la început n-au regizat nimic
cadrul natural era tocmai potrivit
era frig, bătea vântul şi era întuneric
noi trăiam programaţi pe coşmar
număram morţii, le puneam câte
o lumânare aprinsă în gură, fumegau
cu restul lor de suflare ascunsă în trupuri
şi se răspândea o lumină
ca într-un film despre o supremă tragedie
                                        colectivă
rămâneam încă destul de atractivi
pentru cei care veniseră să ne vadă
doar mici şi neînsemnate schimbări de decor ne ceruseră
“e prea multă lumină, mai stingeţi un mort!†ne strigau
sau: “să fie firesc, că se transmite în direct pe CNNâ€
şi uite aşa noi ne trăiam viaţa şi ei ne filmau
apoi ei şi-au schimbat echipele frumos îmbrăcate
nou-veniţii (între care câţiva ne vorbeau limba) au spus
că vor să pună mai multă dinamită
artistică în treaba asta
unul care ţinea întotdeauna o carte subsuoară
(de parcă verifica mereu, confruntând realitatea
cu cele scrise) ne-a citat o dată din René Char:
“ceea ce nu vine pe lume ca să tulbure ceva
nu merită atenÅ£ia noastrăâ€
tot el a avut ideea să se pună ca fundal
muzical imnul RM fără cuvinte
de atunci răsună neîntrerupt muzica asta sfâşietoare
probabil că o auziÅ£i uneori ÅŸi dumneavoastră…
