Vasile Gârneţ

Un comentariu semnat de Iulia Popovici despre teatrul lui Dumitru Crudu. Cineva de la BucureÅŸti – amic-voios cu toate generaÅ£iile: optzeciÅŸti, nouămiiÅŸti, milenarisÅ£i…, pentru că, recunoaÅŸte sfios, pur ÅŸi simplu, „iubeÅŸte literatura” – mă întreabă insistent, pe e-mail, ce cred ÅŸi dacă voi semnala pe blog „acest articol demolator”… Nu, nu e colportor, mă asigură, vrea să ÅŸtie opinia mea…
Răspund:
Chiar eu am scris, între primii la ChiÅŸinău, când piesele lui Dumitru încă nu trecuseră Prutul, destul de exigent despre dramaturgia sa. Dumitru m-a sunat acasă – supărat – ÅŸi mi-a spus că nu am dreptate în ceea ce afirm în „Contrafort”. Am râs ÅŸi l-am sfătuit să nu-ÅŸi apare niciodată textele la telefon sau în replici la ziar. Pe urmă, i-a trecut ÅŸi mi-a trecut…
Despre teatrul său, despre scriitura sa, am discutat într-un interviu pentru Contrafort, interviu preluat, drept postfaţă, în piesa-volum, „Steaua fără… Mihail Sebastian”, publicată la „Cartea românească”. Discutam acolo şi despre riscurile pe care şi le asumă un astfel de „teatru de ziar”, care se „hrăneşte” din cotidian, din evenimentul crud, nesedimentat încă… Dumitru îşi asuma un astfel de teatru…
Şi iată rândul cu care închei.
Nici un comentariu critic nu poate demola un scriitor adevărat. Punct.