovenii au decis să-și schimbe soarta, votând într-un număr copleșitor un partid proeuropean, anticorupție, dându-i posibilitatea să stârpească răul de la rădăcină. Acesta este mandatul noii puteri. Luni, 26 iulie 2021, la ședința inaugurală a noului parlament cu mandatele validate constituțional, președinta Maia Sandu a ținut un discurs remarcabil, țintit și bine articulat, care se constituie într-un veritabil program de guvernare.

După ce a pierdut primul tur al alegerilor prezidențiale, Igor Dodon și echipa lui socialistă par să fi îmbrățișat sloganul „cine minte mai mult acela câștigă”.

Un eveniment funest a pus surdină pentru scurt timp ravagiilor pandemiei de Covid-19, dar și agitației prea numeroșilor prezidențiabili din Republica Moldova: incendiul de la Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici” din Chișinău.

Luna august, așa cum știm, e o perioadă sensibilă din punct de vedere politic, cultural și identitar în Moldova de la est de Prut.

Marți, 24 septembrie, premierul Maia Sandu a prezentat raportul primelor o sută de zile ale Guvernului. Bilanțul așteptat cu mult interes a avut un preambul-metaforă, care mi-a amintit de un tablou de Bosch sau de o xilogravură de Dürrer – avea un aer hieratic, de satiră medievală.

La reapariția „Contrafortului”
 

În sfârșit, moldovenii au aflat. Tranziția noastră fără orizont, care a golit țara de tineri, de forța de muncă activă și creatoare, calvarul sărăciei și al deznădejdii care i-a copleșit pe cei rămași la baștină se datorează faptului că n-am descoperit, n-am mers pe cea „de-a patra cale” de dezvoltare. O cale sută la sută autohtonă, una pentru Moldova și pentru moldoveni, care să-i facă să uite de miraje și să nu mai aștepte umili ajutorul străinilor.

Zilele de 26 și 27 august 2018 ne-au revelat faptul că Republica Moldova a intrat într-un nou stadiu al evoluției. Un medic cu care am discutat la mitingul din 26 august de la Chișinău l-a numit „fază patologică a existenței”.

Justiția moldoveană, pe care mulți o suspectează că nu există, a marcat o premieră în istoria tinerei democrații dintre Prut și Nistru: a invalidat niște alegeri. După circa două săptămâni de tergiversări, de război al nervilor, de combinații de culise cu judecători retrași și capete de acuzare dubioase, mandatul primarului ales al Chișinăului, Andrei Năstase, a fost declarat nul și astfel a fost batjocorită voința a aproape 130 de mii de alegători – majoritatea celor care au votat în turul doi, în ziua 3 iunie 2018. 

Luna mai în Republica Moldova, prin tradiție, este rezervată cvasi-integral competiției miturilor, bătăliilor simbolice, confruntărilor de ideologii. Muncim mult, dar prost și degeaba, nu producem plusvaloare. Majoritatea cetățenilor se zbate să-și asigure viața de azi pe mâine (tot mai scumpă și mai nesigură). O minoritate, superbogată și cinică, își folosește abilitățile pentru a pune „în operă” hoții la scară mare și fentări ale legii.

Ne exasperează orbecăiala basarabeană intrată în prelungiri, ne întristează, să recunoaștem, autosabotarea românească care întârzie creșterea economică și civilizațională a Țării, de la care noi, moldovenii dintre Prut și Nistru, așteptăm sprijin și… salvare prin Unire, dar tristețea noastră se retrage, se pitește astăzi uluită în fața unei tragedii cu adevărat uriașe și înspăimântătoare – Rusia lui Putin.

Trăim sub arcul celor o sută de ani care se vor împlini, în 2018, de la Marea Unire a românilor.

Avizul pozitiv dat de Curtea Constituțională pentru modificarea Articolului 13 din Legea Supremă a adus în actualitate problema limbii române în Basarabia. Lucrurile sunt limpezi din punct de vedere procedural și al premiselor întrunite până în acest moment: comunitatea științifică și intelectualitatea pledează ferm pentru repunerea în drepturi a limbii române.

Sfârșitul lunii august în Republica Moldova e supraîncărcat de simbolism și monumentalitate (și asta într-o țară părăsită în fiecare zi de 106 persoane, conform statisticilor oficiale), doar că fiecare segment al populației se gândește la altceva. 

La Chișinău partidul de guvernământ a decis să declanșeze lupta cu propaganda rusă. O spectaculoasă schimbare de agendă, în stilul consacrat de Vladimir Plahotniuc, coordonatorul majorității parlamentare. „Republica Moldova este vulnerabilă la campaniile de manipulare care vin prin intermediul posturilor rusești retransmise în Republica Moldova, a declarat el în fața jurnaliștilor. Aceste posturi ne defăimează țara. Curg o mulțime de informații false, pe care nimeni nu le poate dezminți. Volumul acestor știri este uriaș”.

Ne-am obișnuit să constatăm că alegerile în Republica Moldova nu aduc o simplă rotație a garniturilor politice – stânga/dreapta, cum se întâmplă în democrațiile consacrate –, nu reprezintă o competiție de viziuni și proiecte de guvernare, sunt mai mult: o schimbare de valori și drapele, o schimbare a orizontului de integrare. Exemplul cel mai concludent al acestor convulsii identitare îl găsim în bătăliile simbolice care se dau de 9 mai – Ziua Victoriei, „ușor” înghesuită mai nou de Ziua Europei.

În contextul aniversării Unirii Basarabiei cu România, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași a oferit un adevărat regal publicului basarabean cu spectacolul „Un dușman al poporului”. Un text de Arthur Miller, adaptat după piesa omonimă scrisă de Henrik Ibsen în 1882 și inspirată din evenimente reale.