Vasile Gârneţ

Un juriu exigent şi „intransigent” (apud Val Butnaru) a considerat cartea mea de interviuri demnă de un premiu. Mulţumesc!
Mi-a plăcut ÅŸi Gala de decernare a Premiilor, organizată în Sala Mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova – o sală ce părea părăsită, uitată de mai mulÅ£i ani. Gala a fost televizată – au filmat mai multe televiziuni, iar Moldova 1 promite să difuzeze (până la finele acestei luni) un reportaj amplu de la eveniment. AÅŸa că am constatat, împreună cu Liliana ArmaÅŸu – laureata de la poezie, copleÅŸiÅ£i de emoÅ£ie – cum se spune, că trebuie să fim, măcar pentru câteva minute, ÅŸi staruri TV. Am fost, n-am avut altă soluÅ£ie…
În speech-ul meu am mulţumit, în ordine:
- Lui Eugen Lungu, pentru un laudatio (înÅ£elept, lung, bine ornat… – foarte măgulitor, ce mai!) despre mine ÅŸi carte;
- Membrilor Juriului care au votat cartea;
- Lui Gheorghe Erizanu, directorul  Editurii Cartier, şi întregii echipe cu care am colaborat: redactor, corector, pictor, reuşind să facem o carte aşa cum mi-am dorit;
- Colegilor de la Contrafort – Ana Druţă ÅŸi Vitalie Ciobanu -, pentru că acolo am publicat iniÅ£ial aceste interviuri ÅŸi ajutorul lor a fost esenÅ£ial pentru adunarea ÅŸi asamblarea volumului;
- Intervievaţilor – mari personalităţi ale culturii române. Ei dau valoarea acestei cărţi.
Mi-a mai plăcut: cvartetul muzical care a acompaniat evenimentul (excelentă ideea!); schimbul de replici -  prietenoase, dar ÅŸi insistente, pentru că s-a considerat că trebuie să aflăm câte ceva din culesele jurizarii – între membrii Juriului ÅŸi conducerea USM; fraza cu „securiÅŸtii deghizaÅ£i în patrioÅ£i” din cuvintele de mulÅ£umire ale Mariei Paula Erizanu (doar că a scăzut tonul ÅŸi nu s-a prea auzit); zicerea lui Dumitru Matcovschi: „Avem un singur poet naÅ£ional, Eminescu!”, adică să nu descoperim câte un „poet naÅ£ional” după fiecare accident rutier…
A fost bine, dar aş recomanda ca evenimentul să fie mai sprinten.  Adică să învăţăm măsura discursurilor, elogiilor, emoţiilor, glumelor… Poate la anu’.