"Cronica unui periplu literar (IV)" - Jurnal pe două voci (6)

Vasile Gârneţ: În piaţeta din faţa catedralei Notre-Dame. Lume trântită direct pe asfalt, epuizată de atâta alergătură. Două englezoaice bătrâne mănâncă sandvişuri şi comentează elementele de arhitectură ale catedralei. Un pictor care face portrete, momentan fără clienţi - ultimul care l-a refuzat am fost chiar eu - , intră în vorbă cu "femeile care dejunează pe asfalt" şi le spune ceva despre ornamentele celor trei uşi de la intrare. Locul unde se află el, continuă pictorul c-un aer de cunoscător, e cel mai potrivit pentru a observa atent întreaga faţadă a edificiului. Englezoaicele îi dau dreptate şi-l servesc cu un sandviş.

Vitalie Ciobanu: Căile de urcuş spre cartierul Monmartre sunt înţesate de mici birturi, unul mai cochet decât celălalt, având fiecare o decoraţie unică şi un ecleraj îmbietor. Deşi celebritatea colinei i-ar putea scuti de un asemenea efort de inventivitate, patronii nu se lasă. A conferi localurilor de aici o personalitate inconfundabilă înseamnă a-ţi demonstra deopotrivă bunul gust şi condiţia financiară. Vizităm biserica Notre-Dame de Monmartre - un loc de reculegere pentru artişti, mult mai domestic, mai familiar pentru oamenii din zonă, decât catedrala Sacrй-Coeur, acaparată mai ales de turişti. Afişele mari de la intrarea în capelă ne spun că am nimerit în zilele festivalului "Monmartre en Europe" (9-23 iunie), cu participarea unor artişti plastici din 14 ţări ale Europei. Zăbovim mai mult în Place de Tertre - un loc celebru, poate inima colinei Monmartre, cu multă verdeaţă şi nenumăraţi pictori: vezi aici enorme expoziţii sub cerul liber. Cu siguranţă, nu este un profesionalism extrem de ridicat, dar cu asemenea tablouri se fac bani buni aici. Ceea ce le sporeşte valoarea este locul în care sunt pictate, majoritatea reprezentând chiar colina Monmartre sau alte colţuri faimoase ale Parisului. Fiecare casă de aici îşi are propria istorie, se leagă de numele unei personalităţi artistice de renume, franceză sau străină. E fascinant să descoperi identitatea acestor clădiri. Îmi cumpăr din Place de Tertre câteva desene pitoreşti şi o luăm spre catedrala Sacrй-Coeur, refăcând drumul în direcţie inversă celei de astă-noapte.

E frumos, e kind, e lovely, dar acum, după ce am gustat, "pe viu", din mitul Montmartre, nu-mi pot reprima o uşoară insatisfacţie. Îmi imaginasem acest "paradis al artiştilor" mai mare ca suprafaţă şi mai fastuos nu ştiu cum. Deziluzia mea are o explicaţie simplă: se întâmplă mereu cu locurile importante, faimoase, pe care datorită celebrităţii lor le decorăm cu tot felul de atribute exotice. Impactul cu realitatea este de regulă frustrant, pentru că dezgoleşte contururile reale, finite ale toposului visat, pe care nu le mai poţi dilua şi extinde fără a te situa pe un teren fals, într-un fel de impostură sentimentală. Imaginaţia înnobilează ignoranţa, dar nu o mai absolvă atunci când îşi pierde inocenţa. Colina oricum e mult mai lungă, întinzându-se paralel cu bulevardul Moulin Rouge. La catedrala Sacrй-Coeur, albă şi impresionantă în monumentalitatea ei, găsim multă lume pe scări şi în interior, unde o parte din navă este închisă vizitatorilor, din cauza unor lucrări de renovare. Rămânem câteva minute absorbiţi de uimitoarea panoramă a Parisului. Culoarea galben-maro a peisajului urban din faţa noastră, contopindu-se la orizont cu cerul senin, lipsit de orice scamă de nor, îmi dă senzaţia unei imense cetăţi antice. Nu ştiu dacă am dreptate, însă privit de pe terasa de la Sacrй-Coeur, Parisul trebuie să semene cu Roma imperială.

Vasile Gârneţ: Comerţ "artistic" în cartierul Montmartre. Trei preţuri pentru o halbă de bere în acelaşi local: 12 franci, dacă consumi lichidul stând pe unul din scaunele de la tejghea, cu faţa spre bar, ignorând spectacolul care se întâmplă la spatele tău; 25 franci, dacă alegi să te aşezi la o masă, având astfel posibilitatea să tragi cu ochiul şi pe fereastră; 52 franci, dacă savurezi berea sub o umbrelă la o măsuţă în stradă, un loc foarte jinduit aici. Acestea sunt condiţiile drinkfest-ului! Stupoarea şi râsul nostru nervos sunt privite cu înţelegere de barman. Ne mai explică, rutinat şi răbdător, încă o dată şi ne roagă să avem amabilitatea să observăm, pentru a ne convinge, cele trei categorii de clienţi pe care îi are. Aşa este, "exploatatorul" spune adevărul. Nu mai lungim vorba, cred că s-a dumerit uşor că venim din est. Luăm câte o bere de 25 franci, fără să mai întrebăm ce pedigri are berăria. Cu siguranţă a trecut pe aici vreun artist celebru sau localul "a născut" vreun manifest literar. O memorie a locului destul de profitabilă, care, iată, nu duce lipsă de clienţi.

Vitalie Ciobanu: Un pliant distribuit nouă de Sociйtй des Gens de Lettres (SGDL) ne îndeamnă să apelăm la serviciile sale pentru a ne proteja scrierile contra plagiatului, falsificărilor şi utilizării abuzive. Fondată în 1838 de un grup de scriitori, între care Balzac, Hugo şi George Sand, Sociйtй des Gens de Lettres este girată de autori şi se finanţează în exclusivitate din fonduri private, din cotizaţiile membrilor săi şi din serviciile de depozit ale manuscriselor. Este un loc al reflecţiei şi iniţiativei pentru toţi autorii de literatură. SGDL luptă pentru recunoaşterea meseriei de autor, pentru protecţia lui socială, veghează la statutul său moral, juridic şi fiscal. În 1999, pentru a-şi administra mai bine misiunea, Sociйtй des Gens de Lettres şi-a asumat iniţiativa de a crea un organ specializat, SOFIA (Sociйtй Franзaise des Intйrкts des Auteurs de l'йcrit), prima societate de gestiune colectivă a autorilor de literatură. Mai aflu că SGDL acordă premii şi burse în valoare de 500 000 franci (F), cu ocazia a două sesiuni anuale, de Primăvară şi de Toamnă. Premiile literare sunt atribuite pe următoarele categorii (citez pe sărite): Pentru ansamblul operei există două mari premii, pentru proză şi, respectiv, poezie, a câte 50 000 F fiecare. Premii pentru o lucrare anume, pe genuri: roman, nuvelă, eseu, carte de istorie, carte de artă, debut (tineri), operă multimedia - în valoare a câte 20 000 F fiecare, impozabili, fireºte. O sumã uriaºã pentru Moldova ºi una... bunicică pentru Paris, unde preţurile sunt foarte ridicate. Oricum, SGDL are o activitate care merită studiată şi preluată, fireşte, atât cât ne poate permite muribunda noastră economie şi ofticosul cadru legislativ.

Pagina precedentă

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Următoarea pagină