Vasile Gârneţ

Ce va face Lupu? Marian Lupu, fost speaker al Parlamentului, fost aliat al comuniÅŸtilor ÅŸi… actual arbitru – prin jocul rezultatelor – în alegerile din 29 iulie din Moldova. MulÅ£i se întreabă – am făcut-o ÅŸi eu pe acest blog în termeni deloc măgulitori – cât de credibil este personajul cu pricina în rolul de pivot al unei viitoare coaliÅ£ii democratice în Basarabia. ÃŽndoielile sunt legitime, având în vedere biografia ÅŸi stilistica oscilantă a personajului, dar cred că răspunsul la aceste interogaÅ£ii este unul scurt ÅŸi fără echivoc: Marian Lupu trebuie ajutat să intre de-adevăratelea în pielea unui democrat autentic. Cu alte cuvinte, să contrazicem proverbul, cel cu Lupul ÅŸi Năravul, care ne Å£ine ostatici ai unei aÅŸa-zise înÅ£elepciuni populare nu tocmai productive în acest caz. Åži să o facem nu pentru că ne-ar impresiona detenta de baschetbalist a eroului nostru, sau felul elegant în care îşi potriveÅŸte ochelarii, ci pentru că… nu avem altă soluÅ£ie. Oricum, o situaÅ£ie în care Lupu apare mai în prim-plan, iar fostul său ÅŸef de partid – generalul de miliÅ£ie Voronin – este trimis la pensie sau chiar într-o anumită boxă cu striaÅ£ii la vedere (acolo unde l-ar dori cu „viză de reÅŸedinţă” mulÅ£i oameni, de la Sergiu Mocanu ÅŸi Valeriu Pasat până la părinÅ£ii lui Valeriu Boboc), este infinit mai agreabilă ÅŸi mai de preferat.

„Cazul Lupu” repune pe tapet problema tipului de schimbare care poate fi făcută în Moldova în acest moment. Este hazardat să credem că după Voronin vom putea instala în Basarabia o figură emblematică pură, cristalină, convenabilă tuturor, care să ne ducă voios-chiuind, aÅŸa cum îi place basarabeanului, spre Uniunea Europeană. Trecerea către un alt sistem de valori, între Prut ÅŸi Nistru, se va face – am această convingere – treptat, din aproape-n aproape, prin personaje de tranziÅ£ie, consensuale, care să nu deranjeze flagrant pe cei care controlează acest teritoriu (ÅŸi aici mă refer în primul ÅŸi-n ultimul rând la Rusia). Aceste personaje de tranziÅ£ie, care până mai ieri au simbolizat „statul”, „puterea”, sunt ÅŸi pe placul basarabeanului majoritar – conservator, imobil, plin de prejudecăţi, reticent la orice idee de schimbare. Pe de altă parte, scorul surprinzător de bun înregistrat de Lupu în alegerile anticipate – demnitarul care era privit de populaÅ£ie ca un fel de „succesor de drept” al lui Voronin – ne sugerează ÅŸi o schimbare de gust, de model, faţă de cum trebuie să arate un conducător (Voronin: primitiv, vulgar, rudimentar, românofob la vedere, flagrant rusofil; Lupu: cultivat, manierat, diplomat, vorbitor de limbi occidentale, ezitând să facă opÅ£iuni decisive). Această evoluÅ£ie de tip estetic a gustului pentru conducător indică, orice s-ar spune, niÅŸte mutaÅ£ii de mentalitate în electoratul prutonistrean.

Înţeleg foarte bine: cultivarea excesivă în aceste zile de după alegeri a imaginii lui Lupu, care s-a aflat poate o perioadă prea lungă în tabăra comuniştilor, îi deranjează pe mulţi, şi poate că cei mai îndreptăţiţi în iritarea lor faţă de această exhibare a numelui fostului speaker sunt liderii partidelor liberale, cei care au luptat din greu pentru a supravieţui în condiţiile ostile ale regimului Voronin, dar o analiză obiectivă a contextului postelectoral şi a imenselor provocări care decurg de aici ne sugerează că Lupu trebuie ajutat, stimulat, să-şi schimbe… şi năravul. Cred în înţelepciunea şi realismul liderilor noştri democraţi. Pentru ca Moldova să aibă o şansă.