omul deteriorat
Mar 31st, 2007 by vasgar
ÅŸtiu că se poate trăi ÅŸi aÅŸa – singur ÅŸi inactual -
cu o largă toleranţă de sine
dar şi cu sentimentul că eşti îngăduit
că stai sub reflectorul unei priviri
exigente şi necruţătoare
îmi spun că va fi existând şi o mecanică
a suferinţei
în care să te simţi detaliul umil
fiinţa rătăcită
ţinută de mână şi îndemnată
“mai multă metanoia! mai multă metanoia!â€
şi chiar ai plăcerea să scrii tragic
despre omul deteriorat care eÅŸti
despre omul c-un zilnic ritual al regretelor
ştiu că există o vrajă malefică a vieţii
un baroc îmbietor în care te dizolvi
cu o voioşie populară uneori
şi doar demnitatea (disperată) a ceea ce sunt
vorba bătrânului Thomas -
îmi dă curaj asupra priveliştii
