Vasile Gârneţ

Un spital plin cu icoane, iconiţe, crucifixe, candele, prosoape brodate cu motive religioase. Unii dintre doctori, mai cucernici, au în cabinetele lor chiar câteva icoane mari cu sfinţi ale căror nume se întâmplă să le poarte şi ei (Constantin, Dumitru, Vasile…) şi, în mod obligatoriu, o icoană cu chipul Maicii Domnului… Puţini dintre ei au pe birou un laptop sau monitorul unui computer. Şi surorile medicale ţin la vedere pe măsuţele lor, printre cartonaşele cu pastile şi „istoriile” pacienţilor, câte o iconiţă. Femeia de serviciu, care dă cu aspiratorul şi cu cârpa udă, poartă şi ea la gât o cruce de lemn negru, mare, „sfinţită” la Căpriana.
O atmosfera de evlavie, pace şi dragoste creştină…
Dacă vrei să nu destrami această vrajă cvasi-edenică, e bine să ai un plic pentru dl. doctor, un „prezent” pentru sora medicală şi să strecori, oportun, o ciocolată femeii de serviciu.
Iată şi un poem–urare pe care l-am găsit afişat mai peste tot în spital – culoare, cabinete de proceduri, săli de mese… -, compus, se spune, între pereţii austeri ai unei mănăstiri basarabene. Are efect terapeutic. Drept pentru care îl reproduc mai jos. Sper sa va facă bine şi vouă.

Bonus muzical – o liturghie ortodoxă “citită” pe negativ
http://www.youtube.com/watch?v=THNzuF33tZo