Vasile Gârneţ

Ion Druţă la „televiziunea publică”. Cadru sărbătoresc, aniversar – scenografie de „casă mare” cu public tânăr. ScoarÅ£e ÅŸi lăicere pe pereÅ£i, masă îmbelÅŸugată. Nu lipsesc, evident, gutuii. Ion Druţă trece în revistă marile ÅŸi multele probleme ale Republicii Moldova, probleme care au „pogorât peste noi ca o negură”. „Să nu scoatem limba în stradă!, spune eliptic ÅŸi… plastic Ion Druţă. „Să nu politizăm chestiunea limbii”, îl completează reflexiv academicianul Haralambie Corbu, care, deÅŸi pare mult îmbătrânit, ÅŸi-a păstrat talentul de a completa ÅŸi a nuanÅ£a oportun. „Da, mare hărmălaie ÅŸi cu limba asta!…”, dezvoltă ideea în stil popular Tudor Tătaru… Din nou Ion Druţă (secvenÅ£e dintr-un lung monolog): „… De fapt, dacă e să judecăm drept, limba moldovenească e ca o maică pentru limba română. Limba română e, de fapt, fiica limbii moldoveneÅŸti. (…) Pe ce se sprijină un popor?… Primul stâlp – limba… Să vorbească fiecare orice limbă vrea. Al doilea stâlp – istoria. Dar nu istoria integrată, care stârneÅŸte, iată, scandal, ci istoria ţărănimii. Elevii ar trebui să studieze istoria ţărănimii – vatra unei naÅ£iuni, restul sunt secundare… M-am gândit că în inflaÅ£ia asta de sărbători, noi nu avem o Zi a Păstorului. I-am sugerat această idee domnului Victor Stepaniuc, iar el mi-a răspuns, după un timp, că nu le ajung motivaÅ£ii pentru a declara Ziua Păstorului… Să mai aÅŸteptăm, poate găsesc…”. Academicianul Haralambie Corbu mai mult tace ÅŸi încuviinÅ£ează, clătinând din cap. VorbeÅŸte torenÅ£ial artistul, regizorul, directorul, animatorul cultural Tudor Tătaru. Ton dezinhibat, cu nuanÅ£e pedagogice: „Druţă nu se duce la Uniunea Scriitorilor, dar nici nu are nevoie, pentru că el e mai mult decât o Uniune… Aflu că stau la rând să intre în Uniunea Scriitorilor vreo două sute de aÅŸa-ziÅŸi scriitori. Vai de capul lor!…”. Apoi, dintr-o greÅŸeală a regizorului de transmisie, auzim doar vocea lui Tudor Tătaru. O cameră fixă încearcă să-l descopere după un leandru butaforic, instalat în studio între masa la care stau invitaÅ£ii lui Ion Druţă ÅŸi publicul spectator, dar nu avem noroc… ÃŽl auzim doar cum vorbeÅŸte, însă ÅŸtim că e la masă, lângă Druţă, iar scriitorul îl ascultă zâmbind, cu vădită simpatie. Tudor Tătaru îşi încheie pledoaria sa pentru valoare, talent ÅŸi autenticitate, iar grupul de studenÅ£i îl aplaudă bucuroÅŸi. Camera de filmat reuÅŸeÅŸte să le surprindă entuziasmul. Printre spectatori o zăresc ÅŸi pe Elena MaÅ£ievski-Hăbăşescu, fostă editoare, critic literar ÅŸi teatrolog, care aplaudă ÅŸi ea, emoÅ£ionată, Å£uguindu-ÅŸi frumos buzele. După ce ascultăm o romanţă, Ilie TeleÅŸcu, directorul „televiziunii publice”, trage concluziile acestei „întâlniri de suflet”, întâlnire care ar fi putut continua – ne spune – la nesfârÅŸit. E bucuros, ÅŸtie că a punctat decisiv cu acest nou show în care Druţă a transmis neaoÅŸ-artistic învăţăturile partidului privind statalitatea ÅŸi moldovenismul. A-l aduce pe Ion Druţă în studiourile TVM pare să fie una dintre misiunile centrale ale conducătorilor televiziunii publice… Cu Druţă abureÅŸti totul, în primul rând, nevoia de reformă ÅŸi performanţă la o televiziune slugarnică ÅŸi vetustă. Ca să nu mai spun că rezolvi, printr-o singură, memorabilă trăsătură de condei, prezenÅ£a intelectualului pe sticlă.