Feed on
Posts
Comments

Iată piesa care ne va aduce la anu’ Eurovisionul la BucureÅŸti!
O interpretare valoroasă a Luminiţei Anghel.
Dar ascultaţi-o cel puţin de două ori, la un interval de 5 minute.
E un sound care are nevoie de timp să se aşeze.
Se recomandă, pentru ambianţă, whisky, campari, cafea…

Luminita Anghel

La mulţi ani!

Să fiţi sănătoşi!

Drinking Songs

Matt Elliot – Drinking Songs (2005)
http://www.youtube.com/watch?v=UyabxoTuU64

Pe timp de iarnă…

…Pe timp de iarnă
Mai bună-i o poveste tristă
sau
O sonată de Scarlatti
http://www.youtube.com/watch?v=e2ZaWCNuMzQ&feature=youtu.be

Mâine, 6 decembrie, va apărea revista „Contrafort”, nr. 11-12/2012.

Cover story – Republica Moldova la Gaudeamus 2012 – opinii ale scriitorilor ÅŸi editorilor.

Participă: Arcadie Suceveanu,  Mircea V. Ciobanu, Lucia Ţurcanu, Emilian Galaicu-Păun, Leo Butnaru, Gheorghe Erizanu, Igor Ursenco.

Alte titluri ÅŸi autori :
- „Încurajările și avertismentele Europei” – dialog Valentina Ursu şi Vitalie Ciobanu;
- Vasile Gârneţ – Premii în lumea literară (Premiul Augustin Frăţilă şi cartea Anului 2012;
-  Iulian Ciocan – Realitatea cu amănuntul (scriitorul şi vedetele pop, politicienii şi cultura);
- Resurecţia poeziei (despre Nicolae Leahu poetul)– cronică de Mircea V. Ciobanu;
- Un dialog cu finalul amânat: Leo Butnaru – Aureliu Busuioc;
- Versuri de Svetlana Corobceanu ÅŸi Vasile Iftime;
- Alexandru Florin Platon: Științele sociale și corpul;
- Jurnalul unei Ţestoase de Mariana Codruţ – Cucuveaua;
- Alexandru Tabac despre romanul Ploile amare” de Alexandru Vlad;
- Un dialog cu finalul amânat: Leo Butnaru – Aureliu Busuioc;
- Victoria Fonari – Autumnala Aureliu Busuioc;
- Proză de Lucreţia Bârlădeanu şi Iulian Ciocan;
- Cătălin Dorian Florescu, un romancier al exilului – comentariu de Iulian Băicuş;
- Praga literară. Scriitori cehi contemporani: Jaroslav Hašek
şi Michal Viewegh (comentarii de Vasile Gârneţ şi Răzvan Mihai Năstase);
- „Lista Schindler” a culturii basarabene – comentariu de Igor Ursenco;
- Despre Herta Müller, memorie ÅŸi literatură – interviu cu dna Beate Köhler, director al Institutului Goethe din BucureÅŸti, realizat de Vitalie Ciobanu;
- Grigore Chiper despre doi poeţi – Vasile Iftime şi Florin Hălălău;
- Marcel Gherman – Francis Ford Coppola: Aventura unui mare cineast.

Lectură plăcută!

Ceaţă

Afară e o ceaţă ca în Amarcordul lui Fellini.

Măcar atât.

http://www.youtube.com/watch?v=nMvSNDJKp-Y

Un fragment din Bach

Acest fragment din Bach îmi aminteÅŸte de Andrei Tarkovski…
ÅŸi de un poem al meu mai vechi…

learning Russian…

precum rugăciunea sau meditaţia
care nu plictisesc niciodată
tot aşa priveam la nesfârşit filmele lui
Tarkovski în anii studenţiei mele sovietice
(pe atunci filmele lui erau o formă de rezistenţă prin cultură
pe care noi o îmbrăţişam orgolioşi şi voioşi la grămadă)
ţin minte ne adunam clandestin în localuri de la periferia
oraÅŸului
- spaţii obscure cu pereţii aspri şi groşi ca
nişte camere de tortură (cred că am auzit o
dată urletul unei fiinţe chinuite, dar n-am
mărturisit nimănui, zicându-mi că poate e
vreun reflex al imaginaţiei mele sau vreo
reminiscenţă de lectură – o, ce mult citeam pe atunci!) -
plăteam câteva ruble pentru un bilet de intrare
şi un fost profesor de ateism ştiinţific – Moghilnîi -
făcea întotdeauna o mică introducere la film
îndemnându-ne să vedem-să simţim-să înţelegem-să
formulăm…
de-atunci păstrez câteva definiţii
care pun o măsură agitaţiilor mele formative
şi se constituie într-un conspect eliptic a ceea
ce găseam eu mai bun în spiritul rus:
“Andrei Rubliov” – teologia frumosului,
“Stalker” – necesitatea debarasării de prejudecăţi,
“Oglinda” – importanţa memoriei,
“Nostalgia” – descumpănirea intelectualului între
Occident ÅŸi Orient
în josul paginii alte note fugare
- “să găsesc poezia lui Arseni…, să ascult
Bach, patimile, să privesc zăpezile lui Bruegel”…
precum şi acest rând ca un vers al unui poem
pe care nu l-am mai scris niciodată:
“o Siberie îngheţată prin care merg plângând…”

http://www.youtube.com/watch?v=UrptYiV25JQ&feature=related

A trecut şi Adunarea Generală extraordinară a Uniunii Scriitorilor din Moldova, din 5 octombrie 2012, convocată în ideea de a se pune capăt scandalurilor şi disensiunilor care macină breasla literară de doi ani de zile. A fost o decizie onestă şi curajoasă a lui Arcadie Suceveanu şi a Consiliului USM de a scoate la judecata publicului, adică a scriitorilor, acest conflict ruşinos şi dezonorant. O soluție care îi oferea şi părţii adverse – grupul disident şi „nedreptăţit” al lui Mihai Cimpoi – posibilitatea să-şi pledeze cauza, să prezinte un program alternativ de gestiune a Uniunii Scriitorilor. Pentru că era firesc să vii să soliciţi colegilor tăi, scriitorii, despre care ai scris o întreagă Istorie a Literaturii, încrederea şi un nou mandat, nu să cauţi să te întorci în jilţul de preşedinte – în care ai stat 20 de ani – recurgând la tertipuri judecătoreşti cusute cu aţă albă… Din păcate, această şansă a fost irosită şi sfidată de Mihai Cimpoi, mai mult: acesta trimisese, zile la rând, în cascadă, mesaje e-mail către membrii USM, cerându-le să boicoteze Adunarea Generală. Tentativă eşuată. Scriitorii au venit într-un număr mare la Adunare: a fost răspunsul lor indirect şi deprimant pentru susţinătorii domnului academician la întrebarea „cât de popular mai este Mihai Cimpoi în rândurile breslei?”. Dacă refuzi să te confrunţi cu opinia confraţilor tăi în cadrul unei dezbateri deschise, cum îţi imaginezi că te poți întoarce în fruntea instituției, că îţi poţi restaura autoritatea, ştiind că ai o majoritate ostilă? E aproape de necrezut această obsesie a lui Mihai Cimpoi pentru postul de preşedinte al USM, o funcţie cronofagă, ingrată şi extrem de solicitantă pentru un om de creaţie, în situaţia în care, în mandatele anterioare, domnia sa nu a strălucit ca un manager eficient, ba din contră: a lăsat în urmă o serie de mici/mari dezastre. Numai cât de greu atârnă ruinele ca de după război ale Casei de Creaţie a Scriitorilor de la Peresecina, unde nu s-a putut angaja măcar un paznic, pentru a nu se fura şi ultima cărămidă dintr-un edificiu şi o infrastructură adiacentă ce valorau milioane de euro. Acum, arendaşul Casei de Creaţie, angajat de ex-preşedintele Cimpoi, este căutat cu disperare prin Italia, unde acesta – „mare oligarh şi investitor strategic” – a plecat la munci sezoniere. Şi Uniunea Scriitorilor nici măcar nu poate iniția un proces pentru obţinerea unor despăgubiri, pe motivul unei gestiuni iresponsabile a obiectului dat în arendă, întrucât – la data încheierii contractului – nu s-a întocmit un riguros act de predare-primire a bunurilor…
Adunarea Generală a USM l-a reales, cu o largă majoritate de voturi, pe Arcadie Suceveanu în postul de preşedinte, iar contracandidatul său, Iurie Colesnic, l-a felicitat cu fair-play. Un gest de civilitate care ar fi trebuit să se producă şi la Adunarea de acum doi ani, însă domnul Cimpoi, învins la vot şi probabil prost sfătuit, a ales o altă cale: cea a confruntărilor şi contestărilor absurde, care degradează imaginea Uniunii Scriitorilor, întreţin o atmosferă de suspiciune şi neîncredere. Astfel că cei care mai vedeau (sau voiau să vadă) în instituţia scriitoricească un nobil for intelectual, o instanţă generatoare de idei, capabilă să exercite o cenzură morală la adresa clasei noastre politice, împotmolite în rele, trăiesc acum un sentiment de dezamăgire. Chiar în cadrul Adunării din 5 octombrie am avut semnele unei asemenea atitudini de beligeranţă gratuită şi ridicolă. Mai întâi, m-a şocat delirul pamfletar al lui Boris Marian, care nu ştiu de ce a găsit de cuviinţă că trebuie să începem dezbaterile prin citirea unor parodii la adresa „grupului Cimpoi”. Nu era cazul. Cum la fel de grotesc s-au comportat şi cele două corespondente de la Literatura şi arta, scriitoare, care nu s-au înregistrat ca participante la Adunare (pentru a nu asigura, doamne ferește, cvorumul şi a respecta cu sfințenie indicaţiile dlui Cimpoi), contabilizând cele întâmplate aidoma unor cercetaşi paraşutaţi în tabăra inamică. Le-a ieşit o relatare deformată, tendenţioasă, de parcă ar fi privit Adunarea prin gaura cheii, deşi colegele noastre au avut posibilitatea să observe corectitudinea votului, în deplină legalitate şi transparenţă, şi să sancţioneze pe loc presupusele manevre impure ale organizatorilor evenimentului. Astfel, corespondentele LA au descoperit, de exemplu, că la vot au participat şi persoane „străine”, numai că „intrușii” de fapt erau membri ai USM, colegi de-ai noştri mai modeşti, fără un prim-plan mediatic, primiţi în Uniunea Scriitorilor în perioada mandatelor dlui Cimpoi.
Sper ca această Adunare Generală să pună capăt ostilităţilor şi să permită Uniunii Scriitorilor să-şi reia activitatea normală. Avem de regăsit cititorul pierdut şi avem de scris nişte cărţi despre timpurile dramatice pe care le trăim…

***
Prezenţa lui Aureliu Busuioc la Adunarea Generală din 5 octombrie a însemnat, de fapt, şi ultima sa apariţie publică. Trei zile mai târziu, chinuit de suferinţă, scriitorul s-a stins din viaţă. I-am făcut nişte fotografii la terasa Uniunii Scriitorilor, una dintre ele o publicăm în această pagină. Domnul Busuioc mai avea puterea să zâmbească, stins şi înţelegător, contemplând agitaţia din jurul său. A ţinut să vină la Adunarea Generală, deşi îşi dăduse o demisie simbolică din Uniune, în semn de protest faţă de inflaţia impostorilor şi plagiatorilor. Un gest care rămâne singular în cadrul breslei noastre literare.
DispariÅ£ia lui Aureliu Busuioc lasă Continue Reading »

Semn de carte – als

„Eu cred că putem ajunge (fiecare dintre noi, în parte) la fericire şi înţelepciune.

Calea nu este simplă – ÅŸi nu este simplă pentru că, spre deosebire de majoritatea religiilor ÅŸi manualelor utilitare, cartea aceasta spune: nu există reÅ£ete! Sau, mai bine zis: fiecare om este/are o reÅ£etă. Trebuie doar să ÅŸi-o găsească ÅŸi să se Å£ină de ea.

„Sculptura sinelui” ţine de această dietetică. Ca orice dietă, este vorba de a renunţa la lucrurile în plus – cele care îţi provoacă disconfort şi te fac nefericit… Simplify, simplify. Fii minimalist, fără a renunţa să fii hedonist. În asta constă, în fond, „secretul”: a-ţi trăi viaţa în funcţie de propriile standarde, făcând ce-ţi place şi, pe cale de consecinţă, plăcându-ţi ceea ce faci.

E mai simplu decât ai putea crede. Şi, în orice caz, mult mai simplu decât vor să creadă cei mai mulţi…” (Alex. Leo Şerban – Dietetica lui Robinson)

 

A fost o zi urâtă, perfectă pentru lectură şi… melancolii ziditoare!

Åži genialul Saint-Saëns – http://www.youtube.com/watch?v=UOGvgHaxeY4&feature=related

Revista “Contrafort”, nr. 7-8/2012, poate fi citită pe net – http://www.contrafort.md/
Lectură plăcută!

« Newer Posts - Older Posts »