Vasile Gârneţ

zile de vară când am cochetat cu dicteul
noul nostru înveliş mai păstra grefa
a ceea ce-am fost înainte
însă acum mai mult eram sentiment şi dorinţă

“aş vrea să scriu o carte care să închidă gura imbecililor
să-i împiedice să devoreze lumea” a spus Andrei
şi-a tras cu piciorul în stânca pe care stăteam cocoţaţi

“numai demnitatea generează omul liber…” a continuat
fără nici o legătură Adrian, dar el spunea întotdeauna
vorbe îndelung gândite

“curajul e doar atunci când nu ai speranţă” a spus
Vitalie încurcând definitiv lucrurile când parcă
toate se aranjau sub semnul exclamaţiei
                                                    şi-al perspectivei

în vara aceea unii mai patetici s-au aruncat în valuri
să moară în locuri frumoase cum de fapt şi era Cascaisul
alţii, mai mulţi, au rămas pe mal şi şi-au contemplat
                                                                   filozofic ratarea