Vasile Gârneţ

A murit Oleg Iankovski. Soră-mea mi-a telefonat să-mi spună vestea și s-a pus pe plâns. Plângea și mă tot ruga s-o ascult… Dureros și emoționat. Îi văzuse toate filmele (mai puțin filmul lui Lunghin, „Țarul”, prezentat în aceste zile la Cannes) și câteva spectacole de teatru în care a jucat.
Eu am plâns când a murit Innokenti Smoktunovski, in 1994. Atunci am simÈ›it că s-a rupt ceva esenÈ›ial în legătura mea cu filmul rusesc. Acum a plecat È™i Iankovski – inteligent, plăcut, un chip luminos. Mai există în cinematograful rusesc un Alexei Gherman, un Alexandr Sokurov, un Oleg MenÈ™ikov. ÃŽn rest…
Aflu că Nikita Mihalkov È™i-a alungat fiica din casă – actriÈ›a Nadia Mihalkova, copila din „Soarele înÈ™elător” –, pentru că se afla într-o relaÈ›ie amoroasă cu un tânăr regizor georgian, Rezo Ghighineishvili, iar Mihalkov nu e dispus deloc să accepte în familia sa un „străin”. Mai ales că Georgia e duÈ™manul de moarte a lui Putin, idolul său.
Iată un link cu Oleg Iankovski
http://www.youtube.com/watch?v=lZBDwfhVDqM

Așa își începe răspunsul Vladimir Tismăneanu, cu o replică din Hamlet, la întrebarea mea dacă actuala criză economică poate resuscita cadavrul comunismului în lume.
Interviul cu Vladimir Tismăneanu  – excepÈ›ional, memorabil, obligatoriu pentru cine vrea să înÈ›eleagă esenÈ›a comunismului din Basarabia – poate fi citit aici.
Pe site-ul Contrafortului sunt disponibile și alte texte din sumarul nr. 3-4, martie-aprilie 2009.

Lectură plăcută!

O leapșă pe care am preluat-o de la boladenieve. Mi-a căzut bine, că altfel aș fi scris vreun text politico-social: despre revoluție, comunism, ziua biruinței, sărăcie, ticăloși, retardați…

1) Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă?

Faulkner (câteva titluri în engleză, traduceri în română și în limba rusă, între care scrieri în 6 volume, cumpărate până la 1990), Cioran (tot), Gellu Naum, Proust, Dostoievski (doar în rusă)…

2) Din ce carte ai mai multe exemplare?

„Ulise”. Am avut patru exemplare, din care am dăruit două.

3) De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat în secret?

Am fost amorezat de Tatiana Larina. Am avut fantezii și cu Doamna de Renal, pentru că aș fi vrut să fiu un Julien Sorel. Mă opresc aici.

4) Ce carte ai citit cel mai des?

„Roșu și Negru” de Sthendal. O carte-cult pentru mine. Era perioada când deveneam mai reflexiv.

5) Care era cartea ta preferată la 10 ani?

Păi, dacă după „Mitruț al Joldii” am învățat să citesc românește (am scris despre ea pe acest blog), cred că o fi fost ceva de Ion Creangă, din ce avea bunică-mea Stanca. Dar nu zăboveam mult într-o haltă. Citeam ca un hămesit.

6) Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?

Un roman al unui autor basarabean. ÃŽl cruÈ›, nu-l numesc.

7) Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?

Au fost două Updike-uri – „Fugi, Rabbit” și „Întoarcerea lui Rabbit”. Capodopere. Recomand cu multă încredere.

Dacă ar trebui sa obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?

N-aș putea să oblig pe cineva să citească. Aș încerca să-l ajut pe cineva să se „deschidă” pentru poezie. Am întâlnit persoane instruite (nu scriu „intelectuali”), care n-au deloc organ pentru poezie. Mi s-a făcut milă de ei.

9) Cine crezi că ar trebui să câştige Premiul Nobel pentru literatură?

Philip Roth, Milan Kundera, Mario Vargas Llosa…, Mircea Ivănescu, Mircea Cărtărescu… (n-ar fi rău să punctăm de două ori, că tot am suferit atât de mult).

10) Ce carte ti-ar plăcea să vezi ecranizată?

Aș vrea să văd o nouă ecranizare, mai bună, după „Moartea la Veneția”. 

11) Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?

Am avut un vis cu Marguerite Yourcenar, la Lille, în nordul Franței, după ce îi vizitasem vila de la Mont-Noir. Cam obraznic visul: ea vorbea, ținea o prelegere, iar eu o bruiam, îi puneam întrebări. Vroiam explicații… Ciudat, ca altfel mă știu ca un tip politicos, chiar timid uneori.

12) Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?

Am citit un Coelho – „Alchimistul” – , ca să aflu È™i eu. Apoi cărÈ›i din seria ”humanitas practic de buzunar”, între care „Cum devenim părinÈ›i mai buni” È™i „Regimul medical Scarsdale. Cum slăbiÈ›i 9 kilograme în 14 zile”. „Humanitasele” acestea nici nu È™tiu cum au ajuns la mine.

13) Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?

„Zgomotul și furia” de Faulkner.

14) Preferi autorii francezi sau ruÅŸi?

Grea alegere. Totuși, francezii. De la ruși – clasicii: Gogol, Dostoievski, Cehov…, apoi Bulgakov, Platonov. Citesc și din literatura rusă contemporana, dar rețin foarte puțin: Tolstaia, Sorokin, Erofeev, Pelevin (cel din primele cărți).

15) Shakespeare, Milton, sau Chaucer?

Shakespeare.

16) Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?

În timpul lecturilor sunt deranjat uneori de un copil din apartamentul de sus (Dinu îi zice – așa, să-l afle toți!) care începe să urle, să alerge… Le stric delirul (că există acolo mamă, soră mai mare, dar pesemne nu văd și nu simt nimic) cu un telefon și primesc același răspuns: „Ne scuzați. N-are să se mai repete”. Se repetă, din păcate. 

 17) Care e romanul tău favorit?

„În căutarea timpului pierdut” (Proust) și „Zgomotul și furia” (Faulkner).

18) Joci ceva?

Tenis, șah. Cred că aș putea să joc și snooker, atât de mult îmi place…

19) Povestiri scurte, schiţe?

Borges, Mrozek (povestiri), Radu Pavel Gheo (Numele mierlei)…

20) Non-ficţiune?

Jurnale (Monica Lovinescu, Andre Gide…), documente despre biserică (cea mai mare impostură a lumii).

21) Scriitorul favorit?

Am mai mulți scriitori care îmi plac: Proust, Faulkner, Kafka, Saul Bellow, Philip Roth, John Updike, Gellu Naum, Mircea Ivănescu…

22) Ce scriitor crezi că este supraevaluat?

Haruki Murakami e doar unul dintre ei.

23) Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?

Proust È™i o carte de poezie. O antologie de Gellu Naum, în care să am „Malul Albastru”, „Lucrurile în apă”, ”Descrierea turnului”, ”Schimbarea lucrurilor”, „Melancolia dezvoltării”, „Cele sfinte câinilor”, ”CuÈ›itul cununat”, „DimineÈ›ile cu domniÈ™oara peÈ™te”, „Tatăl meu obosit”, „FaÈ›a È™i suprafaÈ›a”, „Discurs către pietre”…

24) Și… acum ce citeşti?

Matei Vișniec – „Sindromul de panică în Orașul Luminilor”, Leo Butnaru – „Copil la ruși”.

 

Să preia leapşa cine doreşte.

Studentul Damian Hâncu vorbește despre supliciile prin care a trecut.
Un interviu în „Ziarul de gardă”, Chișinău

Am semnat Declarația de la Praga privind condamnarea comunismului. Îi îndemn pe vizitatorii acestui blog s-o facă și ei, dacă cred că regimul comunist a fost (în Basarabia mai este) unul criminal. Iată link-ul: http://praguedeclaration.org/sig

Semnați cu numele complet și indicați afilierea instituțională.

Textul DeclaraÈ›iei în limba română poate fi citit aici – http://declaratiadelapraga.ro/

Iată lista adusă la zi a semnatarilor din Romania și Moldova și niște întrebări pe care le formulează Vladimir Tismăneanu -

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/04/29/declratia-de-la-praga-updated-plus-unele-intrebari/#respond

 

M-aș bucura să știu că faceți o trimitere spre Declarația de la Praga, că promovați ideea semnării ei și pe blogurile voastre.

Luiza Vasiliu, admirabilă în tot ce scrie pe blogul său  și în Suplimentul de cultură, ne arată un link spre  concertul lui Leonard Cohen de la Londra. Încântător, nu-l ratați!
Îi mulțumesc pentru acest link… salvator, care mă va face să uit pentru un timp de personajele cacofonice din Basarabia (vezi postarea anterioară).
Așadar, Leonard Cohen!

http://pitchfork.com/tv/#/episode/986-leonard-cohen-live-in-london/1

Late edit:
Din păcate, concertul lui Cohen a fost ţinut doar o săptămână pe acest link. Eu îl am pe DVD. Cine este interesat mă poate contacta. Va fi plăcerea mea.

Vă propun un Cohen mai tânăr, din 1994 – „Dance Me To The End of Love” – , un clip cu aproape 2 milioane de accesări.

Convorbire telefonică româno-moldavă. Cine cred eu că va fi viitorul președinte al Republicii Moldova, acum când Voronin și-a consumat mandatele? Spun că nu știu. Interlocutorul meu încearcă să mă ajute: Poate Marian Lupu? Ce părere ai despre Marian Lupu?
O mica pauză… Apoi încep, confiscat de subiectivitate, descrierea personajului: Un conjuncturist, un profitor, disponibil pentru orice tranzacÈ›ie, un ins bolnav de narcisism – defect pe care partidul din care face parte i-l exploatează cu succes. Nu e o „cizmă sovietică” (aÅŸa cum se spune despre unii dintre comuniÈ™tii moldoveni), nu pare să creadă în valorile comunismului, dar li s-a alăturat comuniÈ™tilor pentru că aceÈ™tia sunt la putere… E un personaj care nu cunoaÈ™te, se pare, dimensiunea tragică È™i dramatică a existenÈ›ei, e chiar superficial È™i de un comic involuntar, mai ales atunci când vorbeÈ™te româna din vârful limbii (am mai scris despre aceasta), făcând greÈ™eli la fiecare a doua propoziÈ›ie, cu aerul cel mai firesc cu putință. IntervenÈ›iile sale din Parlament (a fost speaker) îmi provocau întotdeauna râsul…
Aici convorbirea noastră a fost întreruptă de cutremurul din Vrancea.
Adaos la portret.
Marian Lupu a reușit, în ziua de 7 aprilie 2009, să-și arate și o altă față. Vedeți filmul de mai jos, în care personajul nostru recită, transfigurat, începând cu secunda 49, anunțul despre „lovitura de stat”…
Play: „Situaţia a ieşit pe o dimensiune care se anunţă, eu nu arăt cu degetul la nimeni, dar se anunţă, ca caracter şi ca conţinut, ca o tentativă de lovitură de stat…
http://www.jurnaltv.md/?article=2090

Este titlul unui interviu pe care i l-am acordat in aceste zile scriitoarei Mariana CodruÅ£, publicat astăzi, 17 aprilie, în „Ziarul de IaÅŸi”. E o variantă mai scurtă, mai suplă, esenÅ£ializată, aÅŸa că vă trimit direct la link. Nu mă consider un „comentator politic”, dar recunosc că am consumat – vorbind, scriind – multă politică în aceste săptămâini prepascale.
http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/daca-basarabia-are-un-viitor-el-nu-poate-fi-decit-european~ni5dbk

Nu are mai mult de 17-18 ani. Slab, uscăţiv, ras în cap sau tuns foarte scurt, cu pomeţii obrajilor supţi, privire de animal încolţit – şi-o ascunde mai ales când e pus să răspundă la nişte întrebări, pe care ar vrea să le evite cu orice preţ. În noiembrie 2008 purta o canadiană, cu un guler de blană ataşat, şi a fost – surprins de camera de filmat – în grupul provocatorilor care au bruiat mitingurile de protest organizate de două partide democratice – Alianţa Moldova Noastră şi Partidul Liberal Democrat din Moldova. Şi pentru că fluieratul şi injuriile la adresa organizatorilor acelor mitinguri nu erau de ajuns, individul spunea, într-o română abia inteligibilă, în flash-interviuri acordate televiziunilor aflate în serviciul puterii, că participă la mitinguri pentru că este plătit de partidele democratice. Rostea diverse sume de bani şi încheia invariabil cu „Jos comuniştii!”

În 7 aprilie 2009 personajul iese din nou în evidenţă. Zecile de telefoane, aparate foto şi camere de filmat l-au fixat pe „retina” lor, alergând de colo-colo, între sediile Preşedinţiei şi a Parlamentului, într-un tricou galben aprins, uşor de reperat în mulţime, purtând tenişi şi pantaloni scurtaţi mai jos de genunchi. Avea rucsac în spate şi un tricolor desenat pe obraji, c-ai fi zis că era un suporter al naţionalei de fotbal a României. Până ieri, 13 aprilie, când Ministerul de Interne moldovean a acceptat să-i divulge identitatea în cadrul unui aşa-zis interviu difuzat la EU TV, postul creştin-democratului Iurie Roşca, fostul şef al „opoziţiei constructive” din vechiul parlament, nimeni nu-i ştia numele. Acum numele său e un bun public: Ion Galaţchi. Este adolescentul care a reuşit uluitoarea performanţă să arboreze steagurile României şi ale Uniunii Europene pe acoperişul Parlamentului şi în vârful clădirii-turn a Preşedinţiei, în toiul protestelor anticomuniste, degenerate în acte de violenţă, din 7 aprilie. O operaţiune complexă, care ar fi cerut o dexteritate neobişnuită, de „Batman” hollywoodian, şi lungi şi obositoare ore de antrenament, în condiţii dure, de cantonament, a fost realizată de acest fals „Gavroche” al revoluţiei basarabene în cel mult o oră, fără eforturi vizibile şi fără rezistenţa forţelor de ordine, care l-au primit, se pare, ca pe unul de-al lor, oferindu-i întreaga asistenţă pentru a-şi duce la îndeplinire „nobilul” gest. Întrebat de reporter, Ion Galaţchi spune – parcă recitând un text învăţat pe dinafară – că a urcat pe acoperişurile celor două clădiri şi a arborat steagurile doar pentru a „linişti masele şi a opri distrugerea clădirilor”. Surprinzător, tânărul care are evidente probleme în a rosti în română o frază coerentă, se referă la „psihologia maselor” ca un doctorand în ştiinţe sociale. Dar ceea ce trebuie să se reţină, ne sugerează tânărul „revoluţionar”, ghidat de reporter, este că iniţiativa îi aparţine lui şi colegului său – Dragoş Musteaţă –, şi că poliţia şi serviciile secrete nu sunt implicate în scenariu, aşa cum au sugerat partidele de opoziţie şi presa democratică. Adică, ei doi au gândit totul, au „cizelat ideea” – expresia le aparţine –, iar cu cei care apărau (trebuiau să apere) instituţiile statului – securişti şi poliţişti, pur şi simplu „s-au înţeles”, „au negociat”. 

Acest individ cu tricou galben, care a devenit vedetă pe youtube (Yellow Boy), a fost căutat cu insistenţă de presa independentă în ultimele zile şi ignorat cu un straniu dezinteres de către poliţie, care, între timp săltase din stradă, răpise de la orele de curs şi din camerele de cămin sute de tineri, sub acuzaţia de participare la „lovitura de stat” din 7 aprilie. Pe aceştia din urmă i-a maltratat, i-a torturat, i-a obligat să semneze nişte hârtii fără a-i lăsa să le citească, le-a interzis să-şi contacteze părinţii sau rudele, i-a judecat sumar, în stilul proceselor staliniste, chiar în incinta comisariatelor de poliţie, fără martori, fără dreptul de a-şi susţine nevinovăţia. Despre supliciul acestor tineri aflăm din relatările colegilor lor eliberaţi, dar aflaţi sub consemn să nu părăsească oraşul sau chiar propria locuinţă, pentru că ancheta continuă.

Guvernarea comunistă a împânzit Moldova, urmând modelul rusesc, al lui Putin, cu agenÅ£i în civil, mai vârstnici sau mai tineri, precum pare a fi (până la proba contrarie) acest „Ion GalaÅ£chi”, despre care sper să aflăm mai multe în zilele ce urmează. ÃŽndoctrinaÅ£i, violenÅ£i, fideli tătucului Voronin, care i-a cules din toate mediile sociale, i-a instruit sumar, le-a înmânat carnetul de comsomolist ÅŸi le-a pus în mână „catehismul” luptei împotriva imperialismului românesc. AceÅŸti adolescenÅ£i înrăiÅ£i ÅŸi dezarticulaÅ£i în vorbire ÅŸi gândire sunt copiii de suflet ai regimului Voronin, toÅ£i ceilalÅ£i – tinerii instruiÅ£i, cu aspiraÅ£ii europene, care au protestat paÅŸnic împotriva fraudării alegerilor ÅŸi împotriva unui regim comunist anacronic ÅŸi cleptoman – sunt consideraÅ£i duÅŸmani ai statalităţii, nepatrioÅ£i, agresori, agenÅ£i ai serviciilor străine, bandiÅ£i, urmaÅŸi ai lui Antonescu, fasciÅŸti… Sunt cuvintele iresponabile cu care un preÅŸedinte de Å£ară (cu mandatul expirat) ÅŸi-a gratulat generaÅ£ia de mâine a ţării, fără s-o asculte ÅŸi fără să încerce un dialog cu ea. Sunt acuzaÅ£ii halucinante, rostite pentru a se camufla o diversiune, pusă în scenă de comuniÅŸti, cu singurul scop de a se menÅ£ine la putere. Oricum, indiferent de ce ar mai putea să urmeze, după acest aprilie 2009 Basarabia nu va mai fi aceeaÅŸi de până acum.

14 aprilie, Chişinău

Democracy and Human Rights in Republic of Moldova – ATTACKED

Moldova PEN Centre Statement

The PEN Centre from the Republic of Moldova, a filial of the World Writers Organisation based in London, strongly protests against the terror, violence and intimidation campaign launched by the communist government after the parliamentary elections from April 5, 2009.
The Communists Party promoted during the 8 years of ruling in the Republic of Moldova, a brutal constraining policy of the human rights: it had suppressed the freedom of speech, it had constantly heckled the independent press, it had undermined the independence of justice, it carried out purification measures based on political criteria within the state authorities, it had violently attacked the national values from the Republic of Moldova, bringing back Stalinist concepts regarding the language and the ethnicity of the Moldovan citizens. 
The recent electing campaign was marked by numerous legislative breaches, including a virulent denigration campaign of the democratic opposition and usage of the administrative resources by the Communists Party and none of these abuses were fought against by the relevant authorities in order to supervise and protect the compliance with legal norms. In order to diminish the electing opportunities of the opposition and to reduce its own losses during the elections, the governing party introduced a series of discriminative anti-democratic modifications to the electing legislation, it refused to open several electing sections abroad for the Moldovans who work there – about 1 million Moldovans according to non-official sources – ignoring the numerous internal demarches and the international organizations recommendations.
The state tension that our society experiences these days, after 8 years of authoritarian government of the Communists Party and of president Vladimir Voronin, has reached the top, as a result of the massive frauds during the April 5, 2009 elections performed by the communists. Being incapable of fabricating arguments, sustaining a dialogue with political forces and the civil society, the nowadays authorities has chosen the path of confrontations and political persecutions, trying to get the public opinion attention off of the accusations regarding the falsification of the elections. This is the approach in regard to the 7 April peaceful protests hijack into a series of violent incidents and attempts to destroy some state headquarters – reprehensible actions, to which the police forces did not know how to respond or simply didn’t want to.
In this very moment, the Republic of Moldova looks like a genuine constabulary state: the police has arrested about 300 youngsters, college and high-school students, who were accused of participating at anti-governmental protests. These young people, according to their own declarations and to the ones of the witnesses, are maltreated and put under brief trials right there, in the police stations, without having the chance to benefit of their elementary rights. The violent acts and the repressions which took place these days unfortunately encountered a tragedy – the death of a young man, aged 23, who died in suspect circumstances, which are to be cleared out. The police forces aggressed journalists from independent media, they have intimidated several foreign correspondents who were there to report the post-electing events from Moldova. The communist government introduced a real informational blockade: the independent media websites hardly work, the state television continues to misinform the population, by expressing only the state point of view over the events, TV channels from abroad, covering the events with news and comments, were banned in the Republic of Moldova. The April 7 events served as a pretext to the communist authorities to cease the relations with Romania – EU and NATO member state – who he accused, without grounds, to have been an accomplice at a so told coupe d’état organized by the opposition. The Romanian ambassador in Chisinau was expelled, the visa regime for the Romanian citizens was introduced, thus breaching the agreements that have been signed with the European Union. Moldovan citizens have been forbidden to enter the Republic of Moldova from Romania, being considered potential protesters against the communist regime.
Taking into account the severe political crisis installed during the last days, Moldova PEN Centre insistently requires from the actual authorities that the human rights breaching campaign stops: that all the people who were arrested under the accusation of having been participated at the April 6-7 protests are released, these persons having the right for an honest and equitable trial;
Moldova PEN Centre requires, along with other civic organizations, an international impartial investigation which would clarify the guilt and the responsibilities connected to the violent and vandalism acts consigned on April 7, in Chisinau;
Moldova PEN Centre invites the political forces to initiate a dialogue, a real communication, which would conduct to a stopping of the present conflict and cleavage state of the society;
Moldova PEN Centre requires from the communist authorities to annul the censorship and the informational embargo it had installed, to allow the access of all political forces and civil society representatives to the state TV and radio stations, not to create impediments for the foreign media representatives;
Moldova PEN Centre demands that the Moldovan Government rehabilitates the normal relations with Romania and annuls the visa regime for the Romanian citizens;
Moldova PEN Centre requests from the international community, the European Union and the United States to support the legal claims of the Moldovan citizens in respect to bringing the Republic of Moldova back to the democratic and European evolution trends, not to allow the “transnistrisation” and “belarusisation” of this state.

April 13, 2009,

Chisinau