Opţiunile tinerei literaturi din Basarabia (12)

Grigore Chiper: Proza basarabeană va înceta să patineze pe formule uzate atunci când se vor produce schimbări radicale în plan social.

Vitalie Ciobanu: Eu sunt de părere că proza basarabeană se află acum într-o perioadă de gestaţie, în pofida acelor semne despre care s-a vorbit. Poate ar trebui menţionate câteva cărţi apărute în ultimii doi ani: Nicolae Popa, Păsări mergând pe jos; Constantin Cheianu, Totul despre mine; Grigore Chiper, Violoncelul ºi alte voci; Emilian Galaicu-Pãun, Gesturi...

Vasile Gârneţ: Vilalie Ciobanu, Schimbarea din strajă; Vasile Gârneţ, Martorul, o carte care a fost supusã cenzurii ºi din care au fost scoase cam 40 de pagini...

Vitalie Ciobanu: Aş vrea să spun câteva cuvinte despre propria mea experienţă. Pentru mine, proza reprezintă categoric un proces de acumulare şi o cursă pe termen lung. În ultima perioadă, am fost prins de alte provocări intelectuale, rezultate din realitatea aflată într-o permanentă şi tumultuoasă ebuliţie. Şi am răspuns acestor provocări într-un alt mod decât scriind proză. Această dragoste de primă tinereţe, proza, rămâne însă un pariu personal pentru mine. E posibil ca momentul "coacerii" să nu fi venit. Spuneam că suntem într-un moment de gestaţie. E o amplă metamorfoză, un laborator sofisticat, un proces de asimilare a realităţii, a lecturilor, a propriilor atitudini faţă de realitate, şi a raporturilor cu propriul eu. Ai nevoie de o respiraţie mult mai largă decât în cazul unui eseu. Va veni şi acest moment, al prozei, şi el deja se anunţă. Aş risca un pronostic: în următorii cinci ani vă promit că vom asista la izbucnirea spectaculoasă a prozei tinere din Basarabia.

Vasile Gârneţ: Îndrăznesc o afirmaţie poate şocantă, dar cred că, în anii imediat următori, marea carte de proză a culturii de expresie română se va scrie la Chişinău.

Radu Andriescu: Ce înţelegi prin "marea carte"? E vorba de un proiect monumental, modernist, sau te referi la o sincronizare cu literatura europeană şi americană?

Vasile Gârneţ: Va fi o carte valoroasă, foarte bine scrisă, o carte care să scruteze o anumită perioadă şi un anumit spaţiu (acest spaţiu), o carte care se va adresa conştiinţei noastre şi a compatrioţilor noştri de dincolo de Prut, o carte care va spune ceva important despre această parte a lumii.

Emilian Galaicu-Păun: Pentru mine este un punct câştigat faptul că cei care scriu proză au o importantă experienţă ca poeţi. Mă gîndesc şi la Vasile, şi la Nicolae Popa, şi la Cheianu (care a făcut o dramaturgie foarte interesantă), la Chiper sau chiar la cazul meu. Există acea experienţă a limbajului, pe care ţi-o dă poezia. Poezia te învaţă să umbli la nişte detalii care uneori scapă în proză. În proză se cam construieşte cu hârleţul sau cu buldozerul, mergi pe spaţii mai mari. Or, atunci cînd vii din poezie (cel puţin aşa simt eu), poţi insista pe detaliu. Este important să se meargă pe două direcţii. Pe de o parte, trebuie asimilată şi asumată istoria acestui loc, pe de altă parte, limbajul trebuie împins înainte, pînă la cucerirea unor noi teritorii.

Vasile Gârneţ: Eu nu sînt de acord cu Galaicu. Dacă facem ceea ce spune el, un exerciţiu de limbaj, o stilistică excesivă, ratăm ca şi până acum. Noi trebuie să facem o proză de construcţie, o proză de panoramare. Dacă o să ne scăldăm în jocuri subtile de limbaj, cu litere mari şi cu litere mici, cu trimiteri de la pagina întâi la pagina patruzeci şi invers, nu avem nici o şansă. Trebuie să facem o proză de construcţie în care să cuprindem un destin şi un loc. Aceasta este, în viziunea mea, şansa prozei basarabene.

Johannes Gelich: Ne apropiem de finalul întâlnirii noastre. Aş vrea să-i întreb pe scriitorii care participă la această masă rotundă cum văd viitorul literaturii din Basarabia.

Vasile Gârneţ: Cred că se va putea vorbi despre o literatură a spaţiului nostru, o literatură din zona Chişinăului, care este o provincie românească, şi o regiune care este în acelaşi timp parte a continentului european. Prin urmare, consider că şansa literaturii noastre este să pună în valoare un specific local, care să fie urcat spre universalitate, să fie topit în concertul marii literaturi europene. Dacă ne vom uni între timp cu România, sau vom intra cu frontiere separate într-un conglomerat european mai mare - nimeni nu poate da un răspuns sigur. Dar eu văd conturându-se aici, la confluenţa mai multor culturi, care oferă un registru larg de mentalităţi şi civilizaţii, o literatură cu un specific foarte pronunţat.

Constantin Cheianu: Când zicem că vrem să ne integrăm în literatura română, găsim de fapt, acolo, influenţe din literatura franceză, rusă, columbiană etc. Intrăm, practic, în literatura universală. Nu există literatură şi cultură strict moldovenească. Există marea literatură universală, în care noi intrăm prin limba română.

Vitalie Ciobanu: Pentru un tânăr intelectual din Basarabia, a fi scriitor român înseamnă un efort personal de de-provincializare, înseamnă a avea o conştiinţă estetică avansată şi curajul de a intra într-o competiţie profesională, naţională şi europeană, foarte dură şi în acelaşi timp extrem de provocatoare. De aceea, pe plan strict personal, doresc să-mi realizez pe deplin potenţialul creator, în pofida împrejurărilor ostile de context politic şi social din Moldova, încerc să las în urmă câteva cărţi importante prin care să pot spune că nu am făcut umbră pământului degeaba.

Irina Nechit: Aş vrea să scriu avându-l ca model pe Robert Musil, ca scriitor de limba română din Basarabia, şi să reuşesc să depăşesc zidul care, deocamdată, ne desparte de Europa.

Emilian Galaicu-Păun: În Basarabia sunt cunoscut în special ca poet. Adevărul este că, de la apariţia statului Republica Moldova încoace, nu am publicat nici un volum de poezie aici. Toate cărţile mele de poezie au apărut în România, iar următoarea va apărea tot în România. Ca şi pentru colegii mei, aici prezenţi, contează foarte mult această cutie de rezonanţă mare care este literatura română. Acolo are loc marele concert al stilurilor, al vocilor individuale etc. Iar acest concert face parte din concertul european.

Nicolae Popa: Aşa cum Spania este patria limbii spaniole, iar cele mai valoroase romane, proza cea mai bună în limba spaniolă a secolului XX a dat-o America Latină, este posibil ca anumite oaze lingvistice să încerce această performanţă. Cred că la Chişinău există suficient potenţial artistic pentru ca literatura de aici să explodeze într-o mare proză. (...)

Consemnat şi redactat de Radu Andriescu

Pagina precedentă

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12