Vasile Gârneţ

Polonia, septembrie 1939. Grupuri de oameni speriaÅ£i, îngroziÅ£i, se ciocnesc venind din direcÅ£ii opuse: unii încearcă să se salveze de ostaÅŸii sovietici, ceilalÅ£i de trupele fasciste. AÅŸa începe filmul lui Andrzej Wajda, „Katyn”, despre tragedia ofiÅ£erilor ÅŸi soldaÅ£ilor polonezi – peste 20 de mii – uciÅŸi de sovietici în 1940. Cadrele de final ale filmului – înfiorătoare – arată  chipurile ofiÅ£erilor executaÅ£i, peste care se aruncă pământ. Apoi ecranul devine negru ÅŸi răsună “Recviemul polonez” al lui  Krzysztof Penderecki…
Am schiÅ£at doar începutul ÅŸi finalul filmului, evitând spoilerul, pentru că ele sunt două borne care închid o construcÅ£ie mozaicată, în care regizorul alternează măiestrit mai multe planuri – familiile rămase la Cracovia ÅŸi prizonieratul ofiÅ£erilor -, folosind pe parcurs ÅŸi imagini de arhivă…
„Katyn” e despre o pagină dureroasă din istoria Poloniei, dar e şi un film foarte personalizat al lui Wajda, unul pe care nu putea să nu-l facă. Tatăl cineastului, Jakub Wajda, a murit, la 40 de ani, în pădurea de la Katyn.
Wajda: “Aş fi putut să fac un film politic, în care să arăt toate tratativele secrete pe subiectul Katyn, să arăt ce atitudine au avut marile puteri faţă de această tragedie. Un film despre cum, după război, polonezii au fost abandonaţi de aliaţi şi au fost minţiţi o lungă perioadă de timp… Am făcut însă un altfel de film, care arată acelaşi adevăr dureros, dar în care eroii nu sunt ofiţeri şi soldaţi, ci femeile acestora, care aşteaptă, chinuitor, întoarcerea soţilor, fraţilor şi a copiilor. Ele trăiesc aşteptând, în fiecare zi, în fiecare minut, ani la rând, fără să abandoneze speranţa că vor deschide într-o zi uşa şi în prag va sta bărbatul pe care îl aşteaptă atât de demult”.
Filmul este, la o luna de la prima proiecţie, un succes de box-office în Polonia şi a fost cumpărat de mai multe ţări. Sper să ajungă cât mai curând în România şi Republica Moldova, deoarece „Katyn” este un film important nu doar pentru polonezi, dar şi pentru toate ţările din fostul lagăr sovietic. Există şi voci, mai ales în Rusia, care nu privesc cu ochi buni succesul filmului, acuzându-l pe regizor ca răscoleşte o istorie tragică, agravând animozităţile dintre polonezi şi ruşi. La o conferinţă de presă de după premieră, Wajda a fost întrebat, de către nişte jurnalişti ruşi, de ce ofiţerii şi soldaţii polonezi n-au luptat mai mult, de ce n-au opus rezistenţă şi s-au lăsat luaţi prizonieri şi ucişi…  Regizorul a răspuns cu o voce tristă, dar fermă: „Pentru că nici o minte civilizată nu şi-ar fi putut închipui ceea ce a urmat”.