Vasile Gârneţ

Am răspuns în 1 500 de semne, invitat de Marius Chivu, la o anchetă a revistei Dilemateca – “Prima dată (prima amintire de) la teatru.” Revista a ÅŸi apărut, aÅŸa că pun răspunsul meu ÅŸi pe blog, fără să le afectez, sper, vânzările.
 
Prima mea întâlnire cu teatrul, una care mi-a marcat pentru totdeauna relaÅ£ia cu această artă, a fost cea cu… teatrul la microfon. Aveam cred 6 sau 7 ani. ÃŽn satul meu de baÅŸtină, aÅŸezat pe malul Prutului, în sudul Basarabiei, se prindea foarte bine posturile de Radio BucureÅŸti ÅŸi IaÅŸi, dar ÅŸi Televiziunea Română. Iar cea care m-a ghidat în această lume magică, a cuvintelor frumos rostite, a fost bunică-mea Stanca, a cărei pasiune pentru teatru avea un reper biografic (în tinereÅ£ea ei avusese o relaÅ£ie intimă cu subdirectorul Teatrului NaÅ£ional din ChiÅŸinău – asta am aflat-o mai târziu -, un tânăr intelectual din regat, cu veleităţi literare, delegat în Basarabia între cele două războaie). Mă fascinau vocile de la radio pe care le auzeam – limpezi, cu timbru plăcut -, alternându-ÅŸi intonaÅ£ia, îmi plăceau inserturile muzicale, răstimpuri în care Stanca plasa o remarcă sau un scurt comentariu, care mă ajutau să înÅ£eleg mai bine povestea „pusă în scenă”. Erau primele noÅ£iuni de critică teatrală cu care făceam cunoÅŸtinţă. AÅŸa am înÅ£eles că în spatele acelui ansamblu de voci cuceritoare se ascunde o regie, un mecanism gândit de cineva…
ÃŽntr-o sală adevărată de teatru am ajuns la 10 ani, sosit la ChiÅŸinău în cadrul unui grup de elevi eminenÅ£i din raion. Era un spectacol după o piesă de Alecsandri, în care mirosul răşinii de brad – vacanÅ£a de iarnă tocmai începuse – se amesteca, într-un mod neplăcut pentru mine, cu damful de ceară topită (elemente ale recuzitei scenice). Păstrez în memorie această senzaÅ£ie olfactivă, suprapusă pe impresia dezagreabilă cauzată de jocul actorilor. De fapt, cel mai mult m-a deranjat vorbirea lor grăbită, gâfâită, aproape ininteligibilă. Åži asta în comparaÅ£ie cu modelul cultivat în mintea mea, al teatrului la microfon, ascultat în lungi seri, alături de Stanca, în casa noastră de pe malul Prutului.