Vasile Gârneţ

Despre Academia de ȘtiinÈ›e a Moldovei, mai ales despre apropiatele alegeri ale preÈ™edintelui instituÈ›iei (programate pe 17 aprilie) am auzit vorbindu-se, cu patimă È™i cu o anume cunoaÈ™tere a personajelor care își dispută acest fotoliu influent È™i profitabil, în diverse medii intelectuale: la Uniunea Scriitorilor (își au È™i scriitorii academicienii lor), la universitate, în È™coală… Cel mai rău dintre candidaÈ›ii la È™efia Academiei iese întotdeauna Gheorghe Duca – actualul preÈ™edinte, care își încheie al doilea mandat È™i pretinde, în opinia unora în mod fraudulos, la un al treilea, recurgând la un subterfugiu juridic. Academia nu a înregistrat în mandatul dlui Duca succese excepÈ›ionale, iar acuzaÈ›iile de corupÈ›ie, favoritism È™i cheltuieli iresponsabile ale banului public îl fac vulnerabil. ÃŽnverÈ™unarea cu care dl Duca se È›ine de scaun sporeÈ™te suspiciunile în mediile intelectuale – omul pare să nu-È™i poată permite o retragere demnă È™i, de ce nu, orgolioasă, ca unul care este în stare să demonstreze succesele activităţii sale.

Continuare pe: http://ziarulnational.md/vasile-garnet-patimile-din-jurul-academiei/

Voi publica de două ori pe săptămână comentarii în Ziarul Național (Chișinău).

Iată un prim text, care nu putea fi decât despre Ucraina.

Redescoperirea vecinului: Ucraina

De când cu EuroMaidanul de la Kiev, începând cu faza lui pașnică, muzical-cenaclieră, am redescoperit Ucraina, țara vecină care se afla, recunosc, destul de departe în biografia mea sentimental-afectivă. Pe nedrept. Pentru că am rude acolo (la Reni şi Cetatea Albă) și câțiva buni prieteni printre scriitori – Yuri Andruhovici, Andrei Bondar, Tania Malarciuk, Mykola Ryabciuk, Serghei Jadan …, oameni deosebiți, cu care am avut discuții interesante și deseori opinii convergente oriunde ne-am întâlnit prin Europa.

Continuare pe – http://www.ziarulnational.md/vasile-garnet-redescoperirea-vecinului-ucraina/

Chişinăul e un loc în care

n-am scăpat niciodată de gustul eşecului

îl port în gât, în urechi şi în buzunare

printre oameni încălţaţi în cizme şi proverbe

aici zilele se împletesc amar – un fel de îngropare lentă a aÅŸteptărilor (…)

S-a scris în exces, majuscular, aluvionar în aceste zile despre Martiri ÅŸi BărbaÅ£i ai Neamului, despre PoeÅ£i-profeÅ£i, despre Destinul nedrept care ni-i răpeÅŸte… ToÅ£i cei care au scris – o legiune, adunând în chip deconcertant ziariÅŸti-profesioniÅŸti ÅŸi bloggeri-maneliÅŸti, securiÅŸti ÅŸi kgb-iÅŸti, patrioÅ£i stataliÅŸti ÅŸi patrioÅ£i unioniÅŸti, academicieni ÅŸi poeÅ£i postmoderniÅŸti, oameni politici (iluzioniÅŸtii bunului public care amuÅŸină evenimentele cu lacrimi ritualice ÅŸi profit electoral) -  s-au temut ÅŸi ne-au avertizat că mulÅ£i impostori ÅŸi ticăloÅŸi se vor înghesui ÅŸi chiar vor vorbi la catafalcul lui Dumitru Matcovschi. Nimeni n-a avut curajul să-i numească pe nemernici, să-i arate cu degetul, să-i ruÅŸineze, să le taie elanul de escroci. De fapt, spre cine să mai arate, dacă toastă lumea s-a grăbit să scrie ÅŸi să ne avertizeze că AlÅ£ii, CeilalÅ£i vor fi impostorii, trădătorii, nulităţile ce vor profita de „gloria mortului”…
A plouat mult în aceste zile în Basarabia, dar n-a spălat nimic.

Aş vrea să strig peste toate acoperişurile Chişinăului,

Dar muzica îmi înfăşoară protestul într-o melancolie odihnitoare (…)

(…) aÅŸa – obiceiuri ÅŸi zile

cufundate în poezia unei melancolii

când înghesui într-o reverie orele dimineţii

ÅŸi pot să spun un secret ÅŸi celui care nu mă cunoaÅŸte (…)

Astăzi mi se potriveşte mult acest Adagio.
Divinul!