Vasile Gârneţ

Continuă Chestionarul “Contrafort” şi în acest număr de revistă, un număr dublu – iulie-august -, care a apărut astăzi la Chişinău. Răspund la Chestionar: Mircea Cărtărescu, Ioana Ieronim, Irina Nechit, Dan C. Mihăilescu, Liliana Armaşu, Alex Ştefănescu, Marian Drăghici, Vasile Gârneţ

Mircea Cărtarescu:
1. Ce trăsătură de caracter vă definește cel mai bine și care a fost cea mai nepotrivită calitate pe care v-au atribuit-o alții?
- Răbdarea. Infatuarea.
6. Ați încheia un „pact faustic” pentru a crea o operă monumentală?
- Nimeni nu vrea să scrie „opere monumentale”. Fiecare vrea să se exprime pe sine, în zece, o sută sau o mie de pagini, cât îi iese. Pentru asta îți trebuie un contract, e adevărat, dar cu tine însuți, pactul e doar cu marea forță din tine și din fiecare dintre noi.

Ioana Ieronim:
2. Credeți că e posibil să trăim numai în adevăr, să excludem minciuna?
- Există, cred, ÅŸi minciuni benigne. PoliteÅ£ea sau omenia implică asta, uneori…
16. Ce calități apreciați la un bărbat?
- Mintea deschisă, un sens natural al egalităţii cu o femeie, lipsa de complexe.

Dan C. Mihăilescu:
25. Ce fel de poezie vă place, sunteţi deschis către mai multe formule poetice?
- Mi-am răpus acneea adolescenţei cu Baudelaire, Rimbaud, Lautréamont şi Dylan Thomas. Ca student am campat în Eminescu şi Hölderlin via Heidegger-Noica, în Rilke şi Blaga, după care ori de câte ori mi-e dor de-o fărâmă de lirism sapienţial cobor (sau urc, depinde de moment, de stare) la Shakespeare, unde e totul.
29. Ce calitate proprie unui alt popor ați dori să o aibă și poporul român?
- Aici rămân la vorba lui Marghiloman (o fi anecdotă ?): zece ani de ocupaţie germană să mai fi avut, că românii ar fi arătat altfel.

Irina Nechit:
12. În ce tablou al unui pictor celebru v-ar plăcea să intrați?
- Frumoasă întrebare! În tabloul „Primăvara” de Boticelli. Sau în „Strigătul” de Edvard Munch, aş striga mai tare decât eroina acestuia.
24. Vă e frică de singurătate?
- Mi-e frică. Dar şi de oamenii care ar dori să-mi încalce dreptul la singurătate.

Alex. Ştefănescu:
18. Vi s-a întâmplat să jucaţi în viaţă „roluri” care nu vi se potrivesc?
- De multe ori. De exemplu, joc rolul de bărbat puternic, deşi n-am vocaţie pentru asta (dacă ar fi după mine mi-aş petrece fiecare zi visând, gândind, citind, scriind). Dar trebuie să-mi fac datoria. Pe de altă parte, îmi place şi să mă joc intrând în câte un rol inadecvat mie. Intru de exemplu într-o librărie şi îl rog pe câte un necunoscut să mă sfătuiască ce cărţi să cumpăr.

32. Ce aşteptaţi, ştiind că nu va veni niciodată?
- Un semn de afecţiune din partea încruntatei Carmen Muşat.

Liliana ArmaÅŸu:
8. Vă deranjează faptul că religiile monoteiste nedreptățesc femeia?
- Mă deranjează mai mult argumentul prin care se justifică nedreptăţirea femeii: “Aşa e de la Dumnezeu!” E adevărat că societatea bărbaţilor din spaţiul nostru, basarabean, e supărător de exclusivă când e vorba de femei. Le acceptă mai mult pe post de soţii, iubite, menajere, mame, surori, obiecte de decor, şi, în mai rare cazuri, pe post de parteneri egali de discuţie (la o cafea, să zicem, sau, de ce nu, chiar şi la o bere ). Două tagme în război continuu.

Marian Drăghici:
15. Dacă vi s-ar oferi ocazia, în ce moment al istoriei ați interveni pentru a da un alt curs evenimentelor?
- În vara lui 1940, când trebuia să nu fi cedat Basarabia, ca neisprăviţii, fără bătaie şi sânge. Am fi avut în schimb admiraţia întregii lumi şi respectul adversarului. Genetic am fi ieşit câştigaţi, cu un tonus vital optimizat, moralmente elevat, nu jalnic, ticăit, la limita supravieţuirii – şi poate generaţiile de azi ar scuipa mai puţin pe stradă.

Vasile Gârneţ:
12. În ce tablou al unui pictor celebru v-ar plăcea să intrați?
- ÃŽntr-o pictură de Velasquez, pictorul meu preferat, ÅŸi anume „Las Meninas” (Meninele), să fiu personajul din fundal, care poate fi văzut în fanta unei uÅŸi deschise, urcând scările ÅŸi aruncând o ultimă privire spre armonia de lumini ÅŸi umbre pe care – îmi place să cred – a regizat-o ÅŸi din care face ÅŸi el parte.
19. Ați simțit vreodată nevoia să vă răzbunați pe cineva, să faceți rău cu intenție?
- Nu mă răzbun și nu fac rău cu intenție. Pe ticăloșii patentaţi cu care m-am ciocnit în viață îi neglijez total, devin pentru mine, din momentul confruntării, niște simple „ființe îmbrăcate”. Deși este o „pedeapsă” dură, o găsesc dreaptă, eliberatoare, pentru că îmi curăță orizontul existențial. Am câteva asemenea „cadavre” în Chișinău.

Alte semnături şi teme:
Poezie de Ion Hadârcă ÅŸi Alex Cosmescu; Proză de Vladimir BeÅŸleagă; Literatura germană contemporană: Michael Kruger ÅŸi Bernd Lichtenberg; Scriitori moldoveni în arhive: Petru Zadnipru; Constantin Cheianu – Sex & Perestroika; Vlad Bolocan: TIFF 2009 – 200 de filme în 10 zile; Scriitori polonezi la „Contrafort”: Piotr Bednarski ÅŸi Adam Michnik; Oleg Bernaz – „Postelectorale”; Vasile GârneÅ£ – Epistole către prieteni; Vitalie Ciobanu – „Romanul-thriller sau viaÅ£a la ruleta rusească”; Leo Butnaru – „Never say never again”; Tamara CărăuÅŸ – Memoriile între cerere ÅŸi ofertă; Petru Negură – Rostirea indicibilului sau visul orfic al scriitorului fără literatură; Ion Severin. Un artist basarabean în Europa; Călător în Bosfor – Vitalie Sprânceană, „Jurnal cu turci sau despre cum nu trebuie să vizitezi o Å£ară”; Marcel Gherman – Nevoia de alteritate; Cinema – dialog cu Adrian Sitaru ÅŸi Ioana Flora despre filmul „Pescuit sportiv”; Mariana CodruÅ£ – Jeno BartoÅŸ, Lumi paralele; Răzvan Mihai Năstase – Reviste, ziare ÅŸi cărÅ£i; Semnal: revista Sud-Est cultural, nr.2/2009.