Vasile Gârneţ

O dezbatere cu Michel Houellebecq şi Frederic Beigbeder la Moscova, care s-a desfăşurat la Centrul de Artă Contemporană „Vinzavod”(în româneşte – combinat de vinuri). Jurnalişti mulţi, peste 200. Houellebecq a sosit cu 15 minute înainte de ora fixată, Beigbeder a întârziat vreo jumătate de oră.
Ce înseamnă Rusia pentru aceşti doi scriitori?
Beigbeder: „Am în cap o imagine a Rusiei, care de fapt… nu există”…
Houellebecq: „Există opinia că toţi ruşii sunt bântuiţi de ideile lui Raskolnikov”…
Când s-a ajuns să se discute despre soarta romanului contemporan, Beigbeder a cerut – în engleză – să i se aducă o sticlă de votcă. A turnat votcă în păhărele şi a băut cu Houellebecq. Evident, nu era nici un fel de gustărică pe masă…
Apoi, Beigbeder a explicat prin ce se deosebeşte creaţia sa de a lui Houellebecq. „Suntem amândoi… produsul frustrării. Houellebecq  scrie mai mult despre marginali, respinşi de societate, iar eu scriu despre nişte inşi din cadrul acestei societăţi care se comportă obraznic, cu multă impertinenţă”. Tot discutând, Houellebecq şi Beigbeder au golit sticla de votcă. Cum remarcă un corespondent RIA Novosti, prezent la întâlnire, cei doi răspundeau tot mai ceţos la întrebările ziariştilor.  Moderatorul, Serghei Parhomenko, un reputat editor în Rusia, a propus încheierea dezbaterilor.
Beigbeder îşi prezintă la Moscova noua sa carte, Au secours pardon (2007), cu un subiect rusesc, iar Houellebecq ÅŸi-a adus filmul făcut după La Possibilité d’une ÃŽle.