Vasile Gârneţ

fără solemnitate discutam cu Ioana
despre valoarea terapeutică a iluziei
beam ceai dintr-un uriaÅŸ samovar rusesc
la masa rotundă pe rotile, în locul
cu lumină de la fereastră,
un loc numit al umorilor noastre

(mi-am zis că e o scenă
despre care îmi voi aduce mereu aminte
mai şi completând-o de fiecare dată
aÅŸa cum faci note pe marginea unui text
de pildă: în amintirea mea viitoare
masa pe rotile va simboliza spiritul ambulant
                                                 al epocii
samovarul rusesc – influenÅ£a slavă
ceştile albe cu mânere largi
comode ÅŸi de aceea burgheze – evadarea noastră
în lumea liberă – o primăvară la Berlin cu Irina, Grig ÅŸi Emil -
ÅŸi tot aÅŸa mai departe)

deci aşa stăteam şi discutam cu Ioana
în anonimatul trufaş al unei bucătării
afară era linişte, din când în când mai
înjura duios vreun românaş toropit de căldură
dar degeaba, degeaba
normalul avea aceeaÅŸi presiune egalizatoare
şi comunismul nu se grăbea deloc
să se retragă în literatura de specialitate…

ce regie sticloasă!
singurătatea aceasta ascunde
traume profunde m-am gândit
şi simţii o dorinţă să scriu tragic
în numele vostru