Vasile Gârneţ

Doris Lessing (Marea Britanie, 87 de ani) a primit Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2007.  Motivaţia comitetului Nobel sună astfel: „that epicist of the female experience, who with scepticism, fire and visionary power has subjected a divided civilisation to scrutiny”.
Doris Lessing e cel mai în vârstă scriitor care a primit vreodată Premiul Nobel. Sper că este sănătoasă, va comenta şi se va lăsa intervievată. Anul trecut, Orhan Pamuk ( 54 de ani) a dat primul interviu la telefon încă aflându-se în pat (era la New York). A fost atât de vital şi convingător în lunile care au urmat după acordarea premiului, încât şi cei care i-au contestat iniţial valoarea au acceptat că e un câştigător meritoriu.
Favoriţii mei au fost alţii: Philip Roth, Don DeLillo, Amos Oz, Mario Vargas Llosa, Milan Kundera…

A apărut Contrafortul pe luna septembrie.

Editorial
Despre jazz, politică şi alte stimulente – Vitalie Ciobanu.
Actualitatea
Guvernanţii şi cultivarea maselor – Iulian Ciocan.
Democraţi, ce facem cu Moldova? – Nicolae Spătaru.
Eseu
Istoria la răspântie – Alexandru-Florin Platon.
Cronica literară
Un personaj care citeşte „Alone home” (despre două cărţi ale Claudiei Golea) – Grigore Chiper.
O carte despre superlativul femeii (despre „Pariziana romanescă, mit şi modernitate, de Elena Prus)  – Anatol Moraru.
Peisaj literar la IaÅŸi
Un prozator nou şi foarte puternic ( „Şşşt! Generalul visează…” de Călin Ciobotari) -  Liviu Antonesei.
Prozatori ieşeni: Dan Lungu, Florin Lăzărescu, Lucian Dan Teodorovici – Iulian Băicuş.
Jurnalul unei ţestoase
New York, New York – Mariana Codruţ.
Blog/vasgar
„Katyn” de Andrej Wajda şi Miliardarul tranziţiei.
Revista revistelor
Sud-Est cultural, nr.3/2007 – Vasile Gârneţ.
Cosmograme
Fetele de pe Calea Victoriei – Leo Butnaru.
Lecturi pe limbul meu
Metehnele critici tematice (despre o carte de Ion Pop) – Igor Mocanu.
Blow-up
Monica Lovinescu despre romanul său „Cuvântul din cuvinte”.
Reflecţii
Lecturi foucaldiene – Oleg Bernaz (debut la Contrafort).
Cultură şi menagement cultural în Uniunea Europeană
A trăi şi a scrie în Letonia – interviu cu eseistul, filozoful, cineastul Uldis Tirons, redactor-şef al revistei „Rigas Laiks”.
Amplificări ale câmpului expresiv (Ethno Jazz Festival Chişinău 2007) – Virgil Mihaiu.
Despre opera lui Eugeniu CoÅŸeriu – dialog Eugenia Bojoga – Oscar Loureda Lamas, profesor, Universitatea la Coruna, Spania.
Dezbatere
Naţionalism şi violenţă în Rusia (participă Vasile Botnaru, Matvei Ganapolsky, Vadim Dubnov, Victor Erofeev, Vitalie Ciobanu).
Interferenţe
„Am fost japonezii de serviciu ai teatrului românesc” – dialog Călin Torsan – Alexandru Buruiană.
Poezie
(Să mă ia în stăpânire) – Alex Cosmescu.
Trenduri
Despre imprevizibil – Marcel Gherman.
Premii şi cărţi
Premiu Apollinaire pentru o poetă din România (Linda Maria Baros) şi „Orbitor” în limba germană – grupaj de Ruxanda Druţă.
Cronica traducerilor
Lista lui Bloom – Răzvan Mihai Năstase.
Meridian
Dincolo de geopolitică (Aspecte ale vieţii cotidiene dintr-un oraş de pe Volga – Saratov) – Mihai Varga.
 

Polonia, septembrie 1939. Grupuri de oameni speriaÅ£i, îngroziÅ£i, se ciocnesc venind din direcÅ£ii opuse: unii încearcă să se salveze de ostaÅŸii sovietici, ceilalÅ£i de trupele fasciste. AÅŸa începe filmul lui Andrzej Wajda, „Katyn”, despre tragedia ofiÅ£erilor ÅŸi soldaÅ£ilor polonezi – peste 20 de mii – uciÅŸi de sovietici în 1940. Cadrele de final ale filmului – înfiorătoare – arată  chipurile ofiÅ£erilor executaÅ£i, peste care se aruncă pământ. Apoi ecranul devine negru ÅŸi răsună “Recviemul polonez” al lui  Krzysztof Penderecki…
Am schiÅ£at doar începutul ÅŸi finalul filmului, evitând spoilerul, pentru că ele sunt două borne care închid o construcÅ£ie mozaicată, în care regizorul alternează măiestrit mai multe planuri – familiile rămase la Cracovia ÅŸi prizonieratul ofiÅ£erilor -, folosind pe parcurs ÅŸi imagini de arhivă…
„Katyn” e despre o pagină dureroasă din istoria Poloniei, dar e şi un film foarte personalizat al lui Wajda, unul pe care nu putea să nu-l facă. Tatăl cineastului, Jakub Wajda, a murit, la 40 de ani, în pădurea de la Katyn.
Wajda: “Aş fi putut să fac un film politic, în care să arăt toate tratativele secrete pe subiectul Katyn, să arăt ce atitudine au avut marile puteri faţă de această tragedie. Un film despre cum, după război, polonezii au fost abandonaţi de aliaţi şi au fost minţiţi o lungă perioadă de timp… Am făcut însă un altfel de film, care arată acelaşi adevăr dureros, dar în care eroii nu sunt ofiţeri şi soldaţi, ci femeile acestora, care aşteaptă, chinuitor, întoarcerea soţilor, fraţilor şi a copiilor. Ele trăiesc aşteptând, în fiecare zi, în fiecare minut, ani la rând, fără să abandoneze speranţa că vor deschide într-o zi uşa şi în prag va sta bărbatul pe care îl aşteaptă atât de demult”.
Filmul este, la o luna de la prima proiecţie, un succes de box-office în Polonia şi a fost cumpărat de mai multe ţări. Sper să ajungă cât mai curând în România şi Republica Moldova, deoarece „Katyn” este un film important nu doar pentru polonezi, dar şi pentru toate ţările din fostul lagăr sovietic. Există şi voci, mai ales în Rusia, care nu privesc cu ochi buni succesul filmului, acuzându-l pe regizor ca răscoleşte o istorie tragică, agravând animozităţile dintre polonezi şi ruşi. La o conferinţă de presă de după premieră, Wajda a fost întrebat, de către nişte jurnalişti ruşi, de ce ofiţerii şi soldaţii polonezi n-au luptat mai mult, de ce n-au opus rezistenţă şi s-au lăsat luaţi prizonieri şi ucişi…  Regizorul a răspuns cu o voce tristă, dar fermă: „Pentru că nici o minte civilizată nu şi-ar fi putut închipui ceea ce a urmat”.

Numărul pe august al Contrafortului poate fi citit si pe net. Rubrici, autori şi titluri.

Editorial
Vitalie Ciobanu,  Încremenirea în proiect
Actualitatea
Iulian Ciocan, Reacţii imediate
Dan Nicu, Sighet: o şcoală a neuitării
Cronica literară
Mircea A. Diaconu, Teodor Baconsky. O anatomie a bătăliei în desfăşurare
Grigore Chiper, Doi prozatori
Cartea de istorie
Alexandru-Florin Platon, Repere ale unei viitoare istorii a istoriografiei române
Jurnalul unei Ţestoase
Mariana Codruţ, Agnus Dei
Cosmograme
Leo Butnaru, Peştişorul de Dâmboviţa
Interviu
Statele Unite ale Americii şi situaţia Republicii Moldova (Interviu cu Ambasadorul SUA în Republica Moldova, dl Michael Kirby)
Studiu
Eugenia Bojoga, Ofensiva limbii „moldoveneşti”
Blog/vasgar
O legendă cu Edgar Allan Poe
blow-up
Gabriel Liiceanu: „Îmi place să pun idei în scenă cu mijloace literare”
Poezie
Efimia Ţopa, La est de Paradis
Revista revistelor
Vasile GârneÅ£, Revista Semn – profil Vladimir BeÅŸleagă
Cultură şi management cultural în Uniunea Europeană
Fundaţia Culturală Europeană, Amsterdam – 57 de ani de activitate
A 20-a Reuniune a Revistelor de Cultură din Europa
Florin Lăzărescu: „Am început să păşesc pe sârmă…” – interviu realizat de Vasile GârneÅ£
Evenimente culturale
Eveniment editorial
Republica Moldova: Stat slab, cetăţenie incertă (lansare de carte la Chişinău)
Lecturi pre limbul meu
Igor Mocanu, „Istoria satului” – o formă hibridă a culturii
Europa în mişcare. Carnet german
Josef C. Karl, Din Arad până la Odesa
Întâmplările unei vieţi
Ovidiu Creangă, Cum am scăpat de Siberia
Scriitori sub teroarea istoriei
Dumitru Crudu, Două cărţi, două perspective diametral opuse, acelaşi scriitor
Trenduri
Marcel Gherman, Religia, o resursă primară a civilizaţiei
Blocnotes
Corina Ajder, Povestiri dintr-un oraÅŸ anonim
Proză
Oleg Carp, Mătura
Cronica traducerilor
Răzvan Mihai Năstase, Contrabanda cu literatură
Jurnal
Vlad Bolocan, Roşia Montană: tăuri, hăuri, muzică şi aur

Andrei Pleşu despre felurile de a vorbi. Vedeţi aici.
Îmi amintesc de o savuroasă descriere pe care a făcut-o şi tipurilor de recitatori din Eminescu…
Ar mai fi: tipuri de prieteni, imagini de politicieni, ipostaze de cititori, feluri de mâncare (of course), felurite băuturi, dureri, iubiri şi suferinţe…

Fostul oier Gigi (Gheorghe) Becali pare lovit de un atac apoplectic în aceste săptămâni. Omul suferă, însă televiziunile nu-l slăbesc deloc. L-am văzut la PRO TV bătându-se cu pumnii în cap şi peste fruntea-i încreţită, chinuitor gânditoare, în timp ce purta un dialog intelectual cu doamna Esca, dornică să afle de ce finul Gigi l-a umilit pe naşul Gică (Hagi). Spune finul Gigi: „ Ioo, dac’ investesc baaaani, trebuie săăă fiu respectat în primu’ rând! Căă ioo sînt conducător aiceeea în primu’ rând, înţelegeţi voi?!” (…) Ce păcat că scrisul nu poate reproduce şi intonaţia…
Doamna Esca, vădit stingherită de panseurile oierului, a avut în finalul dialogului o ironie „grea”, cât toţi banii pe care PRO TV-ul i-a încasat din promovarea „războinicului stânelor”: „Domnule Becali, vă recomand să vă faceţi antrenor”. Becali reacţionează imediat: „Daa, şii te iau pe tineee purtătoare de cuvânt, căăă eşti frumoasăăă şi vorbeşti repede, aşaaaa”.

Åži tot despre oierul miliardar.
Am văzut în aceste zile „palatul” lui Becali, cu ornamente de aur sau spoite cu aur pe ziduri. O risipă absolut inutilă, de un prost gust îngrozitor. Ceva care te descumpăneşte, ţi se face, aşa, un pic ruşine pentru fiinţa umană. Priveam prin grilajul porţii, când un românaş mucalit m-a trezit din… contemplaţie: „Domnule, vă place vila nebunului?!”. M-am întors să-i răspund, dar tipul era grăbit şi, se pare, lămurit, nu-l interesa răspunsul meu, mergea cu pas alergător spre Piaţa Victoriei…

Până vom citi “Evanghelia lui Iuda” şi până va fi descoperită „Evanghelia după Maria Magdalena”, putem vedea “Biblia Diavolului” , expusă la Biblioteca Naţională din Praga în perioada 20 septembrie 2007 – 6 ianuarie 2008. Wow, eu chiar voi avea o călătorie la Praga în această toamnă.
Scrisă în limba latină pe la începutul secolului XIII, “Biblia…” cântăreÅŸte 75 de kg, are 640 de pagini format mare (92 cm pe 50 cm), dintre care 624 de pagini sunt destul de bine păstrate. Legenda spune că un călugăr benedictin, încărcat de păcate, de la o mănăstire din Podlazice (aproximativ 100 km la Est de Praga), s-a obligat să scrie ÅŸi să înfrumuseÅ£eze cartea cu desene într-o noapte. Pe la mijlocul nopÅ£ii, bietul mucenic cultural a înÅ£eles că nu va reuÅŸi de unul singur să facă acest lucru ÅŸi a încheiat un „contract de colaborare” cu Diavolul (am mai întâlnit creatori din aceÅŸtia!). Diavolul, evident, a terminat lucrul la timp. Drept răsplată pentru ajutor, călugărul a desenat portretul Diavolului pe una din paginile cărÅ£ii – pagina 290 -, pe care o vor contempla vizitatorii expoziÅ£iei…
Mai multe detalii aici.
 

Mai întâi am auzit, apoi am citit, acum am privit un film de Ellen Bruno. E despre cum să-ţi faci mormânt în cer (Sky Burial). În Tibet, trupul celui decedat e oferit drept hrană vulturilor, păsărilor de pradă. După ce mănâncă tot, păsările zboară, urcă la cer, pulverizând ideea de trup uman… Ritualul filmat de Ellen Bruno, şocant, este considerat de specialişti drept cea mai ecologică înmormântare…

Am primit de la Iulian Băicuş invitaţia să alcătuiesc un Top 10 romane româneşti. Nu mi-a fost greu. Într-un top al meu mai vechi Mircea Cărtărescu urcă acum tocmai pe locul doi, iar Gheorghe Crăciun prinde locul 10. Iată, aşadar, o reacţie imediată la sintagma „roman românesc”.

1. Pădurea spânzuraţilor – Liviu Rebreanu;
2. Orbitor – Mircea Cărtărescu;
3. Patul lui Procust – Camil Petrescu;
4. ÃŽntâmplări în irealitatea imediată – Max Blecher;
5. Lunga călătorie a Prizonierului – Sorin Titel;
6. Craii de Curtea-Veche – Mateiu I. Caragiale;
7. MoromeÅ£ii – Marin Preda;
8. DimineaÅ£a pierdută – Gabriela AdameÅŸteanu;
9. Exuvii – Simona Popescu;
10. Pupa russa – Gheorghe Crăciun.

Au rămas în afara topului şi-mi pare rău: Ferestrele zidite de Alexandru Vona, Viata si opiniile lui Zacharias Lichter de Matei Calinescu, Galeria cu viţă sălbatică de Constantin Toiu, Cartea Milionarului de Stefan Bănulescu, Matei Iliescu de Radu Petrescu, Refugii de Augustin Buzura, Femeia în roşu de Mircea Nedelciu, Adriana Babeţi, Mircea Mihăieş, Cronica de familie de Petru Dumitriu, Rusoaica de Gib I. Mihaescu, Concert din muzică de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu, Manualul întâmplărilor de Stefan Agopian, Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda, Bunavestire de Nicolae Breban…

Să meargă leapşa la toţi bloggerii care intră pe aici.

  Era una dintre multele legende – incredibile – cu Edgar Allan Poe. Câteva decenii la rând, pe 19 ianuarie, ziua de naÅŸtere a lui Edgar Poe, cineva îmbrăcat în negru, cu faÅ£a ascunsă sub borurile largi ale unei pălării negre, înfăşurat cu un fular, evident tot negru, se furiÅŸa nevăzut la mormântul scriitorului – cimitirul Bisericii Westminster, Baltimore – ÅŸi lăsa acolo trei trandafiri ÅŸi o sticlă de coniac.

Acum, un bătrânel de 92 de ani, Sam Porpora, a recunoscut că el (vezi USA Today, 15 august 2007), împreună cu prietenii săi, au creat ÅŸi au alimentat această legendă din dragoste pentru poezia ÅŸi proza lui Edgar Allan Poe. „Îmi place Edgar Poe. ÃŽmi place să vorbesc despre el, e un scriitor de mare valoare ÅŸi nu vreau să fie uitat”, spune, zâmbind misterios, Sam Porpora. Nonagenarul iubitor de literatură îşi descrie povestea coerent ÅŸi rotund, ca un adevărat profesionist. La sfârÅŸitul anilor `60, a devenit istoric al Bisericii Westminster, o biserică veche, construită la mijlocul secolului XIX, care era în paragină ÅŸi mai avea doar vreo 60 de enoriaÅŸi. Cimitirul devenise un loc de petrecere pentru toÅ£i beÅ£ivii din împrejurimi. Pentru restaurarea bisericii ÅŸi a cimitirului erau necesari bani ÅŸi o mai mare implicare a celor responsabili ÅŸi a comunităţii, însă la fel de important era ca despre aceste probleme să afle cât mai multă lume. Åži atunci i-a venit ideea să lanseze zvonul că, începând cu anul 1949, pe 19 ianuarie, în ziua de naÅŸtere a lui Edgar Poe, la mormântul acestuia apar în mod misterios trei trandafiri – câte unul pentru scriitor, pentru soÅ£ie ÅŸi pentru soacră-sa – ÅŸi o sticlă de coniac – băutura preferată a lui Edgar Poe, chiar dacă, din sărăcie, autorul „Corbului” se întâmpla s-o bea destul de rar. Presa a preluat zvonul, care s-a răspândit fulgerător nu doar prin împrejurimi, ci în întreaga Americă. Ziarele s-au întrecut în a oferi detalii, scriind că persoana misterioasă, care apare ÅŸi dispare la mormântul scriitorului, seamănă mult cu Edgar Poe. ÃŽn 1990, revista Life a publicat chiar fotografia acelui vizitator misterios… ÃŽn alÅ£i ani au fost găsite la mormânt diverse mesaje – criptate ÅŸi nu prea – lăsate de vizitator…

Sam Porpora e mândru că a reuşit să trezească interesul pentru Edgar Poe – un maestru al misterului şi un neîntrecut cântăreţ al melancoliei. Chiar dacă a dezvăluit presei secretul, el este sigur că pe 19 ianuarie la mormântul lui Edgar Poe va apărea cineva îmbrăcat în negru, care va lăsa trei trandafiri şi o sticlă de coniac.