Cronica unui periplu literar (III) (5)

În aceeaşi seară, la primărie, am o scurtă discuţie cu Thomas Wohlfahrt, care îmi vorbeşte despre bursele pe cale le oferă casa sa de creaţie pentru o lună la Berlin, după ce îi descriu tribulaţiile unui scriitor independent în Moldova. Îmi spune că un coleg maghiar, Laszlo Marton, prezent în echipa noastră, a beneficiat deja de un asemenea sejur în capitala germană şi îmi poate da mai multe amănunte. Uite-l şi pe Laszlo, zâmbind timid - a auzit rostindu-i-se numele şi se apropie să ciocnim paharele. Seara aceasta pare foarte prielnică aruncării de punţi peste frontiere.

Vasile Gârneţ: În lipsa primarului Alain Juppé, ne "binecuvântează" adjunctul său, o femeie vorbăreaţă, care ţine un mic discurs presărat cu destule referinţe culturale. Bordeaux a dat lumii trei mari scriitori: Montaigne, Montesqieu, Mauriac. Întreaga cultură a oraşului şi chiar a regiunii stă sub semnul celor trei mari "M". Puţini sesizează că distinsa doamnă, copleşită cum e de un puternic patriotism local, îi face pe cei trei mari "M" poeţi. Andrei Bodiu, atent să culeagă detalii pentru corespondenţa pe care o va trimite mâine Observatorului cultural, îmi zâmbeşte cu înţeles. Poate că doamna n-a gafat, mă gândesc, o fi comis cele trei glorii literare şi câte o poezie, în adolescenţă.

Masa oferită de primărie este excelentă. Rafinament şi stil franţuzesc. Ar merita o descriere amănunţită, dacă m-aş pricepe la aşa ceva. Impresionează cele câteva coşuri cu fructe exotice răsturnate artistic, ca într-o pictură, pe o masă enormă cu lemnul negru. Toată lumea e mulţumită. După "deşertul" organizatoric din frumosul şi imperialul Madrid, francezii ne umplu din nou de optimism. Vinurile de Bordeaux stimulează dialogul, mai ales că n-am mai fost toţi împreună din seara sosirii la Lisabona.

Adrian Popescu, "Monseniorul", vorbeşte în italiană cu Felicitas Hoppe. Ambii au vizitat de mai multe ori Italia, Felicitas a avut chiar un stagiu de un an la Roma, când s-a documentat pentru ultima sa carte, romanul "Pigafetta". Am observat că Adrian se însufleţeşte mai mult când discută cu cineva în italiană. Expresia sa de om liniştit şi cumpătat, apăsat parcă de adevărurile credinţei pe care le respectă exemplar, capătă o energie molipsitoare. Felicitas i se adresează cu "fratello", iar mie îmi spune că Adrian e "nostro padre" în Trenul Literaturii. Aşa este. Nu mă îndoiesc că Adrian s-a rugat şi pentru noi în bisericile în care a intrat până acum...

Dintre scriitorii bieloruşi, Andrej Fedarenko, prozator din generaţia tânără, "perestroikistă", este şi cel mai critic la adresa preşedintelui Lukaşenko. Nu ezită să-l catalogheze pe acesta drept un zombi, programat să-şi distrugă propriul popor. "Cum se poate să-ţi necinsteşti limba maternă, aşa cum face Lukaşenko?" - se întreabă revoltat Andrej, care nu uită de grijile ţării nici la această chermesă. În ochii lui, Moldova este o ţară care a scăpat de dictatul Rusiei, în orice caz situaţia de la noi i se pare mult mai evoluată decât în Belarus. Iar relaţiile noastre de rudenie cu România sunt un atu care trebuie fructificat... Abia mă stăpânesc să nu-i "demolez" imaginea uşor idilică pe care o are despre realităţile basarabene. Nu-i spun - am simţit întotdeauna o jenă dureroasă să vorbesc unui străin despre mizeria de acasă - că avem şi noi conducători care n-au aflat nici până acum că, de fapt, vorbesc limba română. Iar statul român, împotmolit greu în reziduuri neocomuniste şi cu reforma economiei blocată, va schiţa probabil un plan strategic în ceea ce priveşte relaţiile cu Republica Moldova numai după ce ruşii vor privatiza şi ultimul metru pătrat rămas neprivatizat în Basarabia. Abia atunci, când vom fi vânduţi-cumpăraţi definitiv, vor (vom) încerca să ne regăsim ca fraţi. Nu-i spun nimic din toate acestea scriitorului bielorus, pentru a nu-i tăia elanul naţional eliberator de care e cuprins. "Dar vei vedea cu ochii tăi ce se întâmplă la Minsk", îmi reaminteşte - nici nu uitasem - Andrej Fedarenko traseul Trenului Literaturii...

Centrul oraşului, seara, e inundat pur şi simplu de lumină. "Sublimarea nopţilor" la Bordeaux a început o dată cu alegerea ca primar a lui Alain Juppé, care a dat o nouă imagine oraşului nocturn, prelungind până spre miezul nopţii programul turiştilor sosiţi aici. Lume în plimbare pe corso (Rue Sainte Catherine). Nelipsitele pizzerii, baruri de vinuri cu vitrinele scoase în stradă, etalând colecţii din pivniţele cetăţilor din regiune. Sunt şi mulţi turişti veniţi la Sărbătoarea Vinului, care va începe la sfârşitul lunii. Au sosit mai devreme pentru a se acomoda probabil mai bine şi pentru a prinde locuri la excursiile rustice organizate cu acest prilej. "E o nebunie ce se întâmplă la Bordeaux în acele zile, oraşul e invadat de turişti, ne spune Katrin Oebel, din staff-ul organizatoric francez. Sosesc tocmai din America, Japonia, Coreea de Sud clienţi vechi, degustători cu experienţă, care cheltuiesc foarte mulţi bani." Şi tot ea comentează, încercând să explice fenomenul: " Are loc o specializare pe domenii stricte a turismului. Unii aleg să se odihnească la munte sau la mare, alţii caută peripeţii prin ţări exotice, precum Thailanda sau Indonezia, o parte însă se retrag la Bordeaux şi aduc un omagiu vinului".

Pagina precedentă

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Următoarea pagină