Câteodată te porneşti la drum fără să te gândeşti prea mult în ce direcţie mergi. Direcţia contează mai puţin, important este să pleci, să schimbi ceva, să te pui în alt context ca să vezi cum vei reacţiona, să-ţi urmăreşti comportamentul şi limitele pe care nici nu ai cum să le observi în practicile cotidiene repetate mecanic, într-o rutină permanentă. Atunci când simţi că nu mai poţi să faci aceleaşi lucruri în fiecare zi, e timpul să-ţi pregăteşti valiza şi să pleci undeva.

La început a fost cuvântul. Presseurop, în ocurenţă. Un concept care vroia să fie o media în echilibru, la jumătatea distanţei între cele 10 ţări alese ca fiind reprezentative pentru ceea ce înseamnă astăzi cele mai vorbite limbi în Uniunea Europeană: franceza, germana, engleza, spaniola, italiana, olandeza, poloneza, ceha, portugheza şi, din fericire, româna. Reprezentative şi pentru dorinţa de a implementa un site media cu adevărat european, adică multilingv, generos, echidistant şi... aidoma.

Duminică, 22 aprilie, francezii au departajat, într-un prim tur, cei zece pretendenţi la fotoliul de preşedinte al Republicii Franceze. Dacă la aceste alegeri campion a fost totuşi abstenționismul, doar doi candidaţi s-au calificat în turul doi, în această ordine, după numărul de voturi: François Hollande, liderul stângii, şi Nicolas Sarkozy, preşedintele în exerciţiu.
 

Mai mult decât oraş pe apă (şi chiar după toate expediţiile pe Canal Grande, inclusiv traversarea lui în tremurătoarea gondolă botezată traghetto1), Veneţia a rămas pentru mine oraş de piatră – „stones of venice”2, la propriu. Apa lagunei şi chiar canalul păreau în mod paradoxal stătătoare. O Veneţie de piatră, şerpuitoare, labirintică se înălţa pe un soclu de apă.

Primul roman al lui Jeffrey Eugenides (n. 1960), Sinuciderea fecioarelor, publicat în 1993 (Polirom, 2005), s-a bucurat de un succes răsunător, fiind şi ecranizat la Hollywood, în regia Sofiei Coppola. Romanul Middlesex (Polirom, 2005) i-a adus elogiile criticii, care l-a comparat cu monştrii sacri ai literaturii americane, Saul Bellow şi Philip Roth, şi a fost distins, în anul 2003, cu Premiul Pulitzer.

Belgia, uniune a flamanzilor şi a valonilor, s-a născut la 25 august 1830. Un spectacol de operă care s-a sfârşit pe atunci în urări patriotice. În 4 octombrie 1830 un guvern provizoriu decretă că „provinciile Belgiei, detaşate violent de Olanda, constituie un stat independent”. Hazard sau eroare, flamanzii, majoritari în această monarhie, susţin că neînţelegerea a plecat de fapt de aici: cum se face că într-o ţară unde două treimi din populaţie sunt flamandofone drapelul ridicat a fost totuşi francez?

Rabbit at Rest (Rabbit la pensie) este volumul care încheie tetralogia Rabbit a marelui romancier american John Updike. Pentru el, Updike a fost distins cu Premiul Pulitzer pentru proză pe anul 1991.

A scrie este o experienţă care izolează. Foaia imaculată cere imperios solitudinea, această teribilă reculegere din claritatea goală a unei lămpi care îi provoca ameţeli lui Stéphane Mallarmé. El n-a putut trece peste această încercare decât îndepărtând lampa. Iar Kafka, care nu era „nimic altceva decât literatură”, potrivit propriei sale expresii, îi vorbeşte lui Félice de un proiect singular: a te instala cu o veioză, şi cu tot ceea ce ai nevoie pentru a scrie, în centrul unei imense pivniţe izolate.

Scriitor eurofon trăind călătoriile sale culturale şi livreşti între Istanbul şi Paris, Nedim Gürsel crede că intrarea Turciei în Uniunea Europeană ar fi un adevărat atu.