„Clef”*, a fost primul
cuvânt al lui Paul
Valéry (1871 – 1945).
Cu patru bunici
& doi părinți cu

Această
Schimbare
de suflu*
ce face

Iaşi. Octombrie.
Sub pielea ta, lumina
stă să pocnească –
ca un bec de-o 100 W
în reţeaua de-naltă
 

Ivirea acestor măşti negre pe
chipuri – pe gură şi nas –, tot
atâtea brasarde de doliu.
O voce, sub acoperire şi ea,
recitând din Virgil Mazilescu:

Nici latina
termenilor
anatomici,
 

Abia dacă-i
spune, încă
străinei: „Fii

Altoită cu
o privighe-
toare, roza
lui Wilde/

La pian –
Sveatoslav Richter
cântând live în

Şi dacă
bobul de
mazăre
n-a fost
pus sub
saltea, ci
(încă din
născare!)
în carnea
fiecărei

Frasini,
fântâni
artezie-
ne, una
grefată
c-un vers

Să ajungi
a-ţi fabrica
singur, ca
Brâncuşi,
uneltele

Prima                                   Pudriera cu
moarte,                                oglinjoară
pe care                                (dintr-odată,

Panglicar
în zilele
vieţii, tot
moartea
a avut
ultimul
cuvânt –
pe coroana
funerară
se putea
citi scris
cu litere

Ultimul
omagiu
pe care
[moart]ea
i-l poate
aduce lui

Ce-i spune
o sondă
de petrol
din Golful
Persic, la
retragerea

După fiece
miting al
opoziţiei
 
autocisterne
cu sânge

Dat cu
capul
de toţi
pereţii
să-i vină
mintea

Eminescu
& Veronica/
Paul Celan
& Ingeborg
Bachmann –
la Viena

Praga lui Franz Kafka
Odessa lui Isaac Babel
Cernăuţii lui Paul Celan 
Romanul lui Max Blecher 
Vitebsk-ul lui Marc Chagall
Drohobâci-ul lui Bruno Schultz
Petersburg-ul lui Osip Mandelştam –
fiecare oraş cu evreul lui de geniu, prins
la rever ca o stea a lui David –, tot atâtea nume-
şibolet, de rostit la intrarea în Ierusalimul Ceresc!
_________

sushi-girls oferindu-se-n chip de platou; fete-скатерть-