"Un anumit concept complex de autor în care cred" (7)

- Cum a apărut ASPRO, Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România, al cărei preşedinte sînteţi, şi ce activităţi culturale desfăşoară?

- Aici istoria e mai cunoscută pentru că s-a consumat mai aproape în timp, în perioada devenită foarte mediatică după mijlocul anilor '90. Am avut de multe ori ocazia, şi eu, şi alţi colegi ai mei, să spunem tot ce era de spus despre asta. În rezumat: iniţiativa lui Mircea Nedelciu, apoi a unui întreg grup, din care am făcut parte şi eu, de a constitui o nouă asociaţie de scriitori s-a concretizat după cîteva luni de "gestaţie", în vara lui 1994, pe 11 iulie, cînd a avut loc adunarea de fondare. Ideea principală a fost aceea că viaţa culturală românească duce lipsă de structuri asociative şi de instrumente de promovare a ideii de literatură, a scriitorului ca actor social, pe o piaţă care se transformase radical faţă de cea strict etatizată şi centralizată din comunism. După 1989 apăruseră sute de edituri, ziare şi reviste noi, genurile de consum acaparaseră publicul. Existau - există! - şi alte zone, alte categorii de cititori care ar fi avut nevoie de cărţile noastre, dar ele începuseră să nu mai ajungă la ei. Ceva trebuia făcut, dat fiind că cea mai mare parte a lumii literare continua să se comporte ca înainte. Nu ajuta la nimic înregimentarea generală şi pasivă în Uniunea Scriitorilor. Era nevoie de idei noi, de energii noi. În schimb, literatorii noştri se complăceau în bocete cum că "moare cultura română", "statul nu ne ajută destul" ş.a.m.d. Noi am considerat că Uniunea trebuie să rămînă pentru toţi un sindicat profesional şi că, în rest, trebuie să ne descurcăm pe cont propriu, să participăm la înfiinţarea cît mai multor asociaţii, fundaţii, agenţii de copyright, de promovare şi altele asemenea, de dimensiuni mai mici, dar cu comportament dinamic. ASPRO funcţionează ca o asemenea structură de anvergură medie, cu circa 150 de membri, cu oameni în general mai tineri, cu idei, care au dorit să promoveze anumite proiecte culturale. Sîntem o grupare constituită pe baza liberei voinţe de asociere şi care funcţionează ca o fundaţie de programe. Cel mai important este cel al Premiilor anuale ASPRO, dar colaborăm şi la organizarea Festivalului de poezie de la Sighişoara, la alte manifestări culturale importante, de pildă la Tîrgul de carte de la Bucureşti, reacţionăm uneori public, prin comunicate, la anumite lucruri care se întîmplă în societatea românească sau chiar în lume, încercăm, în ciuda mijloacelor noastre financiare foarte limitate, să fim prezenţi şi activi pe o piaţă culturală foarte dinamică.

- Gale ale Premiilor ASPRO am început să facem din 1996. În fiecare an, în cadrul lor se anunţă premiile pentru cărţi apărute în anul editorial anterior. Galele sînt - şi eu cred asta - spectaculoase şi foarte plăcute. Sînt un fel de spectacole în care, după reţeta galelor Premiilor Oscar, sînt dezvăluiţi treptat cîştigătorii. Bineînţeles, parodiem puţintel modelul, pentru că, totuşi, nu sîntem actori şi ceea ce producem noi nu sînt filme de mare popularitate, ci doar cărţi! Acordăm premii pe genuri literare, în urma a două tururi de scrutin la care participă toţi membrii ASPRO. După prima rundă, dăm publicităţii lista celor cinci nominalizări de la fiecare categorie: cele mai bune cinci cărţi de poezie, cinci romane, cinci cărţi de proză scurtă, de critică şi eseistică şi de debut din anul anterior. Urmează turul al doilea şi, în Gală, dezvăluirea cîştigătorilor, după suspansul de rigoare. Mai acordăm un Mare Premiu al anului, votat de un juriu de critici prestigioşi, şi un Premiu pentru experiment, decis de un grup de membri ASPRO consideraţi ei înşişi "experimentali". Rezultă un set de premii care deja sînt prestigioase, despre care se scrie în toată presa şi pe care scriitorii şi le trec în listele lor de trofee profesionale. Iar pentru publicul care asistă la Gale e, după cum am putut constata împreună, un moment foarte plăcut, antrenant, cu muzică şi cu un anumit aer monden care face bine în asemenea situaţii. De ciţiva ani ţinem Gala Premiilor ASPRO în cadrul Tîrgului de Carte de la Bucureşti.

- Lecturile la care ai asistat la "Lăptăria Enache", în cadrul Tîrgului de Carte din 1998, nu aveau legătură directă cu Gala Premiilor ASPRO. Ele au constituit un alt program al ASPRO, organizat în cadrul Tîrgului şi la care am ţinut foarte mult, încît va fi continuat în acest an, la ediţia care se va desfăşura peste cîteva săptămîni. Ideea mea a fost că în România lipseşte obiceiul lecturilor de literatură în interiorul tîrgurilor de carte, o formulă care se practică în alte părţi, mai ales în Germania, unde sînt frecvent invitaţi autori, prezentaţi mai întîi de cîte un critic, după care urmează lectura şi discuţii cu publicul. Cred că e o formulă atrăgătoare şi utilă pentru comunicarea dintre scriitori şi cititori. Ar fi foarte bine dacă ea s-ar răspîndi şi în afara Tîrgului de Carte de la Bucureşti. A fost în intenţia noastră ca prin ASPRO să facem cicluri de lecturi literare, întîlniri cu scriitori importanţi în diverse spaţii de tip cafenea literară, proiecte pe care deocamdată nu le-am aplicat. Întrebarea cade, aşadar, pe o idee dragă nouă. O vom şi face!