Vasile Gârneţ

Primesc de la un cunoscut îndemnul să intru pe zgomotosul ÅŸi pasionatul site http://www.basescu.ro/, să  discut, să polemizez ÅŸi, of course, să îndemn lumea să iasă la vot în ziua referendumului, pe 19 mai, că „doar îmi pasă” (adevărul e că  mie chiar îmi pasă). ÃŽnsă eu tocmai priveam filmul “Into Great Silence” (aÅŸ risca să-l traduc în româneÅŸte prin „Cufundându-te în tăcere”) al germanului Philip Gröning (iată  aici o mică  prezentare pentru a vă  face o idee). Un film documentar excepÅ£ional, ciudat, luuuung (2 ore 49 minute)…, în care nu se vorbeÅŸte aproape deloc. Filmul e despre viaÅ£a unor călugări din ordinul cartezian, cel mai ascetic din câte există, iar filmările au avut loc la una din mănăstirile din Alpii francezi. ViaÅ£a călugărească, aÅŸa cum a rămas scrisă de la sfântul Bruno. O viaţă în singurătatea chiliei (doar o dată pe săptămână călugării se întâlnesc pe trapeză, ies la plimbare, schiază…), în care călugărul se roagă, gândeÅŸte, meditează, din nou se roagă, citeÅŸte, copiază din manuscrise, din nou se roagă, mănâncă… Tot acest ritual se întâmplă în spaÅ£iul închis al chiliei, din care călugărul nu iese mai multe zile… Un ritual al liniÅŸtii. Atunci când tăcem, auzim mai bine. Filmul e întrerupt de mai multe ori de citate din scripturi. EsenÅ£a unui astfel de citat spune că vocea lui Dumnezeu se manifestă în ÅŸoaptă, în liniÅŸtea vântului… Dacă eÅŸti cufundat într-o tăcere uriaşă, poÅ£i să auzi vocea lui Dumnezeu… Asta fac călugării din Alpii francezi…
Şi până a intra pe http://www.basescu.ro/, mă gândesc că, poate, dacă nu se striga/urla atâta, nu s-ar fi ajuns la demitere şi la referendum. E greu să-ţi imaginezi o clasă politică românească potolită şi raţională, în care, măcar uneori, să se instaleze liniştea… Nu o linişte de mănăstire în care cineva să audă, poate, vocea lui Dumnezeu, dar măcar să-şi audă propriile voci..