poem la Malbork
Apr 24th, 2007 by vasgar
plouă la Malbork peste râul cu nuferi
brusc se răceşte şi Miroslav înjură blajin în cehă
că n-a găsit la bufet vodcă, coniac sau măcar Becherovka
şi-l mai deranjează şi muzica disco deloc potrivită cu locul
el ar prefera un Benedetto Marcello sau Händel…
îi dau dreptate şi vorbim puţin despre ecologia sufletului…
trece un tren peste pod şi parcă e aşa un tunet
prelung… de revoltă-a naturii
scriitorii unguri semnează ilustrate pentru cei de-acasă
la ei o ilustrată frumoasă expediată fără plic chiar
ajunge la destinatar
Lascha, georgianul care stă mai mult la Berlin şi
recită uneori fragmente din Faust, se enervează
că polonezii au încurcat flagrant comenzile
de exemplu lui i s-a adus varză şi el a cerut spaghetti
muzica disco ne bruiază, sfidează castelul medieval care
în zile cu soare îşi scaldă umbra crenelurilor în
apa tăcută a râului Nogat
un peştişor se zbate pe o frunză de nufăr
poetul Sauter îşi aruncă bocancii de producţie estonă
vrea să intre în apă să salveze fiinţa fragilă
până n-a ieşit din nou soarele, dar e implorat să renunţe
şi Sauter ascultă, rămâne pe mal şi stârneşte valuri
cu mânerul umbrelei pe care a cumpărat-o la Dortmund
Jesica îşi scoate şi ea coiful războinic
spune ceva în germană, nu ştiu dacă e o exclamaţie
de bucurie sau de îngrijorare
aleargă pe mal frumos ca în filme
şi ploaia îi udă pletele roşii…
trenul a trecut peste pod şi parcă a fost aşa un tunet
prelung… de revoltă-a naturii
şi noi am stat în apele dulci ale admiraţiei
ca niÅŸte enciclopediÅŸti ai efemerului
