Postmodernismul - o nouă/veche mişcare literară la sfârşitul secolului XX - începutul secolului XXI (19)

Nicolae Popa: - Nu este adevărat. Eu am publicat în '94 un articol "De ce nu pot să fiu optzecist" şi am explicat în felul următor: că atunci când, de pildă, editam Ghid pentru Cometa Haley - o carte de poezie scrisă oarecum într-o manieră clasică şi apărută în '87, "optzecismul" deja era lansat. Poate că următoarea mea carte, romanul Cubul de zahăr, răspundea mai bine acestui concept, dar deşi eram foarte bun prieten şi cu Vasile Gârneţ şi cu Em. Galaicu-Păun, nu făceam parte dintr-o grupare, de felul "Cenaclului de Luni". Adică lecturile erau făcute pe cont propriu şi fiecare adera din unghiul care îi convenea. Cred că au fost trei faze în afirmarea postmodernismului în Basarabia - optzecismul fiind doar o punte de trecere spre altceva. Prima etapă, în care lucrurile erau abia conturate, este legată de suplimentul literar al ziarului Sfatul Ţării, când începuse polemica cu L. Lari, Gr. Vieru şi cu ceilalţi tradiţionalişti. Am scos doar vreo 4 numere din acel supliment şi lucrurile s-au blocat. În faza a doua a apărut Contrafortul, care a mers programatic pe linia aceasta, în timp ce alţi colegi încă se angajau în polemici care nici nu meritau a fi duse. Voi nu aţi ţinut cont de replici gen Vieru-Lari-Dabija, aţi mers înainte şi aţi contribuit decisiv la afirmarea acestei mişcări.

Vasile Gârneţ: - Dar am fost şi noi, Contrafortul, ţinta unor atacuri nedrepte, în presa de aici şi din România, inclusiv la televiziune, atacuri semnate tot de basarabeni.

Nicolae Popa: - Da, ai dreptate. În paralel cu programul Contrafortului, o a treia etapă, la care putem vorbi de un anumit bilanţ provizoriu, a fost apariţia Portretului de grup la Editura ARC, o antologie de poezie tânără basarabeană, cu o excelentă prefaţă a lui Eugen Lungu, care vorbeşte foarte clar despre "o altă imagine a poeziei din Basarabia". Acolo este utilizat termenul de optzecism. Citită acum, această antologie, se văd foarte clar fazele de trecere, chiar în cadrul autorilor incluşi în volum. Pentru că, de pildă, poezia lui Vasile Gârneţ şi a lui Em. Galaicu-Păun este foarte aproape de paradigma postmodernă, şi mai departe se situează poezia lui Vsevolod Ciornei şi poate şi a mea. Oricum, această antologie a constituit o piatră de temelie, o bornă în afirmarea mişcării '80 în Basarabia.

Vasile Gârneţ: - Pe plan extern, a fost important volumul Une antologie de la poйsie Moldave, o ediţie bilingvă, franceză-engleză, care cuprinde 8 poeţi de la noi, alcătuită de Sorin Alexandrescu şi publicată la Paris în 1996. Şi, să nu uităm, tot la capitolul "promovarea postmodernismului în Basarabia", de revista Semn a grupului de la Bălţi - Nicolae Leahu, Maria Şleahtiţchi, Mircea V. Ciobanu ş.a., - o revistă care apare, din păcate, tot mai rar în ultima vreme. Dar, aş reveni puţin la Portret de grup. Studiul critic pe care îl semnează Eugen Lungu, excelent scris şi corect în majoritatea aprecierilor sale, se află într-un dezacord parţial cu substanţa poetică a Antologiei. Eugen Lungu legitimează acolo o nouă poezie, o nouă sensibilitate artistică, dar unele texte îl contrazic destul de mult, pentru că este o diferenţă în maniera de a scrie poezie între grupul Arcadie Suceveanu, Valeria Grosu, Eugen Cioclea şi cel alcătuit de Grigore Chiper, Galaicu-Păun, Vasile Gârneţ, Nicolae Leahu. Acest lucru se observă foarte limpede acum, când mai multă lume pare să aibă proprietatea termenilor. Aş zice că prin Portret de grup se realizează o trecere spre ceea ce va însemna poezia optzecistă, postmodernă în Basarabia.

Ion Bogdan Lefter: - Dar trecerea asta să ştiţi că se vedea foarte bine şi din afară, citind antologia fără ca să vă cunoaştem, sau abia apucând să-i ştim pe unii dintre voi, luând-o deci mai degrabă ca pe o descoperire a unei zone necunoscute.

Vasile Gârneţ: - Portret de grup este o bornă importantă în evoluţia poeziei tinere din Basarabia. În recenziile pe care le-am publicat în Contrafort, unde am avut şi destule opinii critice, am spus clar că antologia este un manifest literar, care afirmă o nouă generaţie de creatori. Chiar Simona Popescu, care ne-a acordat un interviu pentru revistă, a mărturisit că a descoperit cu bucurie şi surprindere, citind Portret de grup, că în Basarabia există şi alţi scriitori în afară de Lari şi Vieru.

Ion Bogdan Lefter: - Citind această carte, realmente, fără parti-pris-uri, necunoscând majoritatea numelor, ci doar cu dorinţa de a vedea cum se prezintă lucrurile, cam astea erau cele două concluzii: 1) că pe ansamblu se vede o emancipare firească, spun "emancipare" ştiind că fundalul este conservator, dar, în acelaşi timp, nu o emancipare stridentă, ci un firesc al contemporaneităţii, ca să spun aşa; 2) în interiorul acestei emancipări fireşti constatam o diversitate destul de largă, cam prea largă, pentru a putea defini un model. Pentru că erau acolo şi modernisme destul de simpluţe, mergând într-un degradeu larg până spre asumări foarte fireşti ale unei scriituri curate, de notaţie directă, postmodernistă ş.a.m.d.