Astăzi, 1 august, este ziua în care s-a născut Gellu Naum (n. 1915) – dragul meu poet nepereche din literatura lumii. Am avut norocul să-l întâlnesc, să discut cu el, ÅŸi asta a fost una dintre cele mai frumoase întâmplări din viaÅ£a mea. ÃŽn ziua când am aflat despre moartea sa (29 septembrie 2001) am scris poemul „gellunaumâ€, pe care l-am publicat iniÅ£ial în revista „Contrafortâ€, apoi, la rugămintea doamnei Liggia Naum, l-am publicat ÅŸi în Antologia lui Iulian Tănase, „Pentru Gellu Naum/For Gellu Naumâ€, Editura Vinea, 2002. L-am reluat ÅŸi în cartea mea de poeme „Câmpia Borgesâ€, îl voi retipări ÅŸi în volumul de versuri la care lucrez, „Muzeul erorilorâ€. ÃŽl reactualizez pe acest blog ÅŸi vă invit să citiÅ£i/recitiÅ£i poezia lui Gellu Naum.
gellunaum
de la o vârstă încolo omul îşi adulmecă umbra
ca un copil lasă să i se odihnească lumina în palmă
zile întregi stă nemişcat la fereastră şi priveşte spre
gara de trenuri
de unde ar trebui să vină poeÅ£ii tineri – leo, simona, dan…
şi învaţă să reproducă liniştea lui interioară
de care nu se mai teme aproape deloc
uneori se aÅŸteaptă pe sine – vede mai mult decât
ar putea el înţelege
ascultă muzică – când plouă pune trompetele lui Händel
şi aşa se retrage în materia secretă a viselor sale
când revine e întotdeauna bucuros – aÅŸa pare -
şi spune ceva care mai temperează solemnitatea discuţiei
noastre
de pildă: “eu n-am tras nici un foc de armă în război/ am
mers cu calul meu flămând şi slăbit prin Basarabia până în
Rusia/ mi-era frică şi milă/ am făcut şi o gripă nervoasă/ şi
medicii – încurcaÅ£i – au recomandat să fiu lăsat în paceâ€
“un poet nu omoară pe nimeni niciodată
ceilalÅ£i îl omoară pe el†– spune zâmbind ÅŸi se
retrage din nou în materia secretă a viselor sale
Recomandarea mea muzicală pentru această zi este un fragment din Mozart
- http://www.youtube.com/watch?v=FNX8QH6hstQ&feature=related
