Un fragment din Bach
Nov 18th, 2012 by vasgar
Acest fragment din Bach îmi aminteÅŸte de Andrei Tarkovski…
ÅŸi de un poem al meu mai vechi…
learning Russian…
precum rugăciunea sau meditaţia
care nu plictisesc niciodată
tot aşa priveam la nesfârşit filmele lui
Tarkovski în anii studenţiei mele sovietice
(pe atunci filmele lui erau o formă de rezistenţă prin cultură
pe care noi o îmbrăţişam orgolioşi şi voioşi la grămadă)
ţin minte ne adunam clandestin în localuri de la periferia
oraÅŸului
- spaţii obscure cu pereţii aspri şi groşi ca
nişte camere de tortură (cred că am auzit o
dată urletul unei fiinţe chinuite, dar n-am
mărturisit nimănui, zicându-mi că poate e
vreun reflex al imaginaţiei mele sau vreo
reminiscenţă de lectură – o, ce mult citeam pe atunci!) -
plăteam câteva ruble pentru un bilet de intrare
şi un fost profesor de ateism ştiinţific – Moghilnîi -
făcea întotdeauna o mică introducere la film
îndemnându-ne să vedem-să simţim-să înţelegem-să
formulăm…
de-atunci păstrez câteva definiţii
care pun o măsură agitaţiilor mele formative
şi se constituie într-un conspect eliptic a ceea
ce găseam eu mai bun în spiritul rus:
“Andrei Rubliov†– teologia frumosului,
“Stalker†– necesitatea debarasării de prejudecăţi,
“Oglinda†– importanţa memoriei,
“Nostalgia†– descumpănirea intelectualului între
Occident ÅŸi Orient
în josul paginii alte note fugare
- “să găsesc poezia lui Arseni…, să ascult
Bach, patimile, să privesc zăpezile lui Bruegelâ€â€¦
precum şi acest rând ca un vers al unui poem
pe care nu l-am mai scris niciodată:
“o Siberie îngheÅ£ată prin care merg plângând…â€
