Vladimir Putin. Când minciuna devine destin
Aug 29th, 2014 by vasgar
Imaginea întâlnirii lui Putin cu Poroșenko de la Minsk – momentul salutului – a stârnit o mulțime de comentarii și interpretări psiho-fiziognomice. Toți au remarcat cum surâsul protocolar al președintelui ucrainean s-a schimbat brusc într-un dispreț încruntat (fața i-a devenit realmente lividă) când a trebuit să dea mâna cu Putin, cu un Putin ghemuit și vinovat, ca unul despre care lumea știe că minte și face potlogării, dar pe care trebuie să-l respecte/suporte din oficiu. Putin nu mai semăna cu un lider autentic, ce emană prestanță și respect, atitudinea sa era una vădit pânditoare, iar zâmbetul nerușinat, întins pe figură, contrasta izbitor cu sobrietatea demnă a ucraineanului care, doar el din conclavul președinților reuniți în fieful lui Lukașenko, apărea ca un adevărat om de stat, conștient de povara responsabilităților sale.
SecvenÈ›a descrisă mai sus e antologică pentru esenÈ›a regimului pe care actualul locatar de la Kremlin îl întruchipează. Minciuna È™i crima lașă – emblema sa de mai mulÈ›i ani – a stabilit recorduri greu de egalat în războiul pe care Putin l-a declanÈ™at în Ucraina. „SoldaÈ›ii verziâ€, fără semne distinctive pe uniformă, care invadaseră Crimeea, par acum, la câteva luni de când a fost aprins măcelul din Donbass, cea mai benignă expresie a acestei duplicități. Ce a urmat mai târziu a îngrozit lumea. Gropile comune, descoperite de armata ucraineană la Slaveansk (acolo unde a domnit autoritar bravul colonel Ghirkin/Strelkov, vestitorul „primăverii ruse din Novorossiaâ€), asasinatele macabre (primari reticenÈ›i față de noua putere, studenÈ›i protestatari È™i localnici care au refuzat înrolarea în detaÈ™amentele de mercenari), răpirile, tortura, jafurile, devastările la scară mare – aÈ™a sunt apărate „drepturile lezate†ale rusofonilor din estul Ucrainei. Femeia alcoolică delirând despre un copil de trei ani răstignit la Slaveansk de „junta de la Kiev†a demonstrat că nu există scrupule în războiul informaÈ›ional rusesc. „Convoiul umanitar†al celor trei sute de autocamioane vopsite în alb (le mai lipsea doar porumbelul păcii zugrăvit pe capotă), trimis să transporte fraudulos muniÈ›ie È™i armament în tabăra separatiÈ™tilor È™i să evacueze în Rusia utilajele de la uzinele militare din DoneÈ›k – o altă acÈ›iune banditească inconfundabilă ca stil.
Dar episodul cel mai tulburător care ilustrează crima și cinismul indescriptibil al regimului de la Moscova nu doar față de ucraineni, dar și față de propriul popor, este moartea parașutiștilor din regiunea Pskov, trimiși să lupte în Ucraina, parașutiști a căror identitate nu este recunoscută de comandanții unităților lor și de Ministerul Apărării rus. Zeci de morminte, ceremonii de înhumare secrete, familii îndoliate, refuzând subit să răspundă la întrebările jurnaliștilor, deși cu o zi înainte și-au exprimat durerea și consternarea. Dacă vor vorbi, dacă nu-și vor ține gura – a aflat presa pe căi ocolite – li s-a spus că nu vor primi pensii și ajutoare. Și ca o dovadă că cei care denigrează statul rus nu vor avea clemență, la două zile de pe morminte au dispărut tăblițele cu numele celor decedați și coroanele depuse din partea unităților militare și a Ministerului Apărării. Cruci anonime ale unor soldați morți pentru o cauză străină.
Prizonierii ruÈ™i, ale căror mărturii au fost difuzate de posturile TV ucrainene, au denunÈ›at geografia recrutării acestor mercenari în Rusia (Saratov, Kostroma, Rostov, Voronej, Sankt-Petersburg, Daghestan etc.). PuÈ™i în faÈ›a unor întrebări simple – ce caută în Ucraina, de ce È™i-au părăsit vetrele È™i familiile? –, soldaÈ›ii arestaÈ›i È™i-au arătat stupoarea È™i ruÈ™inea că au venit să lupte într-o È›ară-soră, împotriva unor oameni de aceeaÈ™i credință cu care, uneori, se întâmplă să fie rude. „În Rusia lumea este spălată pe creier cu propaganda de la televiziune. Nu e niciun fascist aici. Sunt oameni care își apără È›ara.â€
Cu oribila plasă de minciuni pe care a țesut-o, semănând teroare și durere, Putin și-a legat destinul de Ucraina. (…)
Continuare pe: http://ziarulnational.md/vasile-garnet-vladimir-putin-cand-minciuna-devine-destin/