Vasile Gârneţ

Admiratorii poetului (ea şi el, un cuplu trecut de prima tinereţe, rude de-ale mele) au venit de la ţară, i-am gazduit, am discutat…
Un poet poate fi: adevărat ori închipuit; valoros ori popular (şi una şi alta e mai greu – e nevoie şi de un cititor cultivat…); important ori nesemnificativ, mediocru; original ori banal; exigent cu propriul scris ori grafoman; visător nemântuit ori pragmatic; blând, generos ori răutăcios; onest ori ticălos; curajos ori fricos; tăcut ori zgomotos; frumos, charismatic ori hidos; bun vorbitor ori bâlbâit; modest ori orgolios; politicos ori vulgar; fidel ori trădător; bun familist ori afemeiat; urban ori rustic; modern, postmodern ori tradiţionalist; credincios ori necredincios; abstinent la băutură ori beţiv; îngrijit ori neîngrijit, cultivat ori frust… Uneori, de fapt de cele mai multe ori, conjuncţia disjunctivă n-ar trebui să despartă aceste „calităţi”…
Am convenit că un poet e în mod obligatoriu o fiinţă neliniştită…
Apoi am ales fiecare câte un vers memorabil din creaţia poetului.
Eu am optat pentru „Erou nu sînt./ Măriri nu cer,/ Sînt fericit/ Că n-am cântat păunii…”.
Admiratorii poetului au ales astfel:
Ea (profesoară de literatura română) – „Uşoară, maică, uşoară,/ C-ai putea să mergi călcând/ Pe seminţele ce zboară/ Între ceruri şi pământ”.
El (electrician, vânător, mic proprietar) – „Cântecele mele neînţelese/ Sînt rugăciuni pentru ploaie”.

A doua zi, admiratorii poetului n-au reuşit să ajungă la catafalcul celui care a scris „Litanii pentru orgă”. „E multă poliţie, e o atmosferă cazonă. Haos, îmbulzeală. N-avem o cultură a suferinţei… Comuniştii au confiscat şi funeraliile”, a spus ea şi a plâns din nou…
La librăria de la Ciocana („Pro Noi”, la cerc, spre Bd. Mircea cel Bătrân) au cumpărat 2 exemplare din „Taina care mă apără”, format de buzunar.
„Cărţile lui Grigore Vieru s-au vândut foarte bine zilele acestea”, ne-a spus librara.