Opţiunile tinerei literaturi din Basarabia (11)

Johannes Gelich: Eu aş avea o întrebare cu un caracter ceva mai teoretic. Cunoaşteţi revista Plai cu boi, nu? În Austria nu ar putea fi scoasă o astfel de revistă, în care sexismul, pornografia să se combine cu literatura. Într-un fel, îmi place că aşa ceva e posibil în România. În Austria, delimitarea dintre literatura serioasă şi cea de consum este foarte strictă.

Irina Nechit: Eu cred că aşa este corect.

Constantin Cheianu: Cred că în cazul acestei reviste avem de-a face cu o combinaţie - postmodernă - între literatura înaltă şi kitsch. De ce nu ar fi posibilă această combinaţie?

Johannes Gelich: M-ar interesa să aflu dacă voi consideraţi că ar fi bine să fie mai multe scriitoare din România sau Moldova care să se opună dintr-o perspectivă feministă unei reviste cum este Plai cu boi, aşa cum fără îndoială s-ar întâmpla în Austria.

Irina Nechit: Pe mine personal mă dezgustă acest gen de revistă. Însă, dacă e să privim lucrurile mai larg, în Basarabia mişcarea feministă, în sens occidental, nu există. Organizaţiile femeilor, care funcţionează la noi, sunt rămăşiţe ale organizaţiilor marionetă din perioada sovietică. Au început să apară unele ONG-uri susţinute, în general, de Fundaţia Soros, care este cea mai activă instituţie din Basarabia, atât în materie de societate civilă cât şi în cultură. În ceea ce mă priveşte, nu cred că o organizaţie feministă mi-ar rezolva crizele scriitoriceşti şi problemele de zi cu zi. Există totuşi proiecte binevenite, cum ar fi acela al unei istorii verbale a femeilor, proiect iniţiat tot de Fundaţia Soros. Scriitoarele şi ziaristele care au fost invitate să participe la acest proiect trebuie să scrie despre o personalitate, o femeie care, într-o anumită conjunctură istorică, a avut de suferit, sau a fost marcată de o anumită criză socială. Pe lângă faptul că proiectul în sine este foarte interesant, e şi o modalitate de a sprijini financiar scriitoarele de aici.

Iulian Ciocan: Eu sunt membru al unei organizaţii nonguvernamentale care se ocupă mai mult cu aspectul teoretic al problemei: studii gender. Aş vrea să spun, întâi de toate, că în Moldova nu există un feminism literar. În România însă un curent cvasi-feminist este pe punctul de a se coagula. Gabriela Adameşteanu avea deja în anii '80 proze care se pretează unei asemenea interpretări, iar poeta Magda Cârneci a publicat chiar un poem intitulat "Psalm feminist". Nu mai vorbesc de poezia anilor '90. În Republica Modova încep să apară acum nişte ONG-uri, care de fapt sunt nişte organizaţii vechi reorganizate, multe dintre ele declarând că vor să respecte drepturile femeilor, fără însă a face mare lucru. Reprezentantele acestor ONG-uri, unele dintre ele foarte zeloase, doar profită de nişte granturi, de banii care vin din Occident, pentru a pleca în deplasări şi pentru a avea nişte salarii mari. Vă relatez un "dialog" pe care l-am avut cu reprezentanta unei asemenea organizaţii. Într-o revistă, vicepreşedintele unei organizaţii profeministe chema membrele organizaţiei respective să vină la sediu pentru a primi nişte ajutoare, subliniind faptul că vor beneficia de acele ajutoare numai membrele organizaţiei. Am scris un articol în care mă întrebam de ce nu ar putea veni şi alte femei, din alte asociaţii, să profite de acele ajutoare. Am provocat, cu acel articol, o reacţie furibundă. Am fost făcut praf şi pulbere. Vreau să spun că multe din aceste organizaţii sunt ele însele încorsetate de stereotipurile pe care vor să le distrugă.

Radu Andriescu: Aş dori să schimb cursul discuţiei şi să vă întreb care este situaţia prozei în Basarabia. Reuşeşte ea să ţină pasul cu poezia? Când Johannes a încercat să echilibreze dosarul basarabean din Literatur und Kritik, a avut sentimentul că-i va fi mult mai greu să completeze paginile de proză. Se află proza într-o stare de criză la Chişinău?

Constantin Cheianu: Nu este pentru prima dată când se pune această problemă. Lucrurile nu pot fi forţate. Proza necesită altceva decât poezia. Proza, pe lângă spontaneitate sau talent, mai presupune şi construcţie, perseverenţă, cerinţe care o fac mai greu de abordat.

Vasile Gârneţ: Criza prozei, în Basarabia, este un semn al inconsistenţei literaturii noastre, care încă nu are o coloană vertebrală. Ea străbate acum drumul de la totalitarism, de la o literatură supusă ideologic, spre o literatură liberă, care se poate manifesta plenar. Este nevoie de timp pentru ca titlurile bune de proză să apară în literatura noastră. Există câteva semne: Cheianu, Popa, Ciobanu, Chiper, Galaicu, Bodrug au publicat volume de proză care anunţă o schimbare de structură a genului. Sunt motive să credem că proza se află pe un drum bun, mai ales că numele care au venit recent în literatura noastră sunt spirite cultivate, ceea ce lipsea înainte. Aceşti scriitori au capacitatea de a privi critic evenimentele prin care am trecut, de aceea cred că de aici poate veni o proză foarte bine scrisă, o proză care să privească retrospectiv destinul ţării noastre, destinul acestui pământ.