Vasile Gârneţ

Retragerea lui Marian Lupu, candidatul oficial al Partidului Democrat la alegerile prezidenÈ›iale, a surprins pe toată lumea, a complicat anumite calcule, a diluat linii de demarcaÈ›ie, a bulversat aliaÈ›i, a contrariat adversari. Dintr-odată, tot ce părea emanaÈ›ia forÈ›ei, o campanie bine direcÈ›ionată, blindată È™i de nădejde sudată a devenit caduc È™i chiar ridicol. Mă gândesc, de pildă, la uriaÈ™ele panouri care au împânzit È›ara, panouri de pe care candidatul PD declara cu autosuficiență: „Aud, Ascult, Rezolv”. Marian Lupu – un factotum naÈ›ional! O minune de candidat! Și din toate aceste promisiuni s-a ales praful. Nu e păcat de atâta material irosit, de banii cheltuiÈ›i, de lume mobilizată, de poliÈ›ie alertată, de primari stresaÈ›i: „aveÈ›i grijă, vine candidatul nostru de la centru!”?…

Nu e prima dată când coordonatorul, omul din umbră al puterii de la Chișinău, Vladimir Plahotniuc, schimbă agenda politică. La fel a procedat și atunci când Curtea Constituțională scotea decizia considerată foarte discutabilă, dacă nu de-a dreptul dubioasă, de a schimba modalitatea de alegere a președintelui. Prin acea manevră, oligarhul încerca să smulgă inițiativa din mâinile Platformei DA, care adunase peste 400 000 de mii de semnături pentru un referendum privind alegerea președintelui de către popor. A făcut-o, întrucât nu putea admite să piardă. O revendicare, o reformă, o schimbare a Constituției, orice, nu poate „emana” decât de la el, „patronul Moldovei”, în niciun caz de la adversari. Și astfel i-a transformat peste noapte pe toți oponenții săi politici în concurenți electorali, îndepărtând spectrul unei revolte populare. Declanșarea campaniei electorale și apariția a tot felul de candidați, dintre care majoritatea formau o adunătură de veleitari, impostori, măscărici și penali, avea menirea să trivializeze această idee – președintele ales de popor – și să pună această hoardă de nechemați pe același taler cu liderii opoziției antioligarhice, care își anunțaseră intenția de a candida pentru a scoate R. Moldova din captivitate.

Și acum, Plahotniuc, prin retragerea lui Lupu din competiția electorală, încearcă să redeseneze câmpul de bătălie după bunul său plac. Adică, să nu mai avem, clar, de o parte, regimul mafiot și, de cealaltă parte, opoziția antisistem, antioligarhică, miza alegerilor să nu mai fie lupta anticorupție, esențială pentru salvarea țării, ci să ne întoarcem la vechile aliniamente cu „proeuropeni” și „proruși”, cum a fost valabil ultima dată la alegerile din 2014, pe care actuala putere reușea să le câștige, speculând fobiile electoratului și diviziunile geopolitice.

Noua schimbare de agendă, dictată de Plahotniuc, are ca punct nodal ideea: Dodon, vectorul pro-Rusia, e marele pericol. Îndemnul de a vota candidatul proeuropean mai bine plasat este o mișcare tactică a oligarhului cu care acesta punctează și pentru adepții integrării europene, cărora, aparent, le întinde mâna, dar îl favorizează și pe adversarul prorus, Igor Dodon. Maia Sandu a și declarat că oferta lui Plahotniuc este un „dar otrăvit”, care îl ajută pe Dodon, revitalizându-l. La rândul său, Dodon a vorbit despre o perfidă înțelegere a lui Plahotniuc cu americanii ca să o susțină pe Maia Sandu, de aceea, el, Dodon, rămâne singurul luptător adevărat cu statul captiv. Cel mai vajnic luptător, nu încape îndoială!

Declanșând acest ping-pong de suspiciuni și acuzații aruncate de cele două tabere, Plahotniuc se situează din nou la mijloc, ca un arbitru: dacă câștigă proeuropenii, el va spune că i-a ajutat, dacă înving prorușii, va declara că a fost mereu cu Rusia, pentru că, așa spuneau și adversarii săi din Opoziția antisistem, face jocul Rusiei. Și chiar îl face. L-a făcut întotdeauna.

Schimbarea de agendă a lui Plahotniuc mai are și efectul unei replici la adresa inamicului său inconturnabil, Andrei Năstase, care a renunțat să candideze, anunțându-și sprijinul pentru Maia Sandu, spre a nu risipi voturile electoratului protestatar. Plahotniuc, din culcușul puterii și al omnipotenței sale, îi arată liderului Platformei DA că poate face la fel: „Vezi, nu e nicio problemă să-mi retrag omul din competiție, dacă interesul național o cere!”.

R. Moldova trăiește schizofrenic după agenda pe care ne-o ticluiește omul din umbră. E timpul să-i stricăm jocurile. La 30 octombrie votăm schimbarea, să scoatem Moldova din mâzga oligarhiei!