Vasile Gârneţ

vara, anul acesta, mai ales serile
am avut curajul de-a ne judeca singuri
ne detaşam de umilinţă
strigam cu glasul umed mai androgin ca oricând
în încăperi capitonate

viaţa mea în Basarabia, începeam descriptiv
respiră un aer de temniţă abandonată
stăm aici şi hrănim (nu supăra pe nimeni pluralul)
o ceremonie exotică neîntreruptă
subvenţionăm dezastrul

e un fel de poor house pământul acesta,
                                spunea Domenico
un muzeu al erorilor (palmele lui deschise
îndreptate spre noi îi risipeau parcă elanul
şi tăcea încurcat)

Tania intervenea în stilul ei sumbru
sunând a Cassandră
astfel aflam că lacrima noastră ambulantă
ajunsese la BucureÅŸti
unde luase un premiu simbolic
pentru noi toţi
şi ne rugam ritualic pentru sănătatea
făcătorilor de bine
şi pentru acei mulţi
care au sombrat în alcoolism şi delaţiune
(de fapt noi chiar asta suntem – delatori / traducători
- un adevăr limpede şi indiferent
 mai bine să nu ne fi născut
conchidem câteodată în intimitate
dar încă nu s-a aflat ca o şoaptă
să vertebreze existenţa cuiva
şi totul rămâne doar un regret pios)

traversăm epoca roşie a tranziţiei
vorba preferată a preşedintelui Snegur
după o vizită în China e “disciplina sovestei*”
cum să conciliezi o atare sintagmă?
de fapt cel mai greu e să traduci
din basarabeană-n română

da, Unirea nu va avea loc nici anul acesta
relua Tania chiar din mijlocul frazei
tristul refren mulat pe feţele noastre
vom şlefui în continuare independenţa / indiferenţa
suveranitatea / subteranitatea
vom persista în prostie
şi tot ea: mai bine să vă povestesc
o întâmplare petrecută la Bucureşti
ÅŸi relata un captivant story cu fularul
lui Andrei PleÅŸu – profesorul ei preferat,
un fular roÅŸu…
extraordinar! am exclamat noi
dar Tania ne-a rugat să judecăm cele întâmplate
cu criterii estetice pure
fără nici o impregnaţie politică
şi eu am lăudat-o pentru talentul ei de a povesti

pe urmă am făcut exerciţii de memorie
am recitat versuri din poeţi americani
de exemplu: un poem descriind un tablou
cu un nud de femeie coborând scara
(o scară în spirală din lemn de nuc lucitor)
o femeie, spuneam, coborând la oameni drăguţi
şi cameramani exagerând cu multă competenţă
frumuseţea ei ce ne stârnea imaginaţia
încât am compus un poem cu o dinamică inversă
un poem descriind un tablou
cu un nud de femeie urcând scara
(o scară în spirală din lemn de nuc lucitor
- deci acelaÅŸi decor)
iar jos la capătul treptelor
lume drăguţă uşor frustrată
ÅŸi declicul aparatelor de fotografiat
înveÅŸnicind clipa…

compunerea aceasta colectivă a versurilor
am numit-o pasajul şcolăresc al existenţei noastre
delirul nostru pitic
trambulina necesară spre lectură
singura care ne apără
* rusism românizat însemnând conştiinţă, obraz

Un top vechi, popular, democratic: cele mai memorabile (de neuitat) secvenţe din filme. O altă istorie subiectivă a filmului. Vedeti aici.

Topul celor mai bune 100 filme hollywoodiene din toate timpurile, dat publicităţii în aceste zile de American Film Institute (AFI), m-a făcut să reactualizez topten-ul meu. Cu excepţia lui “Vertigo”, nu mă prea întâlnesc în gusturi cu votanţii de la AFI – au votat 1 500 de regizori, actori, scenarişti şi critici de film… E drept, eu am ales din toată cinematografia lumii, n-am vrut să mă limitez la producţiile hollywoodiene. Un fel de revolta culturală a europeanului.

Topul meu – cele mai bune 10 filme All Times:

1. „Oglinda” – Andrei Tarkovski (1975);
2. „Blowup” – Michelangelo Antonioni (1966);
3. „Aventura” – Michelangelo Antonioni (1960);
4. „Vertigo” – Alfred Hitchkock (1958);
5. „8 ½” - Federico Fellini (1963);
6. „Persona” – Ingmar Bergman (1966);
7. „Eyes Wide Shut” (Cu ochii larg închiÅŸi)  – Stanley Kubrick (1999);
8. „In The Mood for Love” (PregătiÅ£i pentru dragoste)  – Wong Kar-Wai (2000);
9. „Pulp Fiction” – Quentin Tarantino (1994);
10. „Breaking the Waves” (Abisul sufletului)  – Lars von Trier (1996).

Topul Institutului American de Film

1. “Citizen Kane” (Cetateanul Kane) – Orson Welles, 1941;
2. “Тне Godfather” (Nasul)  – Francis Ford Coppola, 1972;
3. “Casablanca“  – Michael Curtiz, 1942;
4. “Raging Bull” (Taurul furios)  – Martin Scorsese, 1980;
5.  “Singin’ in the Rain” (Cântand în ploaie) – Stanley Donen, Gene Kelly, 1952;
6. “Gone With The Wind” (Pe aripile vantului) – Victor Fleming, 1939;
7. “Lawrence Of Arabia” (Lawrence al Arabiei) – David Lean, 1962;
8. ” Schindler’s List” (Lista lui Schindler) – Steven Spielberg,1993;
9. “Vertigo“  – Alfred Hitchcock, 1958;
10.  ” The Wizard of Oz” (Vrajitorul din Oz) – Victor Fleming, 1939.

I used to like Bernanos
I remember it was an evening without history –
a weak discolored light –
and we were discussing the parallel of the self with the world
we used words we’d learned from books, with witching sounds
- ah, yes, the light was just strong enough
to push our words (I imagined their chaotic
dynamics in the dark
which we were beginning to get used to
I imagined the objects in the house colliding
their forms sublimating and beginning to levitate) –
Ioana went over to the window opened toward the garden
- her naturist’s spirit constantly demanded a new
perspective – she gazed silently beyond
the window frame, then she picked up the vase
with the branches of plum blossom (I wanted
to tell her how pretty she looked in
her white organdy dress and with the vase in her hands,
but from where I stood
and in the dearth of light in the house
she looked like a phantom)
we’re doing no more than
going over our lives she said in a voice
filled with sadness
we don’t have an awareness of fiction
nor an organ for the refinement of artifice
anything … (she put down the vase and walked
slowly over to me and during this time
I knew she was already thinking over the words
she would say to me in a voice well trained
through silent exercise)
anything through which the miracle can pass
she said and covered my hand protectively
with her warm palm
as if she hoped I wouldn’t answer
as if she had dared too much
with those words

Translated by Cornelia Golna

summer, this year
especially in the evenings
we dared to judge ourselves
we’d put aside modesty
we’d shout with a moist inflection more androgynous than ever
in padded rooms

my life in Bessarabia, I would begin descriptively
exudes the air of an abandoned prison
we stay here and feed (the royal we didn’t bother anyone!)
an exotic uninterrupted ceremony
we subsidize the disaster

this earth is a kind of poor house, Domenico would say
a museum of errors (his palms spread out
toward us seemed to scatter his sentimental flair
and he would fall into a confused silence)

Tania would intervene in her somber style, sounding like Cassandra
and that was how we discovered that our roving tear
had gone to Bucharest
where she had won a symbolic prize
for us all
and we said a ritualistic prayer for the health of the well-doers
and for the many
who have foundered in alcoholism and denouncements
(in fact that’s exactly what we are –
denouncer-translators
- a clear and indifferent truth
better if we had never been born
we sometimes conclude confidentially
but the whisper has not yet been found
to put backbone into someone’s existence
and it all remains but a pious regret)

we are crossing the red era of the transition
(President Snegur’s favorite phrase
after a visit to China is “soveastern discipline”
how you reconcile such a juxtaposition
when you think of it translating from Moldavian to Romanian
is the hardest thing of all)

yes, Unification won’t take place this year either
Tania would reiterate in midphrase
the sad refrain cast on our faces
we’ll keep refurbishing independence/indifference
sovereignty/subterranity
we will persist in our stupidity
she continued: I’d rather tell you
about something that happened in Bucharest
and she told us a captivating story
about a scarf of Andrei Plesu’s –
her favorite professor –
a red scarf
amazing! we exclaimed
but Tania asked us to judge the events
using purely esthetic criteria
with no political implications
I praised her for her narrative talent
afterward we exercised our memorizing skills
we recited verses by American poets
for example: a poem describing a painting
of a female nude coming down a staircase
(a spiral of shiny walnut wood)
a woman, as I say, coming down toward nice people
and cameramen very competently exaggerating
her beauty, which so inspired the imagination
that we wrote a poem with reverse dynamics
a poem describing a painting
with a female nude climbing up a staircase
(a spiral staircase of shiny walnut wood
- the same decor you will note)
and down at the bottom of the stairs
nice people slightly frustrated
and the clicking of cameras
immortalizing the moment…

we called this collective composition of verse
the schoolboy phase of our existence
our pygmy delirium
the necessary springboard to reading
the only one that shields us

Translated by Cornelia Golna

My God,
în fiecare zi regret ca nu postez nimic aici. Sunt foarte ocupat: festival, călătorie în Germania şi în ţara Basarabiei, revista, corectura cărţii care stă să apară la începutul lui iulie şi, of course, căldura…
Până îmi ordonez gândurile şi priorităţile, iată un text primit prin e-mail de la cineva care-mi doreşte să trăiesc mult şi bine. Mulţumesc. Şi vouă la fel.
Din lista de mai jos nu punctez deloc doar la nr. 5 (brrr!) si 7…

Lucruri rele care fac o gramada de bine

Orice lucru bun in viata e imoral, ilegal, ori ingrasa. Asa se spunea pana acum. Oamenii de stiinta vin si adauga: tot raul spre bine. Daca mananci ciocolata, iei cateva kilograme, insa poti evita aparitia cancerului. Daca bei vin si iei marijuana, ai sanse sa scapi de Alzheimer. Site-ul LiveScience.com a realizat un top al relelor care fac bine.

Pe primul loc – sexul. In afara de rolul pe care il are in perpetuarea speciei, sexul reduce stresul, scade colesterolul si imbunatateste circulatia sangelui. Credeti ca mai gasiti alte scuze?

Pe locul 2 – ciocolata. Cei care iubesc ciocolata jubileaza. In ultimul timp, studiu dupa studiu arata beneficiile ei: contine antioxidanti care previn anumite tipuri de cancer. Anumite substante pot chiar sa previna dementa. Consumati ciocolata cu cel mai mare continut de cacao. Cea care are prea mult zahar face mai mult rau decat bine.

Pe locul 3 – vinul rosu. Este un ingredient esential pentru a ne mentine in forma. Se stie de mult timp ca ajuta la prevenirea cancerului si la protejarea arterelor. Unele studii arata insa ca exista un antioxidant care se gaseste in strugurii rosii din care se face vinul, numit resveratrol. Acesta imbunatateste anduranta muschilor, reduce afectiunile gingiilor si aparitia bolii Alzheimer.

Pe locul 4 – marijuana. Este acum, in mod exagerat, considerata o forma de a stopa pierderile de memorie – mai precis, anumite tipuri de memorie si numai pe termen lung, in general considerandu-se ca pe termen scurt afecteaza in mod negativ memoria.

Studiile recente facute pe cobai arata ca substantele care se gasesc in acest drog impiedica acumularea proteinelor in creier, una dintre principalele cauze ale acestei afectiuni.

In concluzie, cand aveti de gand sa incepeti tratamentul? Totusi, ar fi bine sa asteptati pana se experimenteaza si la oameni.

Pe locul 5 – viermii. Desi sunt scarbosi, va pot salva viata. Aceste larve sunt cea mai noua minune curativa. Pusi pe ranile grave, viermii mananca bacteriile si tesutul mort, prevenind infectia si ajutand la vindecarea ranii.

Pe locul 6 – lumina soarelui. Ultravioletele sunt benefice, iar lumina soarelui, chiar si indirect, ridica moralul. Un pic de soare ii poate ajuta pe cei care lucreaza in birouri sa se mai dezmorteasca.

Pe locul 7 – LSD-ul (substanta halucinogena). Cercetatorii au descoperit ca, in cazul alcoolicilor, mici doze de LSD ii ajuta sa renunte la pahar definitiv.

Pe locul 8 – cafeaua. Multe studii sustin ca este o sursa de antioxidanti si scade riscul de diabet. Ceva din boabele ei scade incidenta cirozei si bolilor pancreasului.

Pe locul 9 – furia. Izbucnirile sunt bune pentru sanatate. Daca te abtii risti sa devii speriat, nervos si scarbit. Totusi, mania este buna doar in cantitate moderata. Daca dureaza prea mult, risti sa iti creasca tensiunea, sa ai insomnii si sa ai probleme cu plamanii.

Pe locul 10 – berea. S-a descoperit de curand ca un consum moderat de bere poate imbunatati functiile sistemului cardiovascular.

sunete şi tăceri prelungite ca la Tarkovski
- un cadru tocmai potrivit pentru
distilarea emoţiilor şi trăirea unei disperări
       (din multele pe care ţi le oferă generos Basarabia)

acum cel mai bine e să te refugiezi
în liniştea sonetului sub falduri metaforice
să descrii fiinÅ£e palide – proustiene
sau peisaje care să te tulbure fără
să te îngrijoreze
să suferi şi să dai suferinţei un adaos de sens

personajul Clarisa revine noaptea
când lumina exagerează culorile
are ochii verzi ÅŸi buzele roÅŸii
ţine mâinile împreunate într-un gest simplu
şi asta o încarcă şi mai mult de graţie
dar eu tac, nu comentez nici într-un fel
mă priveşte şi spune: “cum stai tu/
într-o casă întunecoasă şi tristă şi goală/ îţi
inventezi suferinţele tale/ de melancolic
elaborat/ bolnav de veninul literaturii/ notezi
tropismele de fiecare zi/ ÅŸi te bucuri
de imaginile tale rare…”

vorbeşte de parcă s-ar răzbuna
îşi Å£ine discursul obiÅŸnuit – ironic
dizolvant ÅŸi protector totodată…
lumina de la lampa cu abajur turcoaz, spuneam,
îi exagerează culorile
“stai în confortul iluziei” mai spune
când melodia ceasului din turnul oraşului
îi acoperă vocea ce rosteşte atât
de frumos adevărul

seara dreptul meu la tristeţe
care nu e decât o formă de oboseală
mă simt ca un vehicul împotmolit
stau în lumina scăzută a camerei
privesc fără să făptuiesc şi
se lasă aşa o tăcere ca pe lama cuţitului

mai există şi Ioana cu marea ei pasiune
                             pentru violoncel
romanţioasă şi contrastantă până la limită
care cântă ceva despre nenorocul existenţei
                                                noastre
sau despre cum uneori aici plouă în decembrie

caietele lui Jung deschise pe masă
fac şi mai apăsător sentimentul provinciei

Dintr-un caiet mai vechi, note despre sejurul meu la New York (1998) – o excursie literară în Greenwich Village, cartierul boemei newyorkeze. Am plătit 10 dolari (probabil că, între timp,  preÅ£urile au mai crescut) pentru a vedea locuri trăite, vizitate, onorate, iubite, scandalizate, chefuite… de celebrităţi ale lumii literare. Cum să reziÅŸti când auzi de Mark Twain, Edgar Allan Poe, O. Henry, Henry Miller, Anais Nin, William S. Burroughs, Dylan Thomas, Allen Ginsberg, Jack Kerouac, James Baldwin…  Eram o grupă de vreo 15 curioÅŸi, dintre care mai mult de jumătate păreau să fie japonezi ÅŸi coreeni, înarmaÅ£i cu camere video, aparate de fotografiat, ghiduri ÅŸi cărÅ£i… Asiaticii erau pregătiÅ£i pentru un asemenea tip de excursie – polemizau, exclamau, verificau în cărÅ£i cele spuse de ghid (la un moment dat, o doamnă a recitat un fragment dintr-un poem de Dylan Thomas, însă avea o pronunÅ£ie imposibilă în engleză)…
Încerc să ordonez câteva însemnări (sper să găsesc cândva timp pentru a redacta jurnalul meu  american):
Galezul Dylan Thomas, care făcea furori la New York, a murit după o beţie cruntă la birtul “Calul alb”. S-a urcat pe masă şi a anunţat că a înregistrat un record personal – a băut 18 păhărele de whiskey la rând, a câte 50 de grame fiecare. În drum spre hotel i s-a făcut rău, iar a doua zi a murit la spitalul „Sfântul Vincent”. 
Tot la “Calul alb” petrecea furtunos şi Jack Kerouac, însă acesta mai şi scria – pe rulouri de hârtie folosite de agenţiile de presă – la romanul său celebru, “On the road”(Pe drum)…
Åži un toast, tot celebru  – pentru minciună, trădare, furt ÅŸi beÅ£ie… – foarte popular în boema newyorkeză: “Dacă minÅ£i, s-o faci pentru a salva un prieten, dacă trădezi  – trădează moartea, dacă furi – fură inima celei dragi, dacă bei – bea pentru mine”.