Cruci, biserici și cărți
Jul 28th, 2014 by vasgar
O rudă de-a mea, stabilită de mai mulți ani în Italia, a petrecut o minivacanță la Chișinău. Îi este dor de Moldova și, poate, va reveni cândva. Am constatat, cu bucurie, o schimbare în felul ei de a percepe și evalua lumea, cu o exigență și o luciditate pe care, sincer, nu i le bănuiam înainte.
A fost șocată să afle că primăria a oprit apa caldă tocmai pentru o lună. Noroc că avem boiler, că nu ieșea în oraș fără să facă un duș. S-a revoltat că cineva din blocul vecin a organizat, aproape de miezul nopții, pe la 23.00, un spectacol de focuri de artificii, sărbătorind cei 3 ani și jumătate ai feciorașului Călin. A stat la balcon să vadă cum vine poliția și cum individul, de fapt grupul chefliilor, e luat la întrebări. Însă nu a venit nimeni. A vrut să sune la poliție, dar am rugat-o să nu o facă, pentru că ea pleacă în Italia, iar eu rămân aici, cu minunații mei vecini. Spune o vorbă: cu vecinii trebuie să te împaci mai bine decât cu rudele.
Dar marea ei revelaÈ›ie, în plimbările lungi pe care le făcea pe stradă, ca să cunoască È™i să simtă mai bine cartierul Ciocana, a fost să numere peste 20 de cruci plantate de o parte È™i alta a arterelor Mircea cel Bătrân È™i Alecu Russo. Cruci aproape la fiecare staÈ›ie de transport public, înfășurate în ghirlande È™i coroane, având gravate sub fotografiile decedaÈ›ilor o inscripÈ›ie aproape invariabilă: „Răpus aici de moarte grabnicăâ€. Tot pe acelaÈ™i traseu a numărat 5 biserici, dar fără să È›ină cont că mai la deal, pe Sadoveanu – stradă paralelă cu Mircea cel Bătrân – mai sunt încă vreo trei. I-am spus rudei mele, tot discutând despre invazia crucilor în ChiÈ™inău, invazie care nu deranjează nici primăria È™i nici clerul, deÈ™i există totuÈ™i cimitire È™i un anumit respect pentru cei decedaÈ›i, că mergând la o zi de naÈ™tere în ChiÈ™inău, la o familie pe care nu o vizitasem de ceva timp, am dat în faÈ›a blocului lor, lângă stradă, chiar peste un adevărat mormânt: avea o coroană proaspătă È™i o candelă aprinsă. A fost o imagine care m-a răscolit, probabil nu doar pe mine, mi-a marcat starea de spirit pe toată durata acelui eveniment festiv. Le-am spus gazdelor despre această senzaÈ›ie neplăcută pe care am trăit-o venind spre ei È™i mi-au explicat, stânjeniÈ›i, că nu pot face nimic cu durerea omului, că problema ar trebui să È™i-o asume autoritățile locale, adică să nu aducem cimitirul printre cei vii. MulÈ›i oameni ar fi de acord cu această „separare a planurilorâ€, dar nu s-au gândit să protesteze, pentru că firescul sentiment de pietate în faÈ›a morÈ›ii te opreÈ™te cumva să îți manifeÈ™ti indignarea.
Plimbându-se pe stradă, ruda mea nu a prea găsit, în schimb, librării la Ciocana. ÃŽn locul „Casei CărÈ›ii†de pe Mircea cel Bătrân nr. 9,  unde cumpăra, pe vremea studenÈ›iei, literatură artistică, se află acum o biserică ortodoxă a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, alături de o terasă luxuriantă: „Draft TimiÈ™oaraâ€. I-am spus rudei mele, glumind amar, că probabil ctitorii noului locaÈ™ de cult se vor fi gândit, compensatoriu, atunci când È™i l-au ales patron pe Sfântul Gheorghe, la directorul editurii Cartier, Gheorghe Erizanu, cel care a făcut apeluri disperate să fie salvată librăria, dar nu l-a auzit nimeni. ÃŽmi amintesc că librăria „Casa CărÈ›ii†de la Ciocana fusese inaugurată, în iunie 1997, în cadrul unui eveniment elitist (cum nu a mai cunoscut acest sector al capitalei), în prezenÈ›a edilului-È™ef de atunci, Serafim Urechean, È™i a primarului de BucureÈ™ti Viorel Lis. Un respect pentru carte pe care, din păcate, nu i-l mai putem atribui lui Dorin Chirtoacă, actualul primar al ChiÈ™inăului, de vreme ce în mandatul său în locul librăriei (pentru care a refuzat prelungirea contractului de arendă) a fost instalată o biserică înghesuită de blocuri, berării È™i crame. ÃŽntr-adevăr, de ce să mai citeÈ™ti, dacă È›i se oferă o cale mult mai lesnicioasă de a-È›i salva sufletul È™i de a-È›i liniÈ™ti conÈ™tiinÈ›a.
***
În sarabanda ordinelor și medaliilor decernate de președintele Timofti (decretul a stârnit mare vâlvă), l-am descoperit și pe preacuviosul mitropolit Vladimir. Mă gândesc că, dată fiind subtila și chiar paradoxala interpretare pe care o dă președintele Timofti contribuției celor decorați la europenizarea Moldovei (…)
Continuare pe: http://ziarulnational.md/vasile-garnet-cruci-biserici-si-carti/
