|
Vitalie Ciobanu: - Ar mai trebui subliniată o idee. Generaţia '80 de aici, de la noi, scriitorii care se regăsesc în această doctrină, mai mult sau mai puţin conştientizată în Basarabia, s-au format ca intelectuali într-o cvasicompletă separare de aşa-zisele modele locale. Cred că generaţia aceasta a noastră, situată între 30-40 de ani, aproape că nu are nici o legătură estetică structurală cu predecesorii, noi avem în cel mai bun caz un dialog, civilizat, cu unii dintre ei, oameni care ne înţeleg, sunt deschişi schimbului de idei, inclusiv posibilităţii de a-şi pune în discuţie propriile convingeri sau prejudecăţi. De pildă, Andrei Burac, Vladimir Beşleagă, Aureliu Busuioc ş.a. - scriitori deschişi către mai multe vârste ale culturii. Noi ne-am căutat modelele în literatura română şi universală contemporană, în literatura tinerilor, a postmoderniştilor de acolo, cu care împărtăşim aceeaşi sensibilitate. Tocmai de aceea, mai toate scrierile noastre în proză prezintă mai degrabă aspectul unor "bildungsromane" sui generis - spun acest lucru şi despre romanul meu, Schimbarea din strajă, de asemenea, Vasile Gârneţ, Grigore Chiper şi Nicolae Popa pot să confirme şi ei această idee, iar Constantin Cheianu cu volumul Totul despre mine şi Augustin Nacu cu volumul Generaţia mea - aşa cum se vede - şi-o asumă chiar din titlu. Noi suntem încă pe drum, suntem în formare. Deci mai este nevoie de nişte cărţi, mai ales de proză, pentru că volume de poezie continuă să apară, însă partea de greutate a unei literaturi o dă proza: structurile de adâncime, compoziţiile epice, înşurubarea metodică în scaun, lucrul pe centimetru pătrat - acestea sunt semnele profesionalismului.
Vasile Gârneţ: - Dar şi cărţile de critică care propun noi perspective de interpretare.
Vitalie Ciobanu: - Fără îndoială. De aici vine insuficienţa conştiinţei critice în Basarabia, care este în proces de coagulare. Sunt doar insuliţe, e un arhipelag de idei noi, încercări de a integra experienţe ale lecturii, de a ne sincroniza în primul rând, căci prin această tendinţă se defineşte generaţia noastră, prin dorinţa imensă de a ieşi din prizonieratul unor obsesii locale şi de a participa la o sinteză comună cu literatura contemporană din România. De aceea cred că adevărata sincronizare şi integrare o realizează optzeciştii, cărora nu le pasă de felul cum s-a scris înaintea lor aici, între Prut şi Nistru, ei nu se regăsesc în cărţile predecesorilor lor. Noi suntem o generaţie a rupturii, nu a continuităţii. Cei ce vin din urma noastră, tinerii citaţi mai devreme, vor reproduce de-acum încolo această regulă, adică îşi vor declara cu atât mai puţin obedienţa sau descendenţa optzecistă. Este normal să vrea să se diferenţieze, chiar dacă deocamdată li se vede mai ales fronda, adesea insuficient acoperită estetic.
Nicolae Popa: - Trebuie să fac o precizare. S-a amintit aici de mai multe ori de Ştefan Baştovoi. Acum el se numeşte ierodiaconul Savatie. Şi s-a dezis de toată poezia lui scrisă înainte.
Vitalie Ciobanu: - Îl priveşte, dar ar trebui să-şi ardă cărţile ca să ne dezicem şi noi de ea.
Ion Bogdan Lefter: - Poezia lui Baştovoi din acel moment este relevantă pentru acel moment, când a apărut. Nu e nici o contradicţie aici.
Andrei Bodiu: - Vreau să spun şi eu cum e văzut fenomenul din ţară. Sigur că relaţia pe care o simt afină este cea cu scriitorii basarabeni ceva mai vârstnici decât mine şi cu cei de vârsta mea, la care - şi aici sunt perfect de acord cu ceea ce a spus Vitalie Ciobanu - se simte efortul de sincronizare nu numai cu o anumită literatură, ci şi efortul de sincronizare cu o anumită mentalitate, care se situează ea însăşi în avangarda mentalităţilor româneşti. Subliniez româneşti, nu moldoveneşti. Revista Contrafort - şi ţineam să spun acest lucru aici - este una dintre revistele de top ale României, deci ale "Ţării", nu ale "republicii". Pentru mine adevăratul act de patriotism este acesta: să editezi o revistă de o asemenea calitate, care să fie şi scrisă într-o limbă română extrem de elevată, o revistă aflată în acord deplin cu ceea ce există la nivelul cel mai semnificativ al vieţii culturale româneşti. Sentimentul rupturii, de care spunea Vitalie mai devreme, faţă de ceea ce a fost mai înainte îi defineşte de altfel şi pe optzeciştii de la noi. Acuma, în ceea ce-i priveşte pe autorii foarte tineri, eu îi cunosc poate mai bine decât mulţi alţii. Dumitru Crudu mi-a fost şi student (unul dintre studenţii semnificativi ai facultăţii, semnificativ din foarte multe puncte de vedere).
Ion Bogdan Lefter: - Mie mi-a fost studentă Dorina Bohanţov.
Andrei Bodiu: - Le-am citit cărţile. Nici dacă pui alături patru nume, nu sunt toţi de aceeaşi calitate, nici umană, nici literară. Mie, oricum, mi se par realmente talentaţi, şi s-ar putea ca următoarele lor cărţi să aducă o schimbare interesantă, sigur în măsura în care ei vor mai fi poeţi, pentru că iată, de pildă, Mihai Vakulovski este şi un bun critic de poezie şi s-ar putea să evolueze în această direcţie, mai ales că se şi interesează enorm de fenomenul literar actual. Baştovoi, aºa cum a spus Nicolae Popa, s-a retras din lumea aceasta, a pãcãtoºilor (am ºi citit un text de-al lui de dupã conversiune, care m-a speriat...), Crudu, mai nou, a pornit spre jurnalism şi dramaturgie şi îi doresc succes. E un profil polimorf, după cum se vede. Avem la Braşov şi alţi studenţi basarabeni, care le calcă pe urme. Un nume de reală perspectivă este Roman Ţurcanu. Din păcate, foarte mulţi dintre ei nu-şi merită locul la Universitate, dezonorându-şi ţara în cele mai mici amănunte. Dar problema nu este a lor, ci a celor care îi selectează şi ni-i trimit. Sigur această imagine poate fi îmbunătăţită. Faptul că Observatorul cultural reflectă consecvent fenomenul literar din Basarabia trebuie salutat, pentru că numai aşa putem să realizăm o adevărată comunicare între noi. Eu sper ca, până la urmă, din zona aceasta încă destul de confuză a literaturii basarabene să se aleagă partea bună, nu partea rea.
Vasile Gârneţ: - Prieteni, vă mulţumim pentru participare la Atelierul revistei Contrafort. Colocviile noastre vor continua în cele mai diverse formule. Deocamdată, vreau să cred că această dezbatere a spart o breşă în ignoranţa celor care vorbesc fără să ştie despre postmodernism, şi că poate vom reuşi sã impulsionãm o miºcare de idei absolut necesarã în Basarabia, dacã vrem sã ieºim din penibila orbecãialã care a aruncat acest teritoriu la marginea lumii civilizate...
Chişinãu, 7-10 august 2001
|
Inapoi la cuprinsul numarului