|
Şedinţa 2 ...la care vom examina diverse atitudini postmoderne, precum "bătălie canonică", multiculturalism, feminism, globalizare, "discriminare pozitivă" etc., şi vom vedea dacă aceste lucruri sunt bune
Vitalie Ciobanu: - Aş vrea să-l rog pe Bogdan Lefter să insiste puţin asupra unui subiect de interes în cadrul acestei dezbateri legate de viziunea postmodernă a culturii. Mă refer la "bătălia canonică" - un proces amplu de reevaluări, care s-a declanşat de câtva timp în fiefurile unor universităţi celebre din Statele Unite, unde s-au "adăpostit" mulţi dintre teoreticienii acestui curent. La noi, în România, ecourile acestei polemici răzbat prin intermediul unor reluări din presa occidentală, semnate uneori şi de autori români - de pildă, traducerile unor texte ale lui Virgil Nemoianu. La nivel mediatic mai larg, aş aminti o ediţie a emisiunii "Profesiunea mea, cultura" a dlui Nicolae Manolescu, de pe PRO TV, la care au participat chiar Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, Horia-Roman Patapievici şi Simona Popescu, în care aţi luat în discuţie această temă provocatoare.
Ion Bogdan Lefter: - Unul dintre articolele incluse în cartea mea despre postmodernism, citat de Andrei, pe care l-am scris la invitaţia unei reviste de studii feministe, acest articol, scris în 2000, are titlul: "Feminism, drepturile minorităţilor, discriminare inversă sau pozitivă sau "acţiune afirmativă", "corectitudine politică", multiculturalism, globalizare, postmodernism: o concluzie la sfârşit de mileniu". Acum văd că nu am inclus aici şi conceptul de "bătălie canonică", dar el e în preajmă, se înscrie în aceeaşi serie cu ceilalţi termeni. M-am hotărât să fac acolo o mică schiţă integratoare a ce înseamnă toate aceste lucruri, pornind de la ideea de feminism, care ne pune în context românesc în faţa aceluiaşi tip de probleme, cum este cea postmodernă, tema multiculturalismului, a corectitudinii politice, bătălia canonică. Toate aceste concepte, toate aceste dezbateri, din punctul meu de vedere, sunt variante ale aceleiaşi mari teme. Anume: cum evoluăm, cum evoluează istoria sub ochii noştri, şi o dată cu istoria - cultura. Concomitent, cum se schimbă societăţile. Societăţile evoluează în diverse direcţii, care presupun nişte schimbări de mentalitate (le observăm deja) şi contrareacţii adeseori foarte puternice. Nu e nimic neobişnuit, toate marile schimbări din evoluţia umanităţii au fost însoţite de fenomene de "contrarevoluţie", ca să zic aşa. De ce pun alături feminismul şi postmodernismul? Poate să zică cineva că nu-i nici o legătură. Este o legătură, deşi istoria feminismului porneşte din secolul XIX sau, în alte variante, din vremuri foarte vechi. Ceea ce caracterizează feminismele postbelice, de la jumătatea secolului XX încoace, este dezbaterea asupra situaţiei şi rolului femeilor în societatea postmodernă, adică în societatea în care evoluţiile generale fac ca datele existenţei familiale, comunitare, sociale să se fi modificat substanţial. Nu într-un sat românesc, unde în continuare săracele femei stau la cratiţe şi fierb la infinit mâncăruri şi rufe, dar în lumile evoluate, încet-încet, gradul din ce în ce mai ridicat de educaţie, de confort general, de tehnologizare a vieţii, conduce la o redistribuire a rolurilor. Oamenii încep să lucreze tot mai mult în servicii, în munci cu calificări ridicate, în care distincţia dintre forţa masculină şi aportul casnic de tip feminin începe să dispară. Atunci se produc nişte mutaţii şi la nivel social, şi la nivelul mentalităţilor. Dacă femeile în vremuri mai vechi nu aveau nici datele să ridice asemenea probleme, nici timpul s-o facă, azi ele îşi revendică drepturi, cer să existe ca cetăţeni egali într-o lume democratică. Ori, social vorbind, această problemă este de acelaşi tip cu problema drepturilor omului, cu problema drepturilor minorităţilor. De altfel, adeseori, după cum ştiţi, drepturile femeilor sunt considerate drepturi ale minorităţilor - etnice, sexuale ş.a.m.d.
Vitalie Ciobanu: - O minoritate, femeile, care este majoritară de fapt, are câteva procente în plus faţă de bărbaţi.
Ion Bogdan Lefter: - Acesta-i paradoxul. Sunt probleme ce apar pe măsură ce toate aceste evoluţii au loc: transferuri mult accelerate de populaţii, melanjuri etnice, iar noile concepte de genul "multiculturalism", "drepturi ale minorităţilor" reflectă această policromie care trebuie recunoscută, în primul rând, şi protejată, în al doilea rând. De ce protejată? Pentru că fiecare componentă etnică într-un plurietnicism de acest fel este preţioasă cultural. Sunt concepte din categoria aşa-numitei "discriminări pozitive" sau "acţiuni afirmative", cum li se mai spune în special în dezbaterile americane şi mai recent şi în Europa Occidentală, unde este deja foarte larg răspândită şi se bazează pe un consens social ideea că dacă aparţii unei minorităţi, atunci nu numai că nu trebuie să fii reprimat, discriminat în sensul negativ al cuvântului, dar trebuie să ţi se ofere nişte drepturi suplimentare mai mari decât ale majoritãþii, pentru ca sã te poþi conserva ca atare, sã poþi sã exiºti, sã-þi menþii cultura etc., etc. Observaþi cât de greu se înþeleg aceste lucruri, darãmite sã se accepte, în Republica Moldova sau în România actualã!... "Corectitudinea politică" este un concept care înglobează toate aceste aspecte într-o măsură destul de substanţială. Deci, corectitudinea politică presupune ca în comportamentul social de toate felurile, începând de la limbaj, de la formulele de adresare şi până la, ştiu eu, oferte de servici, prezenţa în diverse tipuri de organisme de decizie, peste tot să se respecte drepturile tuturor şi să se recunoască prezenţa tuturor, a tuturor tipurilor de minorităţi, a tuturor tipurilor de etnie, a întregii game a multiculturalităţii care caracterizează în mod major o societate de tip migraţionist, cum este cea americană, şi din ce în ce mai mult, toate societăţile spaţiului euroamerican care tind să-şi impună modelul în întreaga lume.
|
Inapoi la cuprinsul numarului