Vasile Gârneţ

Se pare că operaţiunea complexă („speţoperaţia”) de înscriere a lui Renato Usatîi în cursa electorală din această toamnă va reuşi. După ce a eşuat cu cele 2-3 formaţiuni de buzunar, achiziţionate contra preţ, gastarbeiterul de lux a cumpărat în disperare de cauză Partidul „Patria”, condus de Emilian Ciobu – un personaj şters, obscur, fost „jurnalist în URSS” (cum se recomandă chiar el), ex-ambasador al Moldovei în România, care şi-a înregistrat partidul pe ultimii metri, pentru a-i oferi lui Usatîi un vehicul de accedere în Parlament. E dovada că Renato, dincolo de zgomotele şi artificiile pe care le împroaşcă, este o piesă ce contează în schema cuiva. Domnul Ciobu, de 72 de ani – cu un limbaj şi o gândire rudimentare, frizând comicul, aşa s-a văzut la conferinţa de presă –, a fost probabil activat la momentul oportun, pentru cazul, confirmat, în care alte variante de lucru ar fi căzut.

Firește, nu vom afla dedesubturile afacerii, aşa cum n-am aflat mai nimic din scenariile de subminare lansate de Moscova de-a lungul anilor la noi. Presa a publicat dezvăluiri, investigaţii independente, dar nimic nu s-a finalizat în justiţie, nimeni, niciodată, nu a fost tras la răspundere pentru activităţi subversive care au infestat climatul politic autohton. R. Moldova rămâne în continuare un teren fertil pentru testări de tot soiul. Nu putem spera că SIS-ul sau vreo altă instituţie de stat va face lumină asupra unor întâmplări cu iz diversionist: la noi dispar dosarele, sunt arse probele, martorii îşi pierd subit memoria sau părăsesc ţara…

Basarabia are o bogată tradiţie în ce priveşte „spionitele” instrumentate de ruși. Cum a fost, de exemplu, invadarea României cu agenţi sovietici deghizaţi în turişti, în preajma izbucnirii Revoluţiei Române şi a răsturnării lui Ceauşescu: mulți dintre ei au pornit de la Chișinău. Coborând mai adânc în istorie, să ne amintim că gubernia Basarabia a servit drept bază de pregătire şi cap de pod pentru numeroase operaţiuni ţariste împotriva Principatelor Române, Imperiului Otoman şi Austro-Ungariei.

Revenind la zilele noastre, ar trebui să ne întrebăm: de ce e atât de periculoasă propulsarea lui Usatîi şi a altora de teapa lui în Parlamentul moldovean? E ușor de intuit. Dacă devin deputaţi, ei vor constitui un nucleu toxic, care va bruia și destabiliza agenda integrării europene. „Noii jucători” vin pe valul unui sentiment de urgenţă al Rusiei. Vechea clientelă promoscovită, reprezentată de Partidul Comuniştilor, dă semne de oboseală, face infidelităţi. Voronin e o persoană care îşi stăpânește trupele, el însuşi şantajabil (pentru că i se putea confisca „iazul” sau „pădurea”). Comuniştii au fost la guvernare, au, aşa, un simţ al responsabilităţii „stataliste”, iar incendiile din aprilie 2009 cred că i-au speriat destul de tare, încât să nu-și mai dorească alte spectacole cu fum şi pară.

Or, Usatîi, Tuleanţev (președinte al Ligii Tineretului Rus din Moldova), Grigore Petrenco (dezertor din PCRM) sunt imprevizibili, lipsiți de inhibiții, dornici să arate Moscovei că se poate miza pe ei. Dacă ajung deputaţi, vor căpăta o vizibilitate şi o imunitate (recte: impunitate în faţa legii), care le va dezlega mâinile, îi va încuraja să treacă la acţiuni de anvergură. Dar, mai ales, vor servi Moscovei pretextul să invoce legitimitatea unui vot popular ostil integrării europene. Și un curent de opinie cu reprezentare parlamentară nu mai poate fi expediat la categoria „grupuri extremiste” sau „marginali fără semnificație”.

Din păcate, teama actualei guvernări de a „provoca” Rusia, de-a se opune mai hotărât proiectelor sale diversioniste, îi poate aduce „explozibilul” în Parlament. Impostura, toxicitatea acestor personaje este cu atât mai greu de demascat și neutralizat, cu cât mass-media rusă îi va susține şi proteja.

Cum poate fi contracarat extremismul? (…)

Continuare pe: http://ziarulnational.md/vasile-garnet-1/