Vasile Gârneţ

OpoziÅ£ia democratică din Republica Moldova, cea cu 53 de mandate de parlamentari, negociază structura unei noi guvernări, fără comuniÅŸti. E greu: o confruntare a orgoliilor ÅŸi resentimentelor, care s-au tot adunat. Åži e caniculă. De aceea poate un pretendent vrea tocmai două funcÅ£ii deodată – preÅŸedinte al  R. M. ÅŸi preÅŸedinte de parlament în R. M. Mă rog să-i treacă omului, să se „rezoneze”. AÅŸa cum s-au limpezit ÅŸi comunicatele de la negocieri care ajung la presă. Sper să nu mai avem declaraÅ£ii care Å£in doar câteva ore, cum a fost cea făcută de un vice-preÅŸedinte de partid, care a distribuit nonÅŸalant funcÅ£iile în stat, ca să vină mai apoi preÅŸedintele aceluiaÅŸi partid ÅŸi să spună că nu e adevărat, „nu s-a hotărât încă nimic, lucrăm la principii…”. E preferabilă o prospecÅ£iune – stil înÅ£elept-popular – , aÅŸa cum o face Mihai Ghimpu, preÅŸedintele PL: “ÅžtiÅ£i, nu e important când te porneÅŸti la gară, ci e important să nu scapi trenul. Vom veni cu soluÅ£ia de guvernare înainte de prima ÅŸedinţă a Parlamentului.”

„Prinţul” Ion Sturza (fost prim-ministru al R.M. în 1999, acum director adjunct la Rompetrol Grup) afirmă de la Viena, unde se află „în plină treabă”,  că „nu mă intrigă funcţia de preşedinte al Republicii Moldova”. Bine că n-a spus, doamne fereşte, că nu-l excită. Ne lasă speranţa că Republica Moldova mai poate fi atractivă pentru cineva.