Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 3-6 (77-80), martie-iunie : Literatur Express Europa 2000 : Vasile Gârneţ & Vitalie Ciobanu : "Cronica unui periplu literar (IV)" - Jurnal pe două voci (11)

Literatur Express Europa 2000

Vasile Gârneţ & Vitalie Ciobanu

"Cronica unui periplu literar (IV)" - Jurnal pe două voci (11)

Pagina precedentă Următoarea pagină

Vasile Gârneţ: Ajung cu metroul, la 16.30, în piaţa Saint-Sulpice, unde va avea loc maratonul poetic intitulat "Marchй de la Poйsie". Restul scriitorilor din Trenul Literaturii vor veni mai târziu, pe la 8 seara. Până atunci, împreună cu alţi 12 colegi ai mei, printre care şi Andrei Bodiu, particip la o paradă muzical-poetică, însoţiţi de "Odessa Klezmer Orkesta" (acordeon, clarinet, trompetă, tobă etc.). Mergem, cu muzică, în şase localuri situate prin apropiere (patru cafenele, o librărie, un cinematograf), unde citim versuri pentru publicul adunat acolo. Animatoarea acestei "procesiuni", urmărită de oamenii cartierului de la balcoanele caselor, este o femeie dolofană, foarte entuziastă, tipul clasic al activistului cultural, care bifează în nişte foi "măsurile" îndeplinite.

Citesc la 19.30, împreună cu poetul leton Maris Caklais, în Cafй de la Mairie. Maris, care este trecut de cincizeci, îmi spune că are mulţi cunoscuţi printre scriitorii basarabeni. Pe Grigore Vieru şi pe Victor Teleucă i-a tradus în letonă. Îmi propune să reluam relaţiile literare dintre Moldova şi Letonia, poate pe linia PEN Clubului, pentru că îl cunoaşte şi pe Andrei Burac. Mă asigură că nu regretă deloc vremurile sovietice, dar crede că e păcat să se piardă o tradiţie frumoasă, care făcea să ne cunoaştem mai bine. Poetul leton pare, în ciuda asigurărilor cu care mă potopeşte, un nostalgic bine intenţionat, care duce dorul caselor de creaţie de la Piţunda şi Ialta. Locuri într-adevăr frumoase, dar inaccesibile pentru ţările noastre "independente" încă mulţi ani înainte.

Citesc două poeme: "Vara '93" şi "Omul deteriorat". Lectura în franceză este făcută de o actriţă, Eve Griliguez, "foarte cotată", cum mi-a recomandat-o scriitoarea Sanda Stolojan, pe care o întâlnesc tot aici, la cafenea. Eve este o evreică originară din Iaşi, dar nu vorbeşte româneşte, doar câteva cuvinte. În scurtul dialog pe care l-am avut cu ea înainte de lectură, mi-a spus că familia ei a părăsit Iaşiul în 1940. "Erau mulţi evrei în Iaşi până la pogrom. După aceea majoritatea au plecat". Acum, pe lângă spectacolele în care joacă, Eve mai este angajată şi la Fundaţia Benjamin Fondane (Fundoianu), un poet evreu, originar din România, mort la Auschwitz, foarte cunoscut şi apreciat în Franţa...

A doua lectură din această seară o am de pe scena improvizată de la "Marchй de la Poйsie". Traducerea în franceză a poemelor este "interpretată" artistic de un actor, Jean-Luc Debattice, care mi-a spus că îl apreciază mult pe Matei Vişniec, dramaturgul. Citeşte şi Vitalie un fragment dintr-o proză inspirată de realităţile basarabene. Observ că publicul francez reacţionează, devine mai atent când aude rostindu-se cuvântul "comunism". Urmează la rând şi ceilalţi scriitori. Din ce citeşte în germană Richard Wagner, înţeleg doar cuvântul "securitate", care se repetă destul de des, ca un refren.

Vitalie Ciobanu: Recitalul lui Vasile Gârneţ şi al letonului Maris Caklais de la Cafй de la Mairie, din arondismentul 6, a avut aerul unei serbări de familie: la etajul localului, într-o sală de mese pentru aproximativ 50 de persoane - mobilier de lemn patinat de vreme, ai zice, tipic pentru o cafenea literară la Paris - doamna animatoare face prezentări flamboiante, o orchestră de cartier, apărută ca din senin spre surpriza generală, creează un fluid de voie bună şi relaxare, care şterge emoţiile celor doi protagonişti şi încălzeşte publicul. Sanda Stolojan a venit special pentru evenimentul cultural programat în după-amiaza aceasta în piaţa Saint Sulpice, şi cu un interes special pentru poezia română din Basarabia. "Foarte frumos, domnule!" aplaudă ea recitalul lui Vasile. Discutăm despre România (alegerile locale), Moldova (situaţia politică, starea culturii), despre viaţa scriitorilor la Paris. Doamna Stolojan cunoaşte prestaţia grupului de la Contrafort şi o apreciază. "Ar trebui să ajungeţi mai des la Paris, să ieşiţi mai mult, să cunoaşteţi lumea, să vă îmbogăţiţi experienţa, îmi zice. Voi aveţi de spus ceva." A mai rămas oare ceva nespus la Paris?, zâmbesc eu. Îmi place să cred totuşi că nu a fost o simplă încurajare.

În piaţa Saint-Sulpice s-a amenajat o tabără de literatură, un fel de cantonament al diverselor case de editură, care şi-au întins aici corturile şi standurile. Nu este un târg de carte propriu-zis, ci un "iarmaroc" al întâlnirilor şi şuetelor între amici. Sigur, sunt expuse cărţi şi se expun poeţii înşişi, dar locurile cele mai căutate rămân terasele cu răcoritoare, îngheţată şi bere. Am fost repartizaţi cu toţii, scriitorii din Trenul Literaturii, la diverse corturi, unde ar fi trebuit să evoluăm, dar până la urmă scenariul se schimbă şi ne adunăm în jurul unui podium superdotat cu microfoane şi staţii de amplificare, aşteptându-ne rândul la consacrare. Schema e simplă: fiecare autor citeşte în limba maternă, fiind dublat de un actor care interpretează acelaşi text în franceză. Traducerile au fost distribuite din timp. Majoritatea se ilustrează cu versuri, alţii, mai puţini, cu proză, ca mine. Nu regret precum în alte împrejurări, că nu sunt poet. Lecturile noastre la microfon se topesc în vacarmul "iarmarocului".

Pagina precedentă 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Următoarea pagină

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova