Vasile Gârneţ

Apare astăzi, 31 mai, în chioşcurile din Chişinău şi peste tot unde există intelectuali în „ţărişoara noastră”, revista „Contrafort”, nr. 4-5, aprilie-mai 2007.
 Multe sunt de citit. Doar câteva repere:
- Interviu cu Matei ViÅŸniec – despre cum ajungi scriitor de succes în Occident, în FranÅ£a de exemplu, ÅŸi alte chestii despre creaÅ£ie, inspiraÅ£ie ÅŸi vocaÅ£ie;
- Interviu cu Orhan Pamuk (Nobel 2006) – despre cum e să fii admirat şi urât în Turcia de astăzi, o ţară cu – vorba lui Andrei Pleşu – „milenare aspiraţii europene”, despre noul său roman „Muzeul inocenţei”, despre cum şi când scrie şi cum începe să se îndepărteze de politică;
- Un comentariu de Razvan Mihai Năstase la pamukovianul „Mă numesc Roşu”;
- Versuri de Liliana Armaşu – remarcabile după gustul meu;
- Viena si Fundaţia KulturKontact văzute de Vitalie Ciobanu şi Irina Nechit, autori basarabeni care au avut lecturi în oraşul lui Mozart;
- Un eseu – admirabil – de Andrei CuÅŸco, despre foste imperii ÅŸi noi frontiere în Europa;
- Igor Mocanu despre Jurnalul portughez al lui Mihai Zamfir;
- Liviu Antonesei despre Mariana Codruţ, una dintre cele mai bune poete pe care le are literatura română de astăzi;
- Leo Butnaru – Cosmograme;
- Marcel Gherman şi rubrica sa „Trenduri”;
- Iulian Ciocan – Reacţii imediate;
- Călina Trifan – despre spectacolul tragicomic al alegerilor pentru primăria Chişinăului;
- Festivalul Internaţional European Borderlands pe traseul Bucureşti-Iaşi-Chişinău (6-13 iunie 2007) – programul lecturilor cu public, pagini de proză şi poezie semnate de scriitori participanţi la Festival;
- Grigore Chiper despre poezia lui Nicolae Prelipceanu, cel care descrie „un teatru de altă natură”;
- O prezentare a revistei „Noua literatura”, nr.4-2007;
- Pagini de blog/vasgar (pentru colecţie, of course – ce păcat ca n-am un emoticon zâmbăreţ)
Şi altele…
Lectură plăcută!
 

Carry îmi aduce aminte, printr-un e-mail, că astăzi e ziua de naÅŸtere a lui Brodski. Ar fi împlinit, pe 24 mai, 67 de ani. Nu e o dată rotundă, pur ÅŸi simplu e din nou ziua de naÅŸtere a lui Iosif Brodski – prilej de a mai reciti din versurile sale (am un volum de poeme alese, cumpărat la Moscova în 2000, în pasajul de pe Tverskaia, pasaj care a fost spulberat două luni mai târziu de explozia unei bombe). Citesc ÅŸi ascult muzică – clasici, care îi plăceau mult ÅŸi lui Brodski, o pasiune care s-a conturat la începutul anilor 60, după ce fusese (de fapt, mai era) un admirator al jazzului. Cei care l-au cunoscut pe Brodski spun că cel mai mult îi plăcea Henry Purcell. ÃŽl asculta mereu, chiar ÅŸi când scria, de pe un disc adus din Anglia de o bătrână profesoară… AlÅ£i compozitori adoraÅ£i de poet – Haydn, Mozart, Bach…
Ascultaţi muzică clasică – singura care nu se devalorizează – şi scrieţi poezie.

dimineaţa în Střešovice la Praga
e o liniÅŸte cum nu se poate descrie
mă simt de parcă aş cunoaşte pe toată lumea
trec pe lângă casa lui Havel
fac fotografii din mai multe unghiuri
deşi edificiul cu două nivele şi steag
e unul obiÅŸnuit pentru cartierul acesta
doi tineri în uniforme albastre completează
imaginea din faţa mea
au privirile plictisite sau chiar absente
le spun de unde sunt şi ei clatină
din cap în semn că înţeleg sau
poate că mă compătimesc
stăm şi ne privim un timp în tăcere
apoi pornesc spre staţia de metrou

la colţul străzii Dělostřelecka
citesc un mic anunţ care pare
singurul semn de neliniÅŸte aici
în această dimineaţă
îl reproduc cu emoţia celui care
se teme că poate greşi ceva esenţial
într-o limbă străină:
“V pátek se stratila malá
ČERNÁ KOČKA
slyšicí na jméno Tlapka
informace prosíme volejte
na tel. 312 22598 nebo 0602-212228”

Se poate scrie mult ÅŸi în mai multe feluri despre referendumul anti-Basescu. A fost un „exerciÅ£iu” perfect inutil ÅŸi ruÅŸinos pentru o Å£ară care – în frunte cu cei care o conduc – ar trebui să gândească ÅŸi să muncească mult (anume în ordinea aceasta), pentru a absorbi banii care aÅŸteaptă să intre în România. Bani de care România are foarte mare nevoie. Dar, „nu pasă”!!!
Istoria ne oferă o şansă ca popor, iar noi organizam turnee pe sub masă…
Semnul pozitiv pentru mine a fost votul basarabenilor, care au stat ore întregi la coadă pentru a vota. Un vot care „să liniştească Ţara”, cum mi-a spus un învăţător venit la Chişinău tocmai de la Leova, de la o distanţă de peste 100 de km. Ca el au fost destui, în orice caz mai mulţi ca altă dată, în ciuda unei organizări catastrofale. Basarabeanul cu paşaport românesc îşi asumă românitatea, nu se mai ascunde. Şi numărul acestora va creşte.
Iată mai jos comentariul trist-amar-ironic al Tiei Şerbănescu despre „gâlceava românului cu el însuşi”.

AutiÅŸtii
Tia Serbanescu
Curentul, luni, 21 mai 2007

Bine că s-a terminat ÅŸi referendumul anti-Băsescu pentru că autorii lui mai aveau puÅ£in ÅŸi o luau razna definitiv. Spectacolul pe care l-au dat cei 3-2-2, respectiv Iliescu-Geoană-Hrebenciuc plus Vadim-Marko Bela ÅŸi Voiculescu-Tăriceanu, ne-a costat prea mult ÅŸi absolut degeaba: aÅŸa cum se putea prevedea, preÅŸedintele suspendat ÅŸi-a adjudecat 75% din voturi în timp ce coaliÅ£ia celor cinci partide a obÅ£inut 25%. La ce ne trebuia acest tămbălău care ne-a făcut de râs în toată lumea, când se ÅŸtia că ne vom întoarce de unde am plecat (statu quo ante bellum) cu riscul suplimentar de a avea scena politică ÅŸi mai divizată ÅŸi mai îndârjită, asta ne-o pot spune doar cei cinci autori (Geoană, Voiculescu, Vadim, Tăriceanu ÅŸi Marko Bela) care ÅŸi-au făcut damblaua ÅŸi au demonstrat că pot întoarce Å£ara pe dos când au chef – sub pretextul unui “exerciÅ£iu democratic” (de fapt, un exemplu de poliÅ£ie politică împotriva opiniilor prezidenÅ£iale) din care “toată lumea a avut de învăţat”. Din păcate, referendumul ne-a învăţat un singur lucru ÅŸi el nu e câtuÅŸi de puÅ£in democratic: ne-a arătat că o mână de oameni (bine plasaÅ£i) pot suspenda preÅŸedintele ţării când vor ÅŸi pe ce motive vor, pot schimba legile cum vor ÅŸi pot provoca ce crize vor, fără să le pese de priorităţile ţării. Ajungea să vezi figura opărită a dlui Iliescu, îmbrăcat în cămăşuţă roÅŸie, ca să-Å£i dai seama că oamenii aceÅŸtia sunt incurabili. ÃŽn consecinţă, unii se tem acum de răzbunarea prezidenÅ£ială, ceilalÅ£i se tem de planurile de revanşă ale învinÅŸilor – după ce marii greÅŸiÅ£i, Geoană ÅŸi Tăriceanu, s-au scuzat ÅŸcolăreÅŸte: “Parlamentul i-a dat o lecÅ£ie preÅŸedintelui iar poporul i-a mai dat o ÅŸansă”. De fapt, electoratul le-a dat o lecÅ£ie celor cinci lideri autiÅŸti care însă n-au învăţat nimic. N-au înÅ£eles nici măcar că electoratul s-a schimbat mai repede decât ei ÅŸi că nu mai poate fi înÅŸelat de falsele lor declaraÅ£ii de “apărare” (când cu bâta, când cu minciuna) a democraÅ£iei originale, vorba dlui Iliescu. Complet dereglat, dlui Geoană “i s-a părut că aude” cum dl Băsescu se consideră “stăpânul României” deÅŸi acesta nu pronunÅ£ase cuvintele respective care, oricum, se refereau la electorat. Absurdul nu le-aude dar le potriveÅŸte: bietul Geoană se aude monstruos pe sine – dar nu aude deloc vocea electoratului. Se demonstrează încă o dată că referendumul n-a fost util dar e periculos: avem un preÅŸedinte mult prea întărit, câteva instituÅ£ii slăbite (Parlament, Guvern, partide), doi lideri avariaÅ£i (Geoană ÅŸi Tăriceanu, căci Vadim ÅŸi Voiculescu erau oricum terminaÅ£i) – ÅŸi o competiÅ£ie coborâtă sub orice standarde. Vorba poetului, nu de referendum mă tem, ci de efectele lui.

am văzut oameni pe maidan făcând politică
- una din acele imagini aşezate în peisaj cu furca -
şi am simţit o nevoie acută să mă spăl de istorie
să abandonez sentimentul acesta că parcă aş trăi
                                                           printre cópii
(mă gândesc că ei nu ştiu ce poem frumos am scris eu astăzi
ei n-au cunoscut şi nu vor cunoaşte poate niciodată
singurătatea orgolioasă şi esenţială a unui poet
care se apără capitonându-şi existenţa cu lecturi
din Borges ÅŸi Proust)
însă aici întotdeauna e prea târziu
Basarabia mea pare astăzi un cimitir
care nu ne mai luminează deloc memoria

A început ieri, 16 mai, Festivalul de la Cannes ÅŸi sunt conectat la tot ce se întâmplă pe Croazetă: zeci de site-uri, căţiva corespondenÅ£i – nu numai români – pe care îi urmăresc, inclusiv notaÅ£iile pe care aceÅŸtia le fac pe bloguri sau diverse forumuri de cinema… Festivalul de la Cannes l-a “înghesuit” pe primele pagini ale ziareleor franceze până ÅŸi pe Nicolas Sarkozy, proaspăt preÅŸedinte, ceea ce demonstrează o dată în plus căt de important e maratonul cinematografic pe de Coasta de Azur…  
Veşti şi semnale diverse, unele mă bucură, altele mă întristează, dar asta deocamdata, până verific, adică până văd şi filmele. Nu mă întrebaţi cum fac rost de ele…
De pildă, despre “My Blueberry Nights”, Alex Leo Şerban spune că e un “Wong Kar-Wai de supermarket”. Veste tristă. S-a globalizat şi WKW-iul? Avea el glamour şi înainte, însă era unul cameral, intimist, cu specific naţional…
Filmul lui Cristian Mungiu, “4 luni, 3 săptămâni ÅŸi 2 zile” (4 Months, 3 Weeks and 2 Days), pare să fie bun, chiar foarte bun. Sper să fie aÅŸa… De mult aÅŸtept un film românesc care, doar aparent glumesc, să-mi trezească entuziasmul… Of course că mai revin…
 

Nicolas Sarkozy, intr-un interviu pentru “National Interest”, spune că în ultimul timp comportamentul Rusiei îl calcă pe nervi: “I must say that Russia’s recent behavior makes me quite nervous”. Interviul poate fi citit aici.

“dragă prietene…
prea puţină lumină în poemele tale
(vezi, nu mai scriu cuvântul “bucurie”)
nici o speranţă în deznădejdea asta
bântuită de frică
citesc şi ca într-o stare de contagiune
frica îmi urcă fiinţa
(o “frică plurală” cum spui tu)
şi parcă nici nu o poţi evita
ţi-ai făcut din angoasă şi durere
un cifru de existenţă (“nenoroc de existenţă”
cum subliniezi cu aldine)
iar singurătatea ta orgolioasă e ca
un deşert unde nu creşte nimic (“mâzgă politică
şi socială, materii degradate, animale îmbrăcate,
cifoze, tipi verucoÅŸi” – am citat din ultima ta
misivă ajunsă aici)…
ştiu, fiecare aleargă în timpul şi în spaţiul său
dar tu deranjezi – ai ameninÅ£at liniÅŸtea ÅŸi la Monaco
opreşte-te, treci pe portativul bucuriei sau al seducţiei
mută realul într-un cadru domestic
încearcă să te linişteşti
priveÅŸte tablourile cu fructe din albumul
pe care ţi l-am trimis
descrie cromatica excepţională a coşului cu praline
ascultă preclasici sau farandole de vis
(îţi trimit în câteva zile muzica din “Pacientul englez”)
salvează-te prin prieteni, citeşte Borges
priveşte la răsăritul soarelui
caută un gând ce te poate face fericit
măcar pentru un timp…

pe scurt: liniÅŸteÅŸte-te ÅŸi liniÅŸteÅŸte-ne
pentru că nimeni nu-ţi mai ia libertatea ta de acum
aceea de a nu mai aştepta nimic de la nimeni”

ziua aceea de solstiţiu amar
prinsă într-o pictură de imaginaţie de către un amator
- adică un iubitor de frumos -
când discutam expresiile noastre preferate
de pildă: “cum iubeşte Ioana zăpada!”, “piaţa San Marco”,
“căutătorii prin iarbă” şi “flori de catleya”
sau “herghelia viselor”, “pacientul englez”, “arhivele
tăcerii” şi “numai proştii sunt neutri”…

aşa discutam răbdători căutând să vedem în lucruri
ceea ce ele ascund de privirea noastră
potrivindu-ne paşii care să pregătească
venirea noastră spre altceva
 

Pe culmile linguÅŸelii poetice…
Poetul Adrian Păunescu – astăzi senator PSD – într-o scrisoare de iubire către CeauÅŸescu.
Vedeţi aici