În 2013 la Editura ARC din Chișinău apărea volumul Coama leului pe pernă. O antologie de proză cehă contemporană, cuprinzând 14 autori de ficțiune artistică. Selecția și traducerea au fost făcute de Helliana Ianculescu și Lidia Našinec.

Romanul pe care îl voi prezenta aparține unui „optzecist” de la Praga, ca vârstă și stil literar, dacă ar fi să-i căutăm un echivalent terminologic românesc. Jáchym Topol (născut în 1962) este un prozator talentat, care a îmbinat scrisul cu activitatea civică – s-a numărat printre semnatarii Chartei 77, mișcare disidentă în Cehoslovacia comunistă, și a suportat privațiuni politice: a fost închis în câteva rânduri pentru activități de samizdat, iar după 1989 a reflectat crizele tranziției din țara sa și conturile nereglate cu trecutul. 

Sunt specii literare care par că nu au viitor, fiind un soi de formule care și-au epuizat resursele creative, numai bune de studiat în universități și de închis sub cheie în tratate de teorie literară. Așa stau lucrurile cu epopeile, de pildă. Nu mai poți scrie în zilele noastre așa ceva sau, dacă o faci, creezi o anti-epopee postmodernă, în cheie eminamente ironică, creând sute de trimiteri și intertextualități. Cum e Levantul, de pildă.

Jáchym Topol s-a născut la 4 august 1962, la Praga, într-o familie de intelectuali. Tatăl, Josef Topol, este un cunoscut dramaturg, poet şi traducător în cehă al lui Shakespeare, iar mama sa, Jiřina Topolová, este fiica unui faimos scriitor ceh catolic, Karel Schulz. După absolvirea gimnaziului, Jáchym Topol a fost nevoit să lucreze ca fochist şi muncitor în construcţii, pentru că regimul comunist i-a închis drumul spre studiile universitare, pedepsind în acest fel disidenţa tatălui său.

articol: 

Poate cel mai de succes romancier al generaţiei sale, Ivan Klíma s-a retras din viaţa publică după Revoluţia de Catifea, consacrându-se exclusiv, de mai bine de două decenii, scrisului de ficţiune şi memoriilor. Autor a peste 40 de cărţi (romane, culegeri de proze, piese şi eseuri), Ivan Klíma s-a născut în 1931, la Praga, într-o familie de evrei şi a fost distins pentru opera sa cu numeroase şi importante premii, între care Magnesia Litera (2010) – cel mai important premiu literar în Cehia – şi Premiul Kafka (2002).

Anul trecut, în articolul De trei ori Havel, apărut tot în paginile Contrafortului, comentam volumul Pe scurt, vă rog!, carte aflată la limita dintre eseu, interviu şi scriere confesivă, care includea şi consemnările omului politic. Între timp, din păcate, Václav Havel nu se mai află printre noi.