Vasile Gârneţ

                                 pentru Mariana Codruţ

trăiam departe de mare, mă feream de oglinzi
şi de mulţimile care se bucurau şi se rugau
cu aceeaÅŸi fervoare

acum acolo era linişte şi eu puteam să observ:
unul dormea, ceilalţi îi apărau somnul
şi nu se dumereau că el era deja mort,
că avea gura împlută cu întuneric
ÅŸi mocnea un abur dulceag ÅŸi fertil ce ne umplea casa
(„mortul vivace” am spus despre cel ce – aparent – dormea,
şi am adaugat: „pe unii nici  moartea nu-i face mai liberi”,
dar am avut grijă să nu fiu auzit)

le eram recunoscător că nu mă cheamă
să stau împreună cu ei
îmi strigau în batjocură, plictisiţi şi ironici,
ca niÅŸte specialiÅŸti ai glumei:
acoperă-te cu ceva, stai şi tu la adăpost!

eu sunt dintr-aceia cărora nu le trebuie mult
pot să stau liniştit pe terasă-n grădină şi să citesc,
să ascult cum cresc ierburile şi respiră copacii
ÅŸi cum plouă…
- totdeauna e aşa o amiază plină de promisiuni -
stau ÅŸi aÅŸtept
chiar dacă ceea ce aştept nu va veni niciodată

                                         Un poem din grupajul de versuri pe care îl public în „Contrafort”. Revista va apărea sâmbătă, 28 februarie.