Vasile Gârneţ

personajul Clarisa revine noaptea când lumina exagerează culorile are ochii verzi şi buzele roşii ţine mâinile împreunate într-un gest simplu şi asta o încarcă şi mai mult de graţie dar eu tac, nu comentez nici într-un fel mă priveşte şi spune: “cum stai tu/ într-o casă întunecoasă şi tristă şi goală/ îţi inventezi suferinţele tale/ [...]

Read Full Post »

seara dreptul meu la tristeţe care nu e decât o formă de oboseală mă simt ca un vehicul împotmolit stau în lumina scăzută a camerei privesc fără să făptuiesc şi se lasă aşa o tăcere ca pe lama cuţitului mai există şi Ioana cu marea ei pasiune                              pentru violoncel romanţioasă şi contrastantă până la [...]

Read Full Post »

dimineaţa în Střešovice la Praga e o linişte cum nu se poate descrie mă simt de parcă aş cunoaşte pe toată lumea trec pe lângă casa lui Havel fac fotografii din mai multe unghiuri deşi edificiul cu două nivele şi steag e unul obişnuit pentru cartierul acesta doi tineri în uniforme albastre completează imaginea din [...]

Read Full Post »

am văzut oameni pe maidan făcând politică – una din acele imagini aÅŸezate în peisaj cu furca – ÅŸi am simÅ£it o nevoie acută să mă spăl de istorie să abandonez sentimentul acesta că parcă aÅŸ trăi                                                            printre cópii (mă gândesc că ei nu ÅŸtiu ce poem frumos am scris eu astăzi ei n-au [...]

Read Full Post »

“dragă prietene… prea puÅ£ină lumină în poemele tale (vezi, nu mai scriu cuvântul “bucurie”) nici o speranţă în deznădejdea asta bântuită de frică citesc ÅŸi ca într-o stare de contagiune frica îmi urcă fiinÅ£a (o “frică plurală” cum spui tu) ÅŸi parcă nici nu o poÅ£i evita Å£i-ai făcut din angoasă ÅŸi durere un cifru [...]

Read Full Post »

ziua aceea de solstiÅ£iu amar prinsă într-o pictură de imaginaÅ£ie de către un amator – adică un iubitor de frumos – când discutam expresiile noastre preferate de pildă: “cum iubeÅŸte Ioana zăpada!”, “piaÅ£a San Marco”, “căutătorii prin iarbă” ÅŸi “flori de catleya” sau “herghelia viselor”, “pacientul englez”, “arhivele tăcerii” ÅŸi “numai proÅŸtii sunt neutri”… aÅŸa [...]

Read Full Post »

să ai răgazul unei contemplări cum o igienă a sufletului în vale curge domol râul Daugawa peştii respiră la mal ca-ntr-o poveste copiii lui Leons îi hrănesc cu cocoloaşe de pâine se hârjonesc şi cântă-n letonă stau singur în pacea silvestră a unei cabane (cum îmi respect protocolul singurătăţii mele orgolioase!) ascult cânturi gregoriene citesc [...]

Read Full Post »

 la început n-au regizat nimic cadrul natural era tocmai potrivit era frig, bătea vântul şi era întuneric noi trăiam programaţi pe coşmar număram morţii, le puneam câte o lumânare aprinsă în gură, fumegau cu restul lor de suflare ascunsă în trupuri şi se răspândea o lumină ca într-un film despre o supremă tragedie                                          colectivă [...]

Read Full Post »

lente cortegii un pod peste ape glasul frumos al flaminului descrie sapienţa… dinspre leprozerie un urlet decorează cerul

Read Full Post »

fără solemnitate discutam cu Ioana despre valoarea terapeutică a iluziei beam ceai dintr-un uriaş samovar rusesc la masa rotundă pe rotile, în locul cu lumină de la fereastră, un loc numit al umorilor noastre (mi-am zis că e o scenă despre care îmi voi aduce mereu aminte mai şi completând-o de fiecare dată aşa cum [...]

Read Full Post »